ICCJ. Decizia nr. 2143/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2143/2009
Dosar nr. 578/63/2007
Şedinţa publică din 22 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3749 din 21 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C.M.L. împotriva pârâtelor SC A.E.A. SRL Craiova, SC E. SRL şi SC A.E. SRL Balş.
Prin acţiune, reclamanta a revendicat suprafaţa de 105 mp situată în tarlaua 112, parcela 101 în comuna Şimnicu de Sus, teren dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 546 din 20 februarie 2004, solicitând obligarea pârâtelor la ridicarea rezervoarelor de carburanţi şi a rezervorului G.P.L., iar în caz de refuz să fie autorizată la ridicarea acestora pe cheltuiala pârâtelor. De asemenea, reclamanta a mai solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţi şi obligarea pârâtelor la respectarea distanţei legale faţă de hotar în amplasarea rezervoarelor.
În considerentele sentinţei, instanţa fondului a reţinut că reclamanta a cumpărat prin actul autentic nr. 546 din 20 februarie 2004, suprafaţa de 3100 mp din acte de la B.C., teren ce se învecinează cu cel al pârâtei SC A.C. SRL şi că, din schiţa cadastrală a terenului rezultă că pe acesta nu există nici un fel de construcţie sau rezervoare de combustibil, liniile de hotar existând la data întocmirii cadastrului, respectiv 14 iunie 2001.
S-a avut în vedere şi faptul că schiţele cadastrale ale celor două proprietăţi, nu se suprapun, că rezervoarele de combustibil existau şi au fost individualizate pe terenul proprietăţii societăţii, în timp ce terenul dobândit de reclamantă nu era afectat de aceste construcţii care existau anterior dobândirii terenului de către acesta.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 192 din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, care a reţinut, în raport de criticile invocate, următoarele:
Petitul principal din acţiunea dedusă judecăţii, îl constituie revendicarea suprafeţei de 105 mp, cu lăţimea de 3,5 m şi lungimea de 30 m, celelalte cererii au caracter accesoriu, soluţia dată acestora depinzând de soluţia dată cererii principale.
Cererea în revendicare a fost motivată în fapt şi drept şi în condiţiile în care aceasta a fost respinsă, nu se mai impunea analizarea pe fond a cererilor accesorii şi respingându-se în tot acţiunea, implicit instanţa s-a pronunţat asupra tuturor cererilor.
O eventuală eroare materială strecurată în practicaua sentinţei cu privire la denumirea societăţii SC A.E.A. SRL Craiova, nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia, neputându-se considera că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la această pârâtă care este chemată în judecată, conform susţinerilor apelantei reclamante, doar pentru opozabilitatea hotărârii.
În urma examinării probatoriilor administrate în cauză, instanţa de apel a reţinut că terenul pe care sunt amplasate parţial cele trei rezervoare, este proprietatea societăţii pârâte, situaţie în raport de care, tribunalul a apreciat în mod corect că acţiunea reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a invocat nelegalitatea acesteia raportat la nelegala citare a părţilor din cauză, omisiunea pronunţării asupra tuturor părţilor şi necercetarea fondului cauzei.
Analizând regularitatea introducerii cererii de recurs în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. şi de prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare se constată că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, însă într-un alt cont.
Pentru acest motiv, instanţa a procedat la citarea recurentei cu menţiunea achitării taxei de timbru în contul corect, indicându-i totodată numărul contului, precum şi termenul până la care trebuie efectuată plata.
Cum, la termenul stabilit de instanţă, când procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită, nu s-a făcut dovada conformării celor stabilite de instanţă, urmează a se constata că omisiunea recurentei echivalează cu o netimbrare a recursului ceea ce atrage sancţiunea anulării recursului ca insuficient timbrat potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997.
Se impune a fi precizat faptul că soluţia de anulare a recursului ca insuficient timbrat are la bază constatarea plăţii timbrului judiciar în conformitate cu prevederile OG nr. 32/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă B.M.L. (FOSTĂ C.) împotriva deciziei nr. 192 din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2145/2009. Comercial → |
|---|
