ICCJ. Decizia nr. 2026/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2026/2009
Dosar nr. 3205/114/2006
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, reclamantul B.N. a chemat în judecată pârâta D.S. Suceava solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 150.240 lei cu titlu de daune, dobânda legală începând cu data sesizării instanţei şi cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Prin sentinţa civilă nr. 1554 din 20 martie 2008, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată excepţia-prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă, a admis în parte acţiunea reclamantului, obligând pârâta să-i plătească suma de 94.766,98 lei cu titlu de daune, dobânda legală aferentă calculată începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 1.250 lei.
Prin încheierea din 30 octombrie 2008 dată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, cauza privind recursurile formulate de reclamant şi pârâtă împotriva sentinţei a fost trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, investit cu soluţionarea recursurilor declarate în cauză prin încheierea nr. 373 pronunţată la 10 decembrie 2008 a scos dosarul de pe rol şi l-a trimis secţiei civile a tribunalului spre competentă soluţionare, sesizând totodată Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă funcţională constatat.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6 pronunţată la data de 23 ianuarie 2009 a respins sesizarea şi a trimis cauza spre soluţionare secţiei civile a Tribunalului Suceava, cu motivarea că dispoziţiile Titlului IV al Cărţii I C. proc. civ., nu sunt aplicabile în speţă, legiuitorul a exclus din aria de incidenţă a conflictului de competenţă, conflictul dintre două secţii ale aceleiaşi instanţe cu privire la soluţionarea unei cauze.
Împotriva sentinţei, în termen legal pârâta D.S. Suceava a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta arată că sentinţa atacată este nelegală deoarece în considerente reţine că secţia civilă este competentă în soluţionarea cauzei, întrucât nu ar fi incident nici unul din art. 3, 4, 7 sau 56 C. com., dar, când s-a dispus asupra competenţei, nu s-a făcut o corectă analiză a stării de fapt, prin raportare la art. 4 C. proc. civ.
Mai arată recurenta că instanţa soluţionând conflictul de competenţă a făcut o confuzie, asimilând operaţiunile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră a căror soluţionare în caz de conflict este competenţa secţiei civile, cu pretenţiile la acordarea profitului realizat în urma unor fapte şi acte de comerţ având ca obiect valorificarea masei lemnoase, a căror soluţionare în caz de litigiu este evident în competenţa materială a secţiei comerciale.
Recurenta concluzionează arătând că stabilirea competenţei materiale de către Curtea de Apel Suceava în favoarea secţiei civile a Tribunalului Suceava este rezultatul unei greşite aplicări a legii şi solicită pe excepţie admiterea recursului şi constatarea necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava de a soluţiona conflictul negativ de competenţă iar pe fond admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei în sensul de a stabili ca fiind competentă material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Suceava.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele motive.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către pârâtă, Înalta Curte constată că hotărârea este legală şi deci nu este rezultatul unei greşite aplicări a legii astfel că în cauză nu este aplicabil pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în pronunţarea sentinţei curtea de apel corect a interpretat şi a aplicat dispoziţiile art. 20 C. proc. civ. privind conflictul de competenţă, reţinând că este exclusă din aria de incidenţă a acestuia conflictul dintre două secţii ale aceleiaşi instanţe, cu privire la soluţionarea unei cauze.
În concluzie, având în vedere considerentele arătate, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.S. Suceava împotriva sentinţei nr. 6 din Camera de Consiliu de la 23 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2025/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2027/2009. Comercial → |
|---|
