ICCJ. Decizia nr. 2213/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2213/2009
Dosar nr. 1713/1/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamţ, înregistrată la nr. 492/ E din 17 martie 2004, reclamantul D.P.I., administrator şi coasociat al SC B. SRL, a solicitat excluderea din această societate a asociatului B.N.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând a se constata nulitatea acţiunii introductive pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute expres de art. 7201 C. proc. civ., dizolvarea SC B.S. SRL în temeiul art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990; lichidarea şi împărţirea capitalului social şi a patrimoniului societăţii potrivit cotelor de participare stabilite în actul constitutiv şi în actele adiţionale şi stabilirea răspunderii administratorului D.P.I. pentru pierderile înregistrate de societate în perioada în care acesta a îndeplinit funcţia de administrator.
Asociatul B.D.V. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul pârâtului reclamant B.N. prin care a solicitat respingerea cererii principale pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, admiterea cererii reconvenţionale, dizolvarea societăţii cu lichidarea şi împărţirea capitalului social, atragerea şi stabilirea răspunderii administratorului reclamant pentru pierderile înregistrate de societate în perioada în care a îndeplinit această funcţie.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Neamţ a respins, ca nefondată, excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul B.N. şi de intervenientul B.D.V.; a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul D.P.I.; a admis cererile de retragere din societatea SC B.S. SRL formulate de B.N. şi B.D.V.; a respins capetele de cerere privind dizolvarea şi lichidarea societăţii şi a încuviinţat ca aceasta să funcţioneze în continuare cu asociat unic: D.P.I.; a respins cererile de atragere a răspunderii reclamantului pârât în calitate de administrator al societăţii; a constatat că activul societăţii este în sumă totală de 1.029.265.740 lei, conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză şi că asociaţilor retraşi, B.N. şi B.D.V., li se cuvine o cotă de 3,4 % din capitalul social, respectiv câte 40.042.806 lei, iar o cotă de 93,2 % din activul net, respectiv 949.180.128 lei, i se cuvine reclamantului, pe care l-a obligat pentru SC B.S. SRL să plătească pârâtului reclamant B.N. şi intervenientului B.D.V. câte 40.042.806 lei, reprezentând drepturile părţilor sociale, compensând cheltuielile de judecată.
Apelul formulat de pârâtul reclamant şi de intervenient împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 80, pronunţată la data de 15 noiembrie 2005, cu motivarea că instanţa de fond s-a pronunţat în limitele învestirii şi pe baza textelor legale incidente cererilor părţilor.
Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3726, pronunţată la data de 22 noiembrie 2006, a casat menţionata decizie şi a trimis cauza Tribunalului Neamţ pentru rejudecarea cererii principale, a cererii reconvenţionale şi a cererii de intervenţie, instanţă care, prin sentinţa civilă nr. 180, pronunţată la data de 27 martie 2008, a respins excepţia nulităţii absolute a dispoziţiei din Încheierea Judecătorului delegat la O.R.C. nr. 10612/2002 referitoare la participarea asociaţilor la beneficii şi pierderi, invocată de reclamant; a respins excepţia nulităţii acţiunii introductive pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., invocată de pârâtul B.N.; a admis cererea reclamantului şi, în consecinţă: a dispus excluderea asociatului pârât B.N. din SC B.S. SRL; a constatat că valoarea activului net al SC B.S. SRL la data de 31 noiembrie 2007 este de 134.810 lei, iar valoarea actualizată a bunurilor ce compun patrimoniul societăţii este de 149.169 lei, conform raportului de expertiză contabilă; că pârâtului B.N. i se cuvine o cotă de ¾ % din capitalul social, respectiv suma de 5.586 lei; a luat act de cererea asiguratului pârât B.D.V. de a se retrage din SC B.S. SRL, constatând că potrivit „tranzacţiei", autentificată sub nr. 663 din 16 martie 2005, i-au fost acordate drepturile cuvenite reprezentând echivalentul părţilor sociale şi a contribuţiei aduse la constituirea activului SC B.S. SRL şi că nu mai are de formulat nicio pretenţie; a dispus continuarea activităţii societăţii pârâte cu asociat unic D.P.I.; a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul B.N.; a dispus înregistrarea la O.R.C. Neamţ a hotărârii irevocabile de excludere şi publicarea acesteia în M. Of. al României Partea a IV-a în termen de 15 zile şi a obligat pe pârâtul B.N. să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 3.200 lei.
