ICCJ. Decizia nr. 2022/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2022/2009
Dosar nr. 1585/2/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov reclamanta SC C. SRL Braşov a chemat în judecată pârâtele B.P.C.C. reprezentată prin lichidator SC R.R.A.L. SRL şi SC C.I.A. SA reprezentată prin lichidator judiciar SC B.F.J.C. SRL solicitând să se constate nulitatea absolută a operaţiunii financiare realizată între pârâta SC C. SA şi reclamanta SC C. SRL prin intermediul pârâtei B.P.R. C.C. materializată prin ordinul de plată nr. 251 din 12 iulie 2001 privind transferul sumei de 25.000.000.000 lei vechi precum şi a operaţiunii financiare realizată prin ordinul de plată din 13 iulie 2001 pentru suma de 24.100.000 lei vechi între reclamantă şi pârâtă. S-a solicitat de asemeni, anularea ordinului nr. 251 din 12 iulie 2001 şi a ordinului de plată nr. 1 din 13 iulie 2001.
Prin sentinţa civilă nr. 71/C din 25 ianuarie 2006 Tribunalul Braşov,secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 13394 pronunţată la data de 15 noiembrie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C. SRL Braşov ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că s-au încheiat două contracte respectiv un antecontract de vânzare-cumpărare şi un contract de cesiune cu obiecte diferite, stabilind anumite raporturi juridice între părţile contractante. Reclamanta a contestat operaţiunea financiară realizată în baza contractului de cesiune fără a justifica cererea. Cu privire la antecontract s-a constatat că există o situaţie similară în sensul că, în cazul neîndeplinirii obligaţiei promitentului la termen reclamanta putea pretinde restituirea plăţii cu eventuale daune, în condiţiile stabilite de părţi.
În ceea ce priveşte ordinele de plată contestate, s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit că a solicitat înscrierea în fals asupra operaţiunilor efectuate, nu s-au administrat probe concludente care să dovedească contrariul, ori nerespectarea condiţiilor prevăzute, de art. 948, art. 966 C. civ. pentru existenţa valabilă a convenţiei.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC C. SRL Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială prin Decizia comercială nr. 260 din 4 iunie 2008 a respins ca tardiv formulat apelul reclamantei cu motivarea că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantei la sediul social al acesteia la data de 21 decembrie 2007 iar apelul s-a formulat la 3 martie 2008, deci cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 C. proc. civ.
Cu petiţia înregistrată la data de 19 septembrie 2008, reclamanta SC C. SRL Braşov, în termen legal a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţată în apel.
Prin recursul său, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanţa greşit a admis excepţia tardivităţii apelului său, reţinând în considerentele hotărârii că reclamanta nu a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa apelată cu privire la sediul social ales şi nu a formulat cerere de repunere în termen, conform art. 103 C. proc. civ., în situaţia în care la dosarul de fond se află nota de şedinţă prin care SC C. SRL a solicitat la 1 noiembrie 2007 (anterior soluţionării cauzei în primă instanţă) comunicarea oricărui act de procedură la sediul ales, respectiv Braşov, având în vedere dispoziţiile art. 93 C. proc. civ., care permit un asemenea demers.
Având în vedere aspectul menţionat recurenta arată că la data de 3 martie 2008, când a declarat apel, sentinţa apelată nu era comunicată procedural, respectiv la sediul ales, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 284 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel".
Pentru motivele invocate, reclamanta a arătat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recursul declarat de reclamantă este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Din actele şi înscrisurile dosarului rezultă că intr-adevăr prin nota depusă la Dosarul de fond nr. 16760/3/2006 (fila 53), reclamanta SC C. SRL Braşov a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul reprezentantului său convenţional, în Braşov, şi din fila 61 acelaşi dosar, rezultă că sentinţa nr. 13394 din 15 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost afişată la sediul din Braşov.
Faţă de cele reţinute rezultă că în mod greşit instanţa a respins ca tardiv declarat apelul reclamantei, în situaţia în care sentinţa apelată nu a fost comunicată la sediul ales conform dispoziţiilor art. 93 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele arătate din care rezultă că hotărârea recurată este nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa Decizia şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Braşov împotriva Deciziei comerciale nr. 260 din 4 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru judecarea în fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2021/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2024/2009. Comercial → |
|---|
