ICCJ. Decizia nr. 2214/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2214/2009
Dosar nr. 1812/1/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 25 februarie 2009 şi motivată, în termen, la aceeaşi dată, contestatorul Ministerul Apărării pentru U.M. 02574 Bucureşti a solicitat anularea deciziei nr. 21 din 13 ianuarie 20097pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 43407/3/2006.
În contestaţie, contestatorul invocă, indicând în drept prevederile art. 317 alin. (1) pct. l C. proc. civ., următorul motiv: în fapt, prin citaţia emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 2 octombrie 2008, s-a stabilit termen de judecată al recursului formulat de Ministerul Apărării, la data de 16 ianuarie 2009. Din conţinutul certificatului de grefă emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 11 februarie 2009, a luat act de faptul că instanţa a schimbat termenul de judecată pentru data de 13 ianuarie 2009, dată la care recursul formulat de minister a şi fost soluţionat prin Decizia civilă nr. 21 din 13 ianuarie 2009, dar fără ca Ministerul Apărării să fi fost citat legal pentru noul termen de judecată.
În concluzie, apreciază contestatorul, prezenta contestaţie în anulare se înscrie în dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. l C. proc. civ., în sensul că procedura de chemare în judecată a ministerului, pentru ziua când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legale.
Examinând contestaţia în anulare, prin prisma motivului invocat şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că aceasta este fondată.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, îmbracă două forme: contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun (art. 317 C. proc. civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).
Contestaţia în anulare obişnuită poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 317 C. proc. civ.:
1) când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se referă, deci, la instituţia de drept procesual privind procedura de citare a părţilor în procesul civil, acest motiv de contestaţie devenind incident în situaţia în care partea nu a fost deloc citată sau procedura de citare nu a fost legal îndeplinită şi partea a lipsit, astfel încât viciul de procedură nu s-a acoperit în condiţiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ.
Constatarea legalităţii sau nelegalităţii procedurii de citare se face de către instanţă, în raport de dispoziţiile art. 100 C. proc. civ., text care prevede menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal întocmit de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură.
In cauză de faţă, contestatorul Ministerul Apărării pentru U.M. 02574 Bucureşti invocă în susţinerea contestaţiei în anulare neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2009, când s-a judecat pricina, şi necitarea uneia dintre părţile din dosar, respectiv Ministerul Apărării - pentru U.M. 02574 Bucureşti, recurent-pârât în dosarul nr. 43407/3/2006.
Din analiza lucrărilor din dosar, se constată că recurentul-pârât Ministerul Apărării - pentru U.M. 02574 Bucureşti nu a fost legal citat pentru termenul din 30 septembrie 2009, când s-a soluţionat recursul, la dosar nefiind restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta pentru acel termen, ceea ce afectează legalitatea procedurii de citare şi face, astfel, incident motivul de anulare a deciziei prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Aşadar, în mod greşit cauza a fost soluţionată la termenul de judecată din data de 30 septembrie 2009, când procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu toate părţile din proces, astfel că ea este lovită de nulitate, în condiţiile art. 89 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce impune admiterea contestaţiei în anulare.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 317-320 C. proc. civ., să admită contestaţia în anulare, să anuleze Decizia contestată şi să fixeze termen pentru judecarea recursului la data de 11 noiembrie 2009, cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul MINISTERUL APĂRĂRII - pentru U.M. 02574 Bucureşti împotriva deciziei nr. 21 din 13 ianuarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Anulează Decizia şi fixează termen pentru judecarea recursului la 11 noiembrie 2009, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2172/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2230/2009. Comercial → |
|---|
