ICCJ. Decizia nr. 2171/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2171/2009
Dosar nr. 7567/2/2007
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 septembrie 2005, S.C.D.V.V. Iaşi a formulat o contestaţie la executare în contradictoriu cu A.D.S. împotriva executării silite pornite de aceasta pentru debitele din contractul de concesiune nr. 82 din 2 august 2002.
Prin sentinţa comercială nr. 176 din 19 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, contestaţia la executare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2198 din 6 iunie 2007, a admis recursul reclamantei, a casat sentinţa civilă de mai sus şi a trimis cauza spre rejudecare, cu indicarea efectuării unei expertize de specialitate care să verifice calculul redevenţei raportat la suprafeţele de teren efectiv predate.
Rejudecând pricina, după casare Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 174 din 8 decembrie 2008, a admis contestaţia la executare, a anulat toate formele de executare întocmite de A.D.S. Bucureşti împotriva contestatoarei S.C.D.V.V. Iaşi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti pârâta A.D.S. Bucureşti a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, respingerea contestaţiei la executare, întrucât contestatoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia din contractul de concesiune privind plata redevenţei, motiv pentru care a declanşat procedura executării silite, creanţa sa fiind certă, lichidă şi exigibilă.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului şi a raportului de expertiză dispus de instanţă în această fază procesuală, rezultă că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de concesiune nr. 84 din 2 august 2004.
Aşa cum corect s-a reţinut de instanţa care a judecat fondul acestei pricini, din documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că la data concesionării terenul în discuţie se afla în fapt în posesia abuzivă a unor locuitori din comuna Trifeşti, situaţie în care contestatoarea nu şi-a putut executa drepturile deduse din raportul de concesiune, nefiindu-i predat terenul de către pârâta concedentă.
În consecinţă, cât timp nu s-a predat suprafaţa de teren concesionată, nu se poate pune problema obligaţiei de plată a redevenţei aferente, deci creanţa pretinsă nu îndeplinea condiţiile de certă, lichidă şi exigibilă, cum greşit susţine recurenta şi deci nu putea proceda la executarea silită.
Astfel că, recursul pârâtei A.D.S. Bucureşti nu îndeplineşte niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea solicita modificarea sau casarea hotărârii atacate.
Astfel, că recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 179 din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2170/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2172/2009. Comercial → |
|---|