Spre a hotărî astfel, tribunalul învestit prin Decizia Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3726/22 noiembrie 2006 cu rejudecarea cauzei, a reţinut că reclamantul nu a recurat în termenul legal, încheierea judecătorului delegat la O.R.C. Neamţ nr. 10612 din 17 octombrie 2002; că, faţă de obiectul cererii reclamantului, în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 7201 C. proc. civ.; că probele administrate confirmă învinuirile aduse de reclamant prin acţiunea introductivă pârâtului B.N., contrar prevederilor Legii nr. 31/1990; că motivul invocat de reclamantul reconvenţional şi de intervenient în susţinerea cererii de dizolvare, prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, impune ca neînţelegerile grave dintre asociaţi să împiedice funcţionarea societăţii, or SC B.S. SRL este funcţională, activitatea acesteia desfăşurându-se cu profit; că dacă reclamantul pârât reconvenţional nu şi-ar fi îndeplinit corespunzător îndatoririle ce-i reveneau în calitate de administrator al SC B.S. SRL, asociaţii care reprezentau majoritatea capitalului social puteau decide asupra revocării sale din această calitate, dar şi atragerea răspunderii acestuia pentru eventuale prejudicii, or, dimpotrivă, conform actului adiţional nr. 6593 din 16 octombrie 2003, a fost reconfirmat în această calitate; că SC N. SRL Piatra Neamţ, în care D.P.I. are calitatea de acţionar, a fost înfiinţată, la data de 27 august 2002, având ca obiect de activitate principal comerţul cu amănuntul al bunurilor de ocazie vândute prin magazine, în timp ce cooptarea acestuia ca asociat în cadrul SC B.S. SRL s-a făcut ulterior, prin actul adiţional nr. 6593 din 16 octombrie 2002, prin care s-a completat obiectul de activitate, situaţie ce înlătură susţinerea că reclamantul desfăşura concurenţă neloială; că dispariţia unor registre aparţinând SC B.S. SRL nu este de natură a determina dizolvarea societăţii, iar, în condiţiile în care afirmaţiile pârâtului reclamant reconvenţional şi ale intervenientului nu sunt confirmate prin acte, nu se justifică cererea acestora de dizolvare şi lichidare a SC B.S. SRL; că prin lipsa dovezii existenţei vreunei pagube înregistrată de societate, nu sunt întrunite condiţiile atragerii răspunderii administratorului D.P.I.; că urmare a excluderii asociatului pârât B.N. din SC B.S. SRL, determinată de neînţelegerile dintre asociaţi ce împiedică funcţionarea corespunzătoare a societăţii şi a retragerii intervenientului B.D.V. din societate, conform „tranzacţiei" autentificată sub nr. 663 din 16 martie 2005, având în vedere prevederile art. 229 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, instanţa a încuviinţat funcţionarea în continuare a SC B.S. SRL cu asociat unic D.P.I.; că din expertizele tehnice şi expertiza contabilă efectuate în cauză rezultă valoarea activului net a societăţii pârâte şi valoarea actualizată a bunurilor ce compun patrimoniul societăţii, iar, conform încheierii nr. 10612 din 17 octombrie 2002 a judecătorului delegat la O.R.C. Neamţ, rezultă structura participării la capitalul social, respectiv la beneficii şi pierderi.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul B.N. împotriva sentinţei tribunalului pronunţată în rejudecarea cererilor deduse judecăţii, conform deciziei de casare şi a obligat pe apelant să plătească în favoarea bugetului de stat suma totală de 606,44 lei, reprezentând taxă de timbru, în două rate scadente, la data de 5 ianuarie 2009 şi la data de 2 februarie 2009.
Pentru a pronunţa menţionata decizie, instanţa de apel, examinând motivele invocate de apelant, a considerat că, în rejudecare, au fost analizate distinct împrejurările care au condus la soluţionarea cererii principale de excludere a pârâtului şi a celei reconvenţionale de atragere a răspunderii administratorului, reţinând, pentru prima situaţie, atitudinea culpabilă a pârâtului, iar, pentru cea de a doua, îndeplinirea obligaţiilor ce reveneau administratorului; că instanţa de fond, în rejudecare, nu a respins probele propuse de pârâtul reclamant, ci acesta este cel care nu a mai insistat în susţinerea lor, neindicând numele martorilor avuţi în vedere şi nici întrebările suplimentare faţă de interogatoriile luate de instanţă cu ocazia primei judecăţi în fond a cauzei şi nedepunând înscrisurile, pretins a fi relevante pentru soluţionarea cauzei, cu toate că a fost prezent în faţa instanţei, atitudine manifestată şi cu ocazia judecăţii apelului, când, faţă de efectul devolutiv al acestei căi de atac, avea posibilitatea să propună probele de a căror administrare arată că a fost împiedicat de către prima instanţă, context în care formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei pentru completarea probatoriului administrat în faţa primei instanţe apare ca nelegală, faţă de condiţiile impuse de art. 151 C. proc. civ. şi ca o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, în condiţiile în care, anterior formulării concluziilor orale, a precizat că nu mai are cereri de formulat.
