ICCJ. Decizia nr. 2025/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2025/2009
Dosar nr. 9226/1/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia civilă sub nr. 53/CIV/2006 contestatorii U.V. şi U.G. au chemat în judecată pe intimata A.V.A.S., solicitând să se dispună anularea formelor de executare cu privire la imobilul proprietatea lor, situat în Corabia, judeţul Olt, precum şi radierea ipotecii instituită asupra imobilului menţionat.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că au primit somaţia de executare de la intimată, precizându-se că executarea se face în baza contractului de credit nr. 2727 din 23 aprilie 1993, încheiat între fosta B.A. SA –Sucursala Olt şi SC I. SRL – Corabia, pentru un credit de 8.200.000 lei vechi, credit garantat prin instituirea unei ipoteci asupra imobilului anterior menţionat. Contestatorii susţin că ipoteca a fost constituită pentru garantarea creditului de 16.000.000 lei vechi ce urma a fi contractat personal de către aceştia, dar că nu a mai fost finalizat actul de împrumut cu banca. Se mai susţine că creditul de 8.200.000 lei vechi a fost restituit integral de împrumutat.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, susţinând că litigiul trebuie soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998; excepţia tardivităţii contestaţiei, apreciind că a fost depăşit termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 lit. c) C. proc. civ., calculat de la data la care contestatorii au primit somaţia de executare; pe fond a solicitat respingerea contestaţiei la executare, arătând că actul de ipotecă respectă dispoziţiile legale în materie.
Prin sentinţa nr. 2 din 7 februarie 2006 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă a admis excepţia invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială sub nr. 11397/1/2006. Prin sentinţa comercială nr. 137 din 21 iunie 2007 s-a dispus respingerea excepţiei tardivităţii contestaţiei la executare; a fost admisă excepţia prescrierii dreptului de a cere executarea silită şi au fost anulate formele de executare; a fost respins capătul de cerere referitor la radierea ipotecii.
În considerentele sentinţei, judecătorul a reţinut că excepţia tardivităţii nu este fondată, contestatorii depunând contestaţia în termenul legal de 15 zile de la data când au cunoscut începerea executării silite; a fost apreciat ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită, reţinând că termenul de prescripţie a început să curgă la data când a devenit exigibilă creanţa rezultată din contractul de credit, respectiv la data de 30 august 1998, aplicând termenul de prescripţie de 7 ani, s-a reţinut că acest termen s-a împlinit la data de 30 august 2005, în timp ce intimata a început executarea silită prin emiterea titlului executoriu la data de 1 septembrie 2005, ulterior împlinirii termenului de prescripţie.
Împotriva a cestei sentinţe a formulat recurs intimata, prin Decizia nr. 31/16 ianuarie 2008 fiind admis recursul declarat, casată sentinţa instanţei de fond şi trimisă cauza spre rejudecare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţinând că nu s-a împlinit termenul de prescripţie de 7 ani urmând a fi calculaţi de la data cesiunii de creanţă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială sub nr. 7276/1/2007.
A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind pus în vedere intimatei să depună la doar copia contractului de cesiune de creanţă şi actele anexate acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 135 din 10 septembrie 2005, a admis în parte contestaţia la executare, a anulat toate actele de executare efectuate asupra imobilului contestatorilor, a respins capătul de cerere privind radierea ipotecii şi a obligat intimata să plătească contestatorilor suma de 1.695,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut:
Astfel, se reţine din probele administrate că debitorul principal, SC I.C. SRL a încheiat mai multe contracte de împrumut, fiecare dintre aceste contracte având constituite garanţii specifice. Dar, în nici unul dintre contracte nu se menţionează că ar fi fost adus cu titlu de garanţie reală imobilul proprietatea contestatorilor. Este adevărat că există un contract de garanţie imobiliară încheiat cu cei doi contestatorii cu privire la imobilul proprietatea acestora, dar în lipsa unui contract de împrumut în care să se menţioneze această garanţie, nu se poate aprecia producerea de efecte cu privire la instituirea menţionatei garanţii
Se mai reţine, totodată, că nici unul din contractele încheiate de debitorul principal nu are ca obiect restituirea sumei de 16.000.000 lei vechi. De asemenea, contractul faţă de care s-a susţinut de către intimată că s-ar fi constituit garanţia ipotecară are ca obiect suma de 8.200.000 lei vechi, garanţia adusă pentru acest împrumut fiind reprezentată de utilajele agricole ce urmau a fi achiziţionate cu suma împrumutată.
