ICCJ. Decizia nr. 2234/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2234/2009
Dosar nr. 42981/3/2007
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 3 decembrie 2007, reclamanta I.R.S.L. a chemat în judecată A.V.A.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a deciziei A.V.A.S. – D.P.M. de revocare a ofertei de vânzare a pachetului de 452.091 acţiuni ale emitentului SC S.M.R. Balş SA, în subsidiar anularea acestei decizii şi obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect cele 452.091 acţiuni.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că prin procesul verbal nr. 1890 din 19 octombrie 2007 încheiat cu ocazia licitaţiei cu strigare la SC S.M.R. SA Balş, comisia de licitaţie a declarat adjudecatar al pachetului de 452.091 de acţiuni reprezentând 5,85244 % din capitalul social al acestei societăţi. În urma adjudecării licitaţiei a urmat negocierea clauzelor contractului ce trebuia încheiat între părţi. Ulterior, prin adresa nr. 14547 din 19 noiembrie 2007, A.V.A.S. i-a comunicat reclamantei revocarea ofertei de vânzare a pachetului de acţiuni ale emitentului SC S.M.R. Balş SA.
Reclamanta apreciază că Decizia de revocare este lovită de nulitate absolută întrucât oferta de vânzare a fost acceptată de reclamantă cu mult înainte ca pârâta să publice revocarea ofertei de vânzare, procesul verbal de adjudecare fiind semnat la data de 19 octombrie 2007, iar Decizia de revocare la data de 16 noiembrie 2007.
Se mai susţine că revocarea ofertei de vânzare faţă de nemulţumirea A.V.A.S. cu privire la preţul la care a fost adjudecat pachetul de acţiuni conduce la eludarea legii care prevede expres, prin dispoziţiile art. 60 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 şi Legii nr. 137/2002, că în situaţia în care se prezintă un singur ofertant care preferă preţul de pornire a licitaţiei acesta este declarat adjudecatar. Inexistenţa unui motiv întemeiat pentru revocarea ofertei de vânzare rezultă şi din faptul că în intervalul cuprins între semnarea procesului verbal de adjudecare şi publicarea anunţului de revocare a ofertei nu a intervenit nicio modificare semnificativă în situaţia economică a societăţii.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe fond solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-au invocat prevederile art. 5 din Legea nr. 137/2003, arătând că instanţa nu se poate pronunţa cu privire la oportunitatea măsurilor dispuse de către instituţia publică implicată, ci numai cu privire la cele de legalitate.
Se mai susţine că mandatul comisiei de licitaţie s-a dat numai în vederea negocierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni şi nu în vederea semnării acestuia.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 7031 din 6 iunie 2008, a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată şi pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că acţiunea este admisibilă participantul la o licitaţie având dreptul de a ataca actele emise în cadrul procedurii de desfăşurare a licitaţiei pe care le consideră nelegale, având în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 137/2002.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 instituţia publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, având în vedere pe lângă preţ şi celelalte elemente care compun oferta de cumpărare.
Comisia de licitaţie nu avea atribuţia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, această competenţă revenind colegiului director, potrivit art. 9 alin. (3) din OUG nr. 23/2004 şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al A.V.A.S.
S-a apreciat de către instanţa de fond că Decizia de revocare este legală nefiind afectată de viciul nulităţii absolute sau relative, fiind permisă de dispoziţiile legale speciale în materia privatizării şi că nu prezintă relevanţă, atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare nu s-a perfectat, momentul în care intervine revocarea ofertei de vânzare.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta care critică modul de interpretare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 137/2002 şi ale art. 12 alin. (1) lit. d)) din HG nr. 577/2002.
În opinia apelantei, aceste texte legale prevăd ca o condiţie necesară pentru revocarea ofertei de vânzare existenţa unor motive întemeiate şi excepţionale care să justifice Decizia de revocare.
Faptul că în oferta de vânzare şi în procesul verbal de adjudecare s-a menţionat un preţ mai mic decât cel la care se tranzacţionau acţiunile pe piaţa de capital constituie manifestarea de voinţă valabil exprimată de A.V.A.S. care nu se poate prevala pentru a revoca oferta de vânzare de propria sa culpă, respectiv aceea de a nu fi cercetat ori de a nu fi ţinut cont de preţul de tranzacţionare a acţiunilor scoase la licitaţie.
De asemenea, apelanta susţine că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la unul dintre motivele invocate respectiv nu a ţinut cont că revocarea ofertei de vânzare de către A.V.A.S. a intervenit după expirarea termenului de 10 zile de la data semnării procesului verbal de adjudecare, termen în care trebuia încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 568 din 28 decembrie 2008, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa criticată şi a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea deciziei A.V.A.S. – D.P.M. de revocare a ofertei de vânzare a pachetului de 452.091 acţiuni ale SC S.M.R. Balş SA.
