ICCJ. Decizia nr. 2198/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2198/2009
Dosar nr. 26362/3/2006
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 iulie 2006, reclamanta SC P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 1852 din 13 mai 2003.
Prin cererea înregistrată la 15 ianuarie 2007, pârâta SC A. SRL a formulat cerere de chemare în garanţie a SC S.A. SRL pentru ca, în cazul în care pârâta va cădea în pretenţii, acestea să fie suportate de chemata în garanţie.
Prin sentinţa comercială nr. 3929 din 22 martie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia insuficientei timbrări a acţiunii principale. A admis în parte acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 1852 din 13 mai 2003. A admis excepţia insuficientei timbrări a cererii de daune formulată de SC A. SRL A respins cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată. A obligat pârâta la plata sumei de 15,3 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Produsul livrat nu este omologat pentru România, în condiţiile specifice de mediu şi climă. Certificatul de omologare atestă dreptul deţinătorului de a fabrica şi comercializa pe teritoriul României respectivele produse omologate, or potrivit adresei Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 110963/2004, „M.T. – pachet tehnologic compus din produsele M. 4 SC şi B. 480 S, nu este omologat pentru folosire în România".
Societatea S. trebuia să atragă atenţia utilizatorilor asupra pericolului de folosire a amestecului în anumite condiţii de cultură a porumbului în documentele sale tehnice. Se reţine că pârâta nu a furnizat aceste informaţii utilizatorului, pentru ca aceasta, în cunoştinţă de cauză, să opteze pentru achiziţionarea sau nu a acestui produs.
În această situaţie, nu s-a reţinut consimţământul valabil al reclamantei la încheierea contractului, fiind în eroare cu privire la substanţa obiectului contractului, obiect care nu se află în circuitul civil, or, potrivit legii, o convenţie valabilă presupune obiect şi cauză licite, iar neomologarea produsului implică interdicţia de comercializare şi utilizare a acestuia.
Întrucât reclamanta nu a achitat contravaloarea taxei de timbru şi a timbrului judiciar în cuantumul legal pentru capătul doi din acţiune, în raport de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, instanţa a anulat ca insuficient timbrată acţiunea principală cu consecinţa anulării cererii de daune a SC A. SRL în baza aceloraşi dispoziţii legale.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, prin această intervenţie forţată o persoană garantează alteia paşnica folosinţă a bunului sau a valorii transmisă. Or, în cauză cererea pârâtei nu a avut acest obiect formulat în limitele legii, nu a justificat un interes prin solicitarea de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare în contradictoriu cu chemata în garanţie.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel SC A. SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 426 din 29 septembrie 2008, a admis apelul pârâtei şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de vânzare - cumpărare nr. 1852 din 13 mai 2003 şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată. În acelaşi timp a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că pachetele tehnologice, cum este şi cel în cauză, compus din două sau mai multe produse fitosanitare, nu sunt supuse omologării şi că în România este permisă comercializarea a două sau mai multor produse fitosanitare sub forma unor pachete tehnologice. A reţinut, de asemenea, că vânzându-se „Pachet tehnologic M.T." nu se poate susţine că reclamanta ar fi avut o altă reprezentare a realităţii în ceea ce priveşte obiectul contractului şi că expertiza tehnică fitosanitară a concluzionat că nu s-a putut demonstra vreo legătură de cauzalitate între distrugerile de cultură, care, de altfel, nici nu au fost probate şi neinformarea cumpărătorului despre precauţiunile de folosire. Eventualele carenţe de calitate ale produsului ar putea fi invocate pe calea acţiunii în acordarea daunelor, fiind supuse unui regim juridic separat decât cel promovat în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC P. SRL Haţeg solicitând admiterea recursului său şi, în principal, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză de către un alt expert, în urma admiterii cererii de recuzare, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei SC A. SRL ca nefondat.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta invocă, în esenţă, următoarele:
Instanţa de apel trebuia să admită cererea de recuzare a expertului M.B., vechi colaborator al pârâtei SC A. SRL
Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că obiectul contractului de vânzare - cumpărare nu l-a constituit un produs ci un pachet tehnologic pentru care, în legislaţia noastră, nu se impune omologarea. Pentru a reţine aceasta instanţa a făcut abstracţie de apărările reclamantei şi de concluziile expertului francez şi a luat în considerare doar concluziile expertului M.B., or, prin modul de prezentare de către pârâtă reclamantei i s-a format convingerea că este un produs fitosanitar.