În consecinţă, faţă de considerentele reţinute şi constatând că garanţia ipotecară nu şi-a produs efectele în lipsa contractului de credit al cărui accesoriu era, se apreciază ca fiind întemeiată cererea contestatorilor, urmând a fi admisă în parte cu privire la anularea formelor de executare.
Va fi respins capătul de cerere privind radierea ipotecii constituită asupra imobilului proprietatea contestatorilor, reţinându-se că în ce priveşte modificarea înscrierilor din cartea funciară există o procedură specială reglementată de lege, astfel încât nu se poate dispune în prezenta cerere cu privire la acest aspect.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, intimata A.V.A.S., care în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., a solicitat modificarea în parte a deciziei şi pe fond respingerea contestaţiei la executare.
În fapt, în susţinerea motivului de recurs, s-a susţinut:
1. Tardivitatea contestaţiei, în raport de faptul că anunţul scoaterii imobilului la licitaţie s-a comunicat contestatorilor la 14 decembrie 2005 iar aceştia au introdus contestaţia la 4 ianuarie 2005.
2. Stabilirea greşită a stării de fapt, în sensul că nici unul dintre contractele încheiate cu debitorul principal nu are ca obiect restituirea sumei de 16.000.000 lei vechi şi, în nici unul dintre contracte nu se menţionează că ar fi fost adus cu titlu de garanţie reală imobilul proprietatea contestatorilor.
3. Instanţa a încălcat principiul disponibilităţii pronunţând o hotărâre prin care a acordat mai mult decât s-a cerut, prin aceea că s-au anulat toate formele de executare.
Analizând Decizia recurată în raport, de criticile formulate şi în raport de art. 3041 C. proc. civ. urmează a se reţine că aceasta nu este afectată de nelegalitate.
În ceea ce priveşte tardivitatea contestaţiei, în raport de dovezile ce rezultă din dosarul cauzei şi anume: adresa din 8 decembrie 2005 de comunicare a scoaterii la licitaţie, a bunului imobil primită la 14 decembrie 2005 şi introducerea contestaţiei la 29 decembrie 2005 cu recipisa 2404 din 29 decembrie 2005, rezultă că, s-a respectat termenul prevăzut de art. 399 C. proc. civ., contestaţia fiind introdusă în termenul de 15 zile de la comunicarea anunţului mai sus menţionat.
Nici ceea de-a doua critică nu este fondată.
Astfel din probatoriul administrat, rezultă că în mod just, instanţa de fond a reţinut că există un contract de garanţie imobiliară cu cei doi contestatori, dar în lipsa unui contract de împrumut, în care să se menţioneze această garanţie, face ca, contractul de ipotecă să nu producă nici un efect.
Contractul de împrumut pentru suma de 8.200.000 lei, faţă de care s-a susţinut de către recurentă că s-ar fi constituit acea garanţie imobiliară, a fost garantat cu utilajele agricole ce urmau a fi achiziţionat.
În ceea ce priveşte, susţinerea recurentei că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, urmează a se reţine că, în cauză s-au anulat toate actele de executare, în legătură cu imobilul proprietatea contestatorilor aşa cum aceştia au cerut, pentru considerentele expuse.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 135 din 10 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-contestatori.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2024/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2026/2009. Comercial → |
|---|
