ICCJ. Decizia nr. 2149/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2149/2009
Dosar nr. 3660/1/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 14790 din 10 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC T. SA şi a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 119.645 lei alcătuită din suma de 104.780 lei reprezentând actualizarea în funcţie de evoluţia cursului euro a unor garanţii bancare şi de bună execuţie nerestituite la termen de către pârâtă şi din suma de 14.895 lei reprezentând dobânda legală calculată la suma de 104.780 lei pentru perioada 23 iunie 2005 – 31 martie 2007. Cererea a fost motivată în sensul că în cadrul procedurii falimentului pârâtei procedură finalizată prin sentinţa comercială nr. 1391 din 7 iulie 2005, pârâta a fost obligată să-şi plătească 3.170.364.082 lei vechi, sumă pe care a plătit-o, dar neactualizată şi cu mare întârziere.
Împotriva sentinţei comerciale a declarat apel reclamanta SC I. SRL SUCEAVA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 185 din 7 februarie 2008, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis cererea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de116.654,16 lei reprezentând dobânda legală pentru perioada 24 mai 2004 – 30 octombrie 2007 şi la cheltuieli de judecată în sumă de 3645,10 lei.
Împotriva hotărârii anterior menţionată pârâta SC T. SA BUCUREŞTI a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 – pct. 10 C. proc. civ. şi a solicitat, în esenţă respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată, întrucât termenul de garanţie pentru lucrările executate curge din momentul finalizării acestora şi a probelor tehnologice iar reclamanta a cesionat creanţa către altă societate, neavând calitate procesuală.
Prin Decizia nr. 884 din 17 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul pârâtei.
La data de 27 aprilie 2009, pârâta a formulat împotriva hotărârii pronunţată în recurs, contestaţie în anulare întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea contestaţie în anulare, anularea hotărârii atacate şi reluarea judecăţii recursului.
În motivarea contestaţiei în anulare contestatoarea a arătat că prin recursul său a invocat două motive de recurs, art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi anume instanţa de apel în mod greşit a interpretat contractul încheiat de părţi referitor la momentul de la care curge obligaţia de garanţie a subantreprenorului şi că intimata SC I. SRL prin cesionarea dreptului de creanţă înainte de introducerea cererii de chemare în judecată nu mai avea calitatea procesuală activă.
Contestatoarea a mai arătat că motivele de recurs invocate nu au fost analizate, instanţa de recurs s-a limitat în a relua considerentele din Decizia comercială pronunţată de către instanţa de apel.
De asemeni, contestatoarea a mai arătat că hotărârea atacată este efectul unei greşeli materiale, instanţa nepronunţându-se asupra cererii de intervenţie în interes propriu formulată de SC V. SRL.
Analizând Decizia atacată cu contestaţie în anulare prin prisma criticilor întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., se constată că instanţa de recurs nu a omis să se pronunţe asupra vreunui motiv de recurs, a interpretat corect contractul de subantrepriză nr. 819 din 30 august 2000, încheiat de părţi şi a examinat procesele verbale de recepţie preliminară şi anexa la ofertă, care face parte integrantă din contractul menţionat şi astfel a răspuns la toate criticile formulate de recurentă, aşa încât Înalta Curte, constatând că în cauză nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., va respinge primul motiv al contestaţiei în anulare, ca nefondat.
Al doilea motiv, privitor la greşeala materială, va fi respins, ca nefondat întrucât instanţa de recurs s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie formulată de intervenineta SC V. SRL în interesul reclamantei SC I. SRL SUCEAVA în practicaua hotărârii.
În concluzie, având în vedere considerentele menţionate, contestaţia în anulare formulată în cauză va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T. SA – BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 884 din 17 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2148/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2168/2009. Comercial → |
|---|