Totodată, s-au respins celelalte cereri ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că măsura de revocare dispusă de A.V.A.S. nu este fundamentată pe un motiv întemeiat având în vedere că pe piaţa de capital preţul acţiunilor este fluctuant de la o zi la alta şi că nu poate fi luat ca reper pentru justificarea majorării de preţ al acţiunilor, preţul acestora de pe piaţa de capital, atâta vreme cât, la momentul organizării licitaţiei, acest preţ nu a fost avut în vedere, deşi era mai mare decât preţul pornind de la valoarea nominală a acţiunilor licitate.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că reclamanta a fost singurul ofertant admis în vederea participării la licitaţie, iar pe de altă parte s-a avut în vedere că revocarea ofertei a intervenit la aproximativ o lună după încheierea procesului verbal de adjudecare deşi conform art. 43 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002, în termen de 10 zile de la data semnării procesului verbal de adjudecare se putea definitiva şi încheia contractul de vânzare-cumpărare acţiuni.
Termenul de 10 zile fiind un termen de recomandare, neexistând nicio dispoziţie legală care să stabilească termenul în care oferta poate fi revocată, însă acesta trebuie să fie rezonabil, acest aspect fiind lăsat exclusiv la aprecierea instanţei.
În aceste condiţii, instanţa de apel concluzionează că măsura revocării ofertei de vânzare bazată pe creşterea preţului pe piaţa de capital a acţiunilor licitate, criteriu care nu a fost avut în vedere la data organizării licitaţiei, nu a fost dispusă în considerarea unor motive temeinice prevăzute de lege situaţie în care se impune a fi anulată.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea intimatei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea celor 452.091 acţiuni ale SC S.M.R. SA Balş, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut motivaţia instanţei de fond respectiv art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 potrivit cărora instituţia publică implicată de singura autoritate competentă să decidă asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, având în vedere pe lângă preţ şi celelalte elemente care compun oferta de vânzare.
Faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, părţile au declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta arată că în condiţiile în care instanţa de apel a constatat că întreruperea finalizării vânzării către adjudecatar, prin revocarea ofertei de vânzare, este nulă, nefiind conformă dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 137/2002 coroborate cu cele ale art. 12 alin. (1) lit. d) din HG nr. 577/2002 având în vedere că prin procesul verbal de adjudecare s-a constatat întrunirea acordului de voinţă al părţilor în ce priveşte preţul acţiunilor şi ţinând seama că părţile de asemenea au căzut de acord asupra tuturor celorlalte elemente ale vânzării, un raţionament corect ar fi condus la obligarea pârâtei A.V.A.S. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a celor 452.091 acţiuni a SC S.M.R. Balş SA la preţul prevăzut în procesul verbal de adjudecare a licitaţiei nr. 4 din data de 19 octombrie 2007.
Se mai susţine că s-a omis conţinutul procesului verbal la 5 noiembrie 2007 din care rezultă elemente relevante respectiv că în acel moment negocierea contractului de vânzare-cumpărare era încheiată iar semnătura înscrisului constatator al vânzării a fost amânată, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 nefiind aplicabil în cauză.
Criticile pârâtei A.V.A.S. fac referire la modul eronat de interpretare a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 137/2002 potrivit cărora „Instanţele judecătoreşti sau arbitrale nu se pot pronunţa asupra oportunităţii încheierii tranzacţiei ci doar asupra legalităţii acesteia.
Astfel, măsura revocării ofertei, reprezintă manifestarea voinţei instituţiei publice de a nu mai contracta în condiţiile menţionate în ofertă, având în vedere evoluţia ascendentă a acţiunilor SC S.M.R. SA Balş pe piaţa de capital, aceasta fiind o măsură de oportunitate.
Faptul că, potrivit legii, A.V.A.S. a trebuit să stabilească preţul de pornire a licitaţiei, raportându-se la valoarea nominală a acţiunilor nu înseamnă că, acest fapt împiedică instituţia publică implicată să obţină un preţ mai mare per acţiune.
Măsura revocării ofertei, susţine recurenta A.V.A.S., s-a luat în condiţiile art. 9 din Legea nr. 137/2002 coroborat cu art. 12 din HG nr. 577/2002, ca urmare a unor condiţii care ar putea influenţa negativ rezultatele unui proces de privatizare.
Examinând criticile formulate de părţi se reţine că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 „Acţiunile se pot vinde la preţul de piaţă rezultat din raportul dintre cerere şi ofertă chiar dacă acest preţ este inferior preţului de ofertă stabilit de instituţia publică implicată.