Analizând fondul cauzei, instanţa de apel a apreciat că dispoziţia primei instanţe de excludere a pârâtului reclamant din societate este conformă dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei; că, în mod legal, prima instanţă a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 [(art. 227 alin. (1) lit. e) după republicare)], dat fiind că societatea desfăşoară o activitate profitabilă, conform concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză; că, potrivit notei de constatare intervenite la data de 16 aprilie 2004 şi înregistrată sub nr. 1508 din 16 aprilie 2004 de Garda Financiară, Secţia Judeţeană Neamţ, nu au fost constatate nereguli cu privire la schimbul de mărfuri, decontări între SC N. SRL şi SC B.S. SRL, fiind depuse bilanţurile contabile pentru anul 2003; că prin rezoluţia nr. 2319/P/2004 a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de reclamantul pârât D.P.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 266 pct. 1, 2, art. 269 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, iar, prin interogatoriul luat pârâtului reclamant de către instanţa de fond, acesta a recunoscut că nu şi-a pus problema că reclamantul l-ar duce în eroare cu administrarea societăţii şi că a avut acces la actele şi evidenţele societăţii aflate la sediul acesteia, celelalte motive invocate pentru atragerea răspunderii reclamantului pentru activitatea desfăşurată în calitate de administrator al SC B.S. SRL nefiind susţinute de probatoriul cauzei, aspecte ce impuneau soluţia respingerii acestui capăt de cerere.
Referitor la modalitatea de împărţire a capitalului social instanţa de apel a considerat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 219 din Legea nr. 31/1990 (art. 224 după republicare), în conformitate cu care asociatul exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii lui, acesta neavând dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acestuia, situaţie în care, având în vedere că activul net stabilit prin expertiza contabilă are o valoare de 147.100 lei, apelantului i se cuvenea suma de 5001,4 lei, reprezentând 3,4 %, iar participarea la profit sau la pierdere a apelantului în proporţie de 25 % s-a făcut conform actului adiţional din 16 octombrie 2002 şi în considerarea profitului stabilit prin expertiza contabilă ca fiind în cuantum de 2.337 lei.
Instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 şi 212 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere încheierea pronunţată în cauză de încuviinţare a cererii de ajutor public judiciar în modalitatea eşalonării plăţii taxei judiciare de timbru datorate.
Împotriva sus-arătatei decizii a formulat recurs apelantul B.N. fără a indica temeiul de drept al cererii sale.
În motivarea recursului recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de control nu a soluţionat motivul de apel referitor la încălcarea dispoziţiilor deciziei de casare de către instanţa de fond care avea obligaţia de a dispune refacerea probatoriului în totalitate; a apreciat greşit cererea de repunere pe rol a cauzei în vederea completării probatoriului ca reprezentând o exercitare abuzivă a drepturilor sale procesuale, dând o soluţie „vădit netemeinică" acestui motiv de apel; a omis să verifice înscrisurile depuse la dosar pentru a proba lipsa culpei sale, îngreunându-i, astfel, „situaţia juridică în propria cale de atac" şi a reiterat motivarea primei instanţe referitoare „la modalitatea de împărţire a capitalului social şi a patrimoniului societăţii" potrivit cotelor de participare stabilite în actul constitutiv şi în actele adiţionale, critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., recurentul neprecizând relevanţa aspectelor vizând fondul cauzei cuprinse în cererea sa de recurs, faţă de Decizia atacată şi de cerinţele art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul D.P.I. a solicitat respingerea recursului, apreciind că acesta a fost declarat cu rea – credinţă şi în dispreţul legii.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanţa de apel a răspuns fiecărui motiv de apel invocat de apelant, inclusiv celui referitor la încălcarea dispoziţiilor instanţei de casare de către instanţa de fond apreciind, cu justeţe, că art. 315 alin. (1) C. proc. civ., impunea reexaminarea cererilor formulate în cauză în cadrul procesual strict determinat ca urmare a soluţionării recursului, aspect ce nu implică obligaţia administrării de noi probe, ci reanalizarea temeiniciei şi legalităţii motivelor invocate în susţinerea cererilor deduse judecăţii, arătate, pe baza probatoriului existent, şi că, în rejudecare, au fost analizate distinct împrejurările ce au condus la soluţionarea cererii principale şi a celei reconvenţionale.
Totodată, instanţa de apel a răspuns detaliat şi fără a „reitera" argumentaţia instanţei de fond, cum fără temei susţine recurentul, şi motivului referitor la modalitatea de împărţire a capitalului social, precizând că asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acestuia, aspecte ce înlătură incidenţa în cauză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Este de observat că instanţa de apel a dat o legală soluţionare criticii referitoare la încălcarea principiului rolului activ al judecătorului prin neordonarea administrării de noi probe, în rejudecare, întrucât, potrivit art. 129 C. proc. civ., acest principiu nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi în apărarea intereselor acesteia, nefiind un mijloc de promovare a conduitei procesuale arbitrare a părţilor, iar critica referitoare la agravarea situaţiei pârâtului reclamant în propria cale de atac, nu-şi găseşte justificare, dată fiind soluţia de respingere a apelului şi de menţinere a soluţiei primei instanţe în ce îl priveşte pe acesta, aşa încât nici prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-şi găsesc aplicare în speţă.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul B.N. împotriva deciziei nr. 6 din 15 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2209/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2227/2009. Comercial → |
|---|
