ICCJ. Decizia nr. 2169/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2169/2009
Dosar nr. 4652/95/2007
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 4652/95/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, venit prin declinare de competenţă de la Judecătoria Tg. Jiu, reclamanta D.M. a acţionat în judecată pe pârâţii SC C. Tg. Jiu, lichidatorul judiciar B.V. C. SRL Tg. Jiu şi G.G.D. în contradictoriu cu care a solicitat să se constate prin hotărâre judecătorească nulitatea absolută a actului de adjudecare nr. 2918/13/2005 şi a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 3168 din 29 aprilie 2004.
Pârâtul G.G.D. a formulat cerere reconvenţională şi a solicitat ca în calitate de proprietar al apartamentului în discuţie situat în Tg. Jiu, Calea Bucureşti să se dispună evacuarea reclamantei şi a toleraţilor din acest apartament, care fac pentru pârâtul, reconvenţional imposibilă folosinţa spaţiului.
Prin sentinţa nr. 118 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Gorj a fost respinsă cererea reclamantei şi admiţându-se cererea reconvenţională a pârâtului a fost obligată reclamanta D.M. şi pârâţii D.N., Ş.M. şi D.L. să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie pârâtului-reconvenţional apartamentul ce a făcut obiectul cererii sale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâtul-reconvenţional a cumpărat în mod legal, prin licitaţie apartamentul în litigiu, că la momentul organizării licitaţiei şi al vânzării-cumpărării nu s-a dovedit reaua sa credinţă în condiţiile art. 1169 C. civ. S-a mai reţinut că administratorul judiciar a respectat dreptul de preempţiune al reclamantei, care deţinea cu chirie din anul 1999 apartamentul, însă aceasta nu şi-a manifestat interesul de a-l achiziţiona.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, reţinând că sunt nefondate criticile din apel ale reclamantei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs susţinând în esenţă ca motive de nelegalitate încălcarea Legii nr. 61/1990 şi a Legii nr. 85/1992 şi precizând că pe lângă nerespectarea prevederilor din actele normative menţionate, vânzarea spaţiilor ocupate de chiriaşi s-a făcut în scop speculativ, contractul de vânzare-cumpărare având o cauză ilicită şi imorală.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului s-a constatat că reclamanta a solicitat instanţei de fond constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3168 din 29 aprilie 2005 B.N.P. S.B., ambele acte fiind încheiate în perioada când intimata-pârâtă SC C. Tg. Jiu s-a aflat în procedura reorganizării judiciare pe baza unui plan de lichidare a unor bunuri din averea acestei pârâte.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul legii insolvenţei este acela de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului, aşa încât preocuparea creditorilor de a-şi realiza creanţele este legitimă, neavând caracter speculativ.
Apartamentele deţinute de chiriaşi constituie active supuse valorificării, vânzarea realizându-se în condiţiile legii insolvenţei respectiv direct, când elementele contractului, inclusiv preţul sunt aprobate de creditori ori la licitaţie.
Intimata-pârâtă SC C. Tg. Jiu s-a aflat în reorganizare judiciară pe bază de plan, fiind respectat dreptul de preempţiune al chiriaşilor.
Actele contestate sunt încheiate în procedura de executare silită cu acordul creditorilor şi sub controlul judecătorului sindic, astfel că bunul a ieşit din patrimoniul SC C. Tg. Jiu în acest mod şi nu printr-un consimţământ liber exprimat de proprietar.
Din momentul deschiderii procedurii insolvenţei, întreaga avere este afectată scopului urmărit de procedură, vânzarea bunurilor ce pot face obiectul executării silite, la un preţ cât mai mare pentru acoperirea pasivului, astfel că în mod corect tribunalul a considerat că Legea nr. 85/1992 şi Legea nr. 61/1990 nu sunt aplicabile, soluţie menţinută de instanţa de apel.
Actele de executare îndeplinite de administratorul judiciar nu pot fi contestate pe cale separată după închiderea procedurii, chiar dacă se invocă motive de nulitate absolută, validitatea actelor verificându-se implicit prin exercitarea atribuţiei judecătorului sindic de a controla activitatea administratorului.
În concluzie, criticile formulate fiind nefondate, urmează, ca în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei să se respingă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.M. împotriva deciziei nr. 106 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2168/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2170/2009. Comercial → |
|---|
