ICCJ. Decizia nr. 2027/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2027/2009
Dosar nr. 5750/3/2006
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 decembrie 2003 reclamanta SC A.R.A. SA a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. şi a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că şi-a îndeplinit obligaţiile pe care le-a avut în temeiul prevederilor art. 4 lit. b) din HG nr. 1279/1990.
La termenul de judecată din 24 februarie 2004 reclamanta şi-a modificat acţiunea în sensul că a chemat în judecată şi M.F.P. şi a susţinut că până la data apariţiei HG nr. 1279/1990, actul normativ în cauză, obligaţiile asumate de către fostul A.D.A.S. erau în fapt şi în drept obligaţii asumate de către Statul Român prin intermediul societăţii sale.
Ulterior, la termenul din 23 martie 2004 reclamanta şi-a modificat obiectul cererii şi a solicitat instanţei să constate inexistenţa dreptului statului prin M.F. de a solicita obligarea sa la plata unei sumei de bani în temeiul HG nr. 1279/1990.
Prin sentinţa comercială nr. 5446 din 27 aprilie 2006 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii invocată din oficiu şi a respins cererea ca inadmisibilă cu motivarea că reclamanta urmăreşte constatare unei situaţii de fapt şi nu a existenţei sau inexistenţei unui drept subiectiv aşa cum prevăd dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Apelul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 72/2 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii care a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5338 din 9 noiembrie 2005 prin care s-au casat hotărârile instanţei de fond şi apel şi s-a trimis cauza spre rejudecare instanţei de apel.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin sentinţa nr. 11192 din 10 octombrie 2007 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P. şi excepţia lipsei de interes ca neîntemeiate; a admis acţiunea reclamantei SC A. SA cu sediul în Bucureşti şi a constatat inexistenţa dreptului M.F.P. ca reprezentant al statului de a solicita obligarea reclamantei la plata vreunei sume de bani în temeiul HG nr. 1279/1990.
S-a luat act că reclamanta a renunţat la acţiunea formulată, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.
Instanţa de fond a reţinut că M.F. reprezentant al statului în raporturile juridice la care acesta participă conform art. 25 din decretul nr. 31/1954 are calitate procesuală pasivă în litigiul de faţă, în care sunt deduse judecăţii raporturi juridice născute din desfiinţarea unei societăţi de asigurare de stat prin HG nr. 1279/1990 şi înfiinţarea unor noi societăţi de asigurare care au preluat activul şi pasivul acestei societăţi.
Excepţia lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtul M.F. a fost respinsă cu motivarea că reclamanta a achitat în baza art. 4 alin. (2) lit. b) din HG nr. 1279/1990 o sumă de bani al cărui cuantum depăşeşte limita maximă fixată prin acest act normativ.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamanta a achitat în temeiul art. 4 alin. (2) lit. b) din HG nr. 1279/1990 suma de 411.676.245 Rol, deşi veniturile obţinute prin preluarea activelor A.D.A.S. au fost în cuantum de 16.534.410.882 Rol.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a comercială prin Decizia comercială nr. 493 din 19 noiembrie 2008 a admis apelul pârâtului M.F.P. declarat împotriva sentinţei instanţei de fond pe care a schimbat-o în parte în sensul că, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia şi a respins acţiunea reclamantei formulată faţă de această parte; s-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate respectiv alin. (2) şi ultim.
S-a reţinut în considerentele deciziei că de la înfiinţarea reclamantei şi până la desfiinţarea procesului de privatizare a acesteia statul a fost reprezentat în calitate de acţionar al reclamantei succesiv de către F.P.S. şi A.P.A.P.S. al căror succesor este în prezent A.V.A.S. Bucureşti, dar niciodată de pârâtul M.E.F.P. şi deci acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC A.R.A. SA a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea şi modificarea acesteia, iar pe fond menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că Decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii în sensul că referindu-se la statutul societăţii reclamante a reţinut contrar probelor administrate că F.P.S. şi respectiv A.P.A.P.S. au reprezentat statul în raporturile izvorâte în baza HG nr. 1279/1990.
S-a invocat faptul că instanţa a făcut o interpretare şi aplicare greşită a legii atunci când a stabilit că pârâtul M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă, concluzie care este în contradicţie cu prevederile art. 7 şi 17 din Statutul SC A. SA din care rezultă că reprezentantul statului este Ministerul de Finanţe.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Criticile invocate de recurentă vizează rezolvarea unei probleme de drept respectiv cea a legitimării procesuale pasive a intimatului-pârât M.E.F.P.
Calitatea procesuală este alături de afirmarea unui drept, interesul şi capacitatea procesuală una din condiţiile cerute de lege pentru promovarea acţiunii civile.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cea chemată să răspundă pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată.
În acest context trebuie să existe o identitate între persoana intimatului-pârât şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
În speţă, reclamanta a fost înfiinţată prin HG României nr. 1279 din 8 decembrie 1990, publicată în M. Of. al României Partea a I-a nr. 145 din 17 decembrie 1990.
La art. 7 alin. (3) din Statutul reclamantei cuprins în Anexa nr. 2.2 la HG nr. 1279/1990s-a prevăzut că în ceea ce priveşte capitalul social acesta este deţinut integral de statul român, ca acţionar unic, până la transmiterea acţiunilor din proprietatea statului către terţe persoane fizice sau juridice române sau străine, în condiţiile legii.
În mod judicios instanţa de apel a reţinut că ulterior statul a transmis A.P.A.P.S. prin actul nr. 8606/2 iulie 1994 un titlu în valoare de 30% din capitalul social al SC A. SA, iar în anul 2001 a transmis şi diferenţa de capital (70%) în vederea privatizării reclamantei către A.P.A.P.S.
De reţinut este faptul că statul şi-a pierdut calitatea sa de acţionar al reclamantei prin încheierea contractului nr. 19 din 24 iulie 2002 de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni ale statului, deţinute de A.P.A.P.S. la reclamantă, cu SC N.T. SA Bucureşti.
În raport de cele reţinute reclamanta nu justifică în nici un fel calitatea procesuală pasivă a pârâtului M.E.F.P. în condiţiile art. 41 (1) C. proc. civ., cât timp acesta nu a intrat în nici un raport juridic cu reclamanta.
Pe tot parcursul procesului de privatizare statul în calitatea sa de acţionar al reclamantei a fost reprezentat de către F.P.S. A.P.A.P.S. şi respectiv A.V.A.S. aşa cum a reţinut şi instanţa de apel.
Susţinerea recurentei că prin art. 7 şi 17 din Statutul SC A. SA s-a prevăzut că M.F. este reprezentant al statului este o simplă afirmaţie care nu a fost dovedită.
Deşi recurenta a invocat în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că Decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii, în sensul că a reţinut o situaţie de fapt contrar probelor dosarului, acest aspect vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârilor şi nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 493 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2026/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2028/2009. Comercial → |
|---|
