ICCJ. Decizia nr. 2145/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2145/2009
Dosar nr. 1573/1/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1677 din 10 iulie 2006 a Tribunalului Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-au admis excepţiile privind prescripţia dreptului la acţiune şi autoritatea de lucru judecat pentru o parte din pretenţiile reclamantei; s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva pârâtei A.A.P. ARAD.
S-a dispus desfiinţarea contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni nr. 271 din 8 iunie 1995 încheiat între A.P.A.P.S. Bucureşti şi pârâtă iar aceasta din urmă a fost obligată la daune interese în sumă totală de 1.758.037,74 lei reprezentând: 15.245,22 lei dobânzi aferente ratelor restante nr. 14-18 inclusiv; penalităţi de întârziere pentru perioada 2000 – 2005 în sumă de 165.653,22 lei, 17.770,30 lei dividende încasate de pârâtă, prejudicii determinate conform expertizei contabile judiciare în sumă de 1.555.369 lei, şi la plata dobânzilor şi penalităţilor calculate conform clauzelor contractuale până la data pronunţării sentinţei, 4.000 lei onorariu expert.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 230 din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că nici în contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni nr. 271 din 8 iunie 1995 şi nici în reglementările legale ce au constituit regimul juridic al acestuia, respectiv Legea nr. 77/1994, OUG nr. 88/1997 şi respectiv Legea nr. 137/1997 nu sunt prevăzute obligaţiile pecuniare ca cele solicitate de reclamantă în acţiune.
Împotriva deciziei, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs care prin Decizia nr. 1781 din 23 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost admis, casată Decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că asupra contractului nr. 271 încheiat la data de 8 iunie 1995 între A.V.A.S. Bucureşti în calitate de vânzător şi A.S.A. ARAD în calitate de cumpărător; care a avut la bază Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societăţilor comerciale şi Legea nr. 77/1994 privind constituirea asociaţiilor de salariaţi, sunt aplicabile şi dispoziţiile OUG nr. 25/2002, fără a exista condiţia încheierii unor acte adiţionale, între vânzător şi cumpărător.
În rejudecare, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 255/ A pronunţată la data de 8 decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei cu motivarea în esenţă că în mod corect s-a reţinut că termenul de prescripţie a fost depăşit pentru pretenţiile în sumă de 140.504,56 lei, calculate pentru o perioadă de mai mult de 5 ani anterior formulării prezentei acţiuni iar cu privire la celelalte motive de apel a reţinut că pretenţiile au fost corect calculate de către instanţa de fond, având în vedere expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză.
Cu petiţia înregistrată la 6 februarie 2009, în termen legal, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs şi a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului, şi pe cale de consecinţă admiterea în tot a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei şi la plata daunelor interese astfel cum au fost precizate, cu menţinerea celorlalte dispoziţii.
Recurenta prin motivele de recurs invocate a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi a arătat că este incident pct. 8 şi 9 al art. 304 C. proc. civ., întrucât instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura acestuia şi a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi greşita aplicare a legii respectiv art. 21 din OUG nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
Recurenta a mai arătat că este incident şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină" întrucât instanţa a preluat în hotărâre motivarea instanţei de fond, fără a analiza în concret criticile aduse de A.V.A.S. hotărârii de fond.
A mai arătat recurenta că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit daunele interese datorate de pârâtă ca urmare a rezoluţiunii contractului de privatizare, daune cuantificate de legiuitor, art. 21 din OUG nr. 25/2002, la nivelul dobânzilor şi penalităţilor datorate de către pârâtă la momentul desfiinţării contractului de privatizare.
Cu privire la daunele interese constând în dividende încasate de pârâtă în perioada de valabilitate a contractului, instanţa de apel nu a analizat sentinţa de fond ci a reţinut că pretenţiile solicitate de reclamantă au fost corect calculate de către instanţă atunci când a admis în parte acţiunea.
Recurenta arată că din documentele dosarului rezultă că suma încasată de pârâtă cu titlu de dividende este în cuantum de 194.490,40 lei, instanţa acordând numai 17.770,30 lei, motivat de faptul că restul sumei ar fi fost folosită de asociaţie în vederea achitării unui credit achiziţionat cu ocazia privatizării SC A. SA dar potrivit dispoziţiilor art. 21 din OG nr. 25/2002 în situaţia desfiinţării contractului de privatizare se cuvin A.V.A.S. dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului, fără a distinge după cum a fost folosite aceste sume de către cumpărător.
Referitor la pretenţiile constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 2.706.669 RON reprezentând prejudicii cauzate A.V.A.S. şi evidenţiate în raportul de expertiză efectuat la judecata fondului cauzei, recurenta menţionează că instanţele nu au arătat care sunt motivele pentru care i s-a cuvenit numai suma de 1.555.369 lei şi nu întreaga sumă menţionată în raportul de expertiză.
Recursul declarat de reclamantă este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza deciziei recurate în raport de criticile de nelegalitate invocate de către recurentă şi având în vedere Decizia de casare nr. 1781 din 23 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, rezultă că în rejudecare instanţa de apel cu toate că a reţinut că OG nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, art. 2, se aplică şi contractelor în derulare, în speţă şi contractului încheiat de reclamantă cu pârâta, nu a examinat litigiul din punct de vedere al art. 21 din ordonanţa anterior menţionată.
Mai rezultă din analiza deciziei atacate că instanţa de apel nu a analizat şi nu a răspuns la fiecare critică formulată de către reclamantă, astfel apare ca fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În concluzie având în vedere faptul că instanţa de apel nu a analizat contractul nr. 271 din 8 iunie 1995 încheiat de pârâtă, din punctul de vedere al prevederilor art. 21 din OG nr. 25/2002 aplicabil acestui contract, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 255/ A din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2143/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2147/2009. Comercial → |
|---|