Instituţia publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni având în vedere pe lângă preţ şi celelalte elemente care compun oferta de cumpărare.
Instanţele judecătoreşti sau arbitrale „nu se pot pronunţa asupra oportunităţii încheierii tranzacţiei, ci doar asupra legalităţii acesteia".
Din economia acestui text rezultă că instanţele au examinat măsura revocării ofertei doar din punct de vedere al legalităţii.
Se mai reţine că aceste dispoziţii sunt aplicabile doar în cazul în care acţiunile se vând la un preţ inferior preţului de ofertă stabilit de instituţia publică implicată.
În speţă, acţiunile au fost adjudecate la un preţ mai mare decât preţul de ofertă stabilit de A.V.A.S. dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 nefiind aplicabile în speţă.
Justificat instanţa de apel a reţinut că măsura de revocare dispusă de A.V.A.S. nu este fundamentată pe motiv întemeiat având în vedere că pe piaţa de capital preţul acţiunilor este fluctuant de la o zi la alta.
De remarcat sunt şi dispoziţiile art. 60 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 137/2002 potrivit cărora „În situaţia în care se prezintă un singur ofertant care oferă preţul de pornire al licitaţiei acesta este declarat adjudecatar".
În aceste condiţii, preţul la care se vând acţiunile nu mai este lăsat la latitudinea A.V.A.S. fiind stabilit în mod expres prin lege.
Revocarea ofertei, în data de 16 noiembrie 2007, a intervenit după aproape o lună după încheierea procesului verbal nr. 4 din 19 octombrie 2007 prin care recurenta-reclamantă a fost declarată câştigătoare, deşi conform art. 43 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 137/2002, în termen de 10 zile de la data semnării procesului verbal de adjudecare se putea definitiva şi încheia contractul de vânzare-cumpărare acţiuni.
Este adevărat că termenul de 10 zile este un termen de recomandare, aşa cum susţine şi recurenta pârâtă, neexistând nici o dispoziţie legală care să stabilească termenul în care oferta poate fi revocată, însă aşa cum a reţinut şi instanţa de apel acest termen trebuie să fie rezonabil aspect exclusiv la aprecierea instanţei.
În speţă, acordul de voinţă al părţilor privind vânzarea pachetului minoritar de acţiuni deţinute de A.V.A.S. la SC S.M.R. Balş SA s-a realizat la 19 octombrie 2007, dată la care s-a încheiat procesul verbal prin care reclamanta a fost declarată adjudecatar al licitaţiei, ca urmare a faptului că alături de obiectul predeterminat al contractului cu referire la pachetul minoritar de acţiuni scos la vânzare, părţile convenind şi asupra preţului, element esenţial al contractului de vânzare-cumpărare.
În aceste condiţii, la data de 19 octombrie 2007, s-a realizat negotium în sensul dispoziţiilor art. 1295 C. civ. şi a avut loc transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor corespunzător dispoziţiilor art. 971 C. civ.
Faţă de cele arătate rezultă că în momentul adjudecării licitaţiei în favoarea unuia dintre licitanţii eligibili, acordul de voinţă al părţilor s-a realizat.
Caracterul complex al contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni reglementat de legi speciale, nu este de natură a modifica dispoziţiile art. 971 şi art. 1295 C. civ.
Or, potrivit art. 1295 C. civ., vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului.
În cauză, prin obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare instanţa nu suplineşte consimţământul părţilor aşa cum eronat s-a reţinut ci s-ar face o aplicare corectă a principiului „pacto sunt servando" potrivit art. 969 C. civ.
Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi admis, Decizia criticată urmând a fi modificată în parte în sensul admiterii acţiunii reclamantei privind obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea a 452.091 acţiuni din capitalul social al SC S.M.R. Balş la preţul prevăzut în procesul verbal de adjudecare a licitaţiei din 19 octombrie 2007 nr. 4, iar cu privire la daunele cominatorii acesta putând forma obiectul unei cereri în condiţiile art. 580 şi urm. C. proc. civ.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., pârâta-intimată urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată potrivit dovezilor anexate în sumă de 26.446,65 lei.
Criticile formulate de recurenta A.V.A.S. nu pot fi reţinute recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta I.R.S.L. Modifică Decizia comercială nr. 568 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în parte în sensul admiterii în tot a acţiunii reclamantei în sensul obligării A.V.A.S. la încheierea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect vânzarea a 452.091 acţiuni din capitalul social al SC S.M.R. SA Balş la preţul prevăzut în procesul verbal de adjudecare al licitaţiei din 19 octombrie 2007 nr. 4.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2228/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2239/2009. Comercial → |
|---|