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu suntem în prezenţa unei erori obstacol la încheierea contractului de vânzare - cumpărare atacat întrucât pârâta s-a folosit în vânzarea pachetului de o practică denumită „omisiune înşelătoare" prin care se ascunde sau se oferă în mod neclar sau insuficient o informaţie esenţială cu privire la un produs. Din acest punct de vedere motivarea instanţei de apel este greşită.
Intimata – pârâtă SC A. SRL şi intimata – chemată în garanţie SC S.A. SRL au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
La termenul din 3 iunie 2009 recurenta – reclamantă a formulat două motive de recurs de ordine publică constând în încălcarea art. 258 alin. (1) C. proc. civ., prin lipsa minutei deciziei atacate şi respectiv în nesemnarea de către unul din judecători a minutei încheierii din 26 februarie 2008 prin care s-a respins cererea de recuzare a expertului M.B. Cu ocazia dezbaterilor recurenta – reclamantă, şi-a restrâns motivele de ordine publică invocate, menţinându-l numai pe cel de al doilea referitor la nesemnarea de către un judecător a minutei încheierii din 26 februarie 2008.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Este nefondat motivul de ordine publică invocat de recurentă întrucât, aşa cum rezultă din minuta încheierii din 26 februarie 2008 prin care s-a soluţionat cererea de recuzare a expertului Marian Bogoescu, aceasta este semnată de ambii judecători care au participat la deliberare.
În ceea ce priveşte cererea de recuzare a expertului M.B. instanţa de apel a procedat în mod legal şi, contrar celor susţinute de recurentă, l-a ascultat şi pe expert şi, în funcţie de toate elementele pe care le-a avut la dispoziţie, a decis, legal şi temeinic respingerea cererii de recuzare. Ca atare acest motiv de recurs este nefondat.
Este nefondat şi motivul invocat de recurentă potrivit căruia instanţa de apel a făcut abstracţie de apărările sale şi concluziile expertului francez, luând în considerare doar concluziile expertului M.B. şi formându-şi astfel convingerea că este vorba de un produs fitosanitar întrucât acesta vizează aspecte ce ţin de aprecierea probelor de către instanţă şi care nu pot face obiectul controlului pe calea recursului, nefiind aspecte de nelegalitate ale deciziei atacate ci, eventual, de netemeinicie. Pe de altă parte instanţa de apel a reţinut în mod corect că obiectul contractului dintre părţi l-a constituit un pachet tehnologic, dar compus din două produse distincte, omologate fiecare în parte şi că drept urmare acest pachet tehnologic nu este supus omologării, ca atare, în România, fiind însă permisă comercializarea ca atare.
Nici ultimul motiv de recurs nu este fondat întrucât în contractul dintre părţi se prevede expres că obiectul acestuia îl constituie vânzarea – cumpărarea unui „Pachet tehnologic M.T." compus din 2 produse de uz fitosanitar: M. 4 SC şi B. 480 S aşa încât susţinerea recurentei – reclamante că ar fi avut o altă reprezentare cu privire la obiectul contractului este nefondată. Pe de altă parte fiecare dintre produsele fitosanitare care alcătuiesc pachetul tehnologic este omologat, deţinând propriul certificat de omologare. Iar în conformitate cu art. 1 din OG nr. 4/1995, în vigoare la data încheierii contractului, obligaţia de omologare viza exclusiv produsele de uz fitosanitar nu şi tehnologiile care ţin de procesul de utilizare a produselor fitosanitare omologate. Ca atare, instanţa de apel în mod legal şi temeinic a reţinut inexistenţa unei erori, obstacol la încheierea contractului de vânzare – cumpărare.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Haţeg împotriva deciziei comerciale nr. 426 din 29 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2194/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2202/2009. Comercial → |
|---|
