ICCJ. Decizia nr. 2210/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2210/2009
Dosar nr. 21/42/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 27 octombrie 2008, reclamanta SC U. SA Iaşi - Punct de lucru Ploieşti, a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa nr. 509 din 12 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosar nr. 5977/CCA/2005, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei SC T. SRL - Punct de lucru Piteşti la plata sumelor de 101.319.518 ROL cu titlu de diferenţă de preţ neachitată, 126.976.249 ROL reprezentând dobânda legală aferentă comisionului, 1.178.940.370 ROL reprezentând rest de preţ datorat rezultat din diferenţa de curs valutar şi la plata sumei de 300.000.000 ROL, cu titlu de comision de participare la licitaţie la B.R.M.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că deşi nu şi-a modificat pretenţiile şi în considerentele hotărârii a cărei rectificare o cere se arată că obligaţia de plată priveşte pe SC T. SRL Zimnicea - Punct de lucru Piteşti şi la plata sumei de 300.000.000 ROL, cu titlu de comision de participare la licitaţie la B.R.M., totuşi în dispozitiv a apărut din eroare obligarea numai la plata sumei de 300.000 ROL, în mod evident o eroare materială.
Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 4 noiembrie 2008, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC U. SA Iaşi - Punct de lucru Ploieşti în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL - Punct de lucru Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a analizat conţinutul dispozitivului sentinţei civile nr. 509 din 12 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova cu cel al minutei scrise în cauză, constatând că acestea corespund în totalitate.
S-a reţinut că, într-adevăr, din motivarea sentinţei reiese că pârâta – reclamantă reconvenţională urmează a restitui reclamantei – pârâte reconvenţionale suma plătită de aceasta din urmă cu titlu de contravaloare comision, însă aceasta fiind o problemă de judecată, poate fi remediată numai prin exercitarea căii de atac şi nu pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, conţinutul minutei neputând fi modificat sub acest aspect.
Împotriva încheierii mai sus-menţionate a declarat apel reclamanta SC U. SA Iaşi - Punct de lucru Ploieşti, susţinând că încheierea este nelegală şi netemeinică, deoarece societatea reclamantă a solicitat printr-un capăt al cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei – reclamante reconvenţională SC T. SRL şi a punctului său de lucru din Piteşti la plata sumei certe de 300.000.000 ROL, reprezentând plata nedatorată de reclamantă a comisionului de participare la licitaţie către B.R.M. Bucureşti, achitat de reclamantă din eroare în numele pârâtei, căreia îi revenea exclusiv această obligaţie de plată, întrucât aceasta din urmă a participat la licitaţie.
Reclamanta consideră că această eroare materială este o greşeală făcută de instanţă din eroare şi pentru faptul că perioada pronunţării şi redactării sentinţei nr. 509 din mai 2006, coincide cu perioada de început a legiferării trecerii de la leul vechi (ROL) la leul nou (RON), care a generat numeroase confuzii şi greşeli de sume, unele chiar şi în anumite evidenţe contabile ale unor societăţi, a favorizat confuzii şi greşeli de sume de bani stabilite în lei vechi şi, în aceiaşi perioadă, alternativ şi în lei noi.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 24 din 24 februarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei reţinând, în esenţă, că nu sunt incidente prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., întrucât suma de minută corespunde cu cea din dispozitivul sentinţei şi că, fiind o greşeală de judecată, nu poate fi îndreptată numai prin exercitarea căilor de atac.
Împotriva acestei decizii, aşa cum a precizat ulterior, a declarat recurs reclamanta SC U. SA Iaşi - Punct de lucru Ploieşti solicitând admiterea recursului său cu consecinţa admiterii cererii sale, reţinând existenţa unui caz de eroare ce se încadrează la „alte erori materiale din hotărâri" din art. 281 alin. (1) C. proc. civ. şi îndreptării erorii intervenite.
În motivarea recursului său, în care indică generic art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanta invocă, în esenţă, următoarele: Eroarea invocată este o eroare materială ce se încadrează în „alte erori materiale din hotărâri" potrivit art. 281 C. proc. civ. şi nu este o eroare de judecată, fapt care rezultă şi din aceea că ea a pretins în mod constant şi nu şi-a modificat niciodată cuantumul sumei de 300.000.000 ROL; În raportul de expertiză contabilă se stabileşte că pârâta datorează reclamantei 300.000.000 ROL comision de participare la licitaţie; Dobânda legală acordată de instanţă este calculată la un comision de 300.000.000 ROL; Este lipsită de temei legal susţinerea că nu este eroare materială în cazul în care suma din minută corespunde cu cea din dispozitiv; Greşit consideră instanţa de apel că ar acorda o sumă mai mare decât cea acordată dacă s-ar trece în dispozitivul hotărârii suma de 300.000.000 ROL.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Toate argumentele invocate de recurentă se subsumează şi susţin un singur motiv de recurs respectiv cel potrivit căruia greşeala produsă în hotărârea instanţei constituie o eroare materială în sensul prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care poate fi îndreptată pe calea prevăzută de acest text legal şi instanţa de apel, ca şi cea de fond, a greşit apreciind altfel. Drept urmare aceste argumente vor fi examinate împreună şi li se va răspunde grupat, cu un răspuns comun, vizând motivul de recurs.
În acest sens, Înalta Curte constată că nu este dat niciunul din motivele prevăzute de pct. 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., la care face trimitere recurenta, instanţa de apel motivându-şi soluţia, fără argumente contradictorii, interpretând corect actul dedus judecăţii şi făcând o aplicare corectă a prevederilor legale. Astfel, este nefondată susţinerea recurentei că ne aflăm în faţa unei greşeli materiale ce poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., întrucât modificarea cuantumului sumei la care pârâta a fost obligată şi contestată de aceasta, priveşte fondul litigiului iar cererea reclamantei tinde la modificarea, astfel, a soluţiei date fondului cauzei, care nu poate fi realizată pe această cale. Aceasta întrucât nu pot face obiect al procedurii de îndreptare a erorilor materiale greşelile de judecată privind fondul litigiului, aceste greşeli neputând fi îndreptate decât prin intermediul căilor de atac.
Faţă de cele de mai sus şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC U. SA Iaşi - Punct de lucru Ploieşti împotriva deciziei nr. 24 din 24 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2206/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2212/2009. Comercial → |
|---|
