ICCJ. Decizia nr. 2249/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2249/2009
Dosar nr. 4439/87/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4439/87/2007 pe rolul Tribunalului Teleorman, creditoarea SC R.T.I. SRL Bucureşti a solicitat emiterea unei ordonanţe care să cuprindă somarea debitoarei SC D.C. SRL Turnu Măgurele să-i plătească suma de 400.000 dolari SUA , cu cheltuieli de judecată. La 11 februarie 2008, reclamanta şi-a înlocuit cererea în realizare cu o cerere în constatare.
Prin sentinţa comercială nr. 143 din 12 mai 2008, Tribunalul Teleorman a admis excepţia invocată de pârâta SC D.C. SRL, cu sediul în Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, în contradictoriu cu reclamanta SC R.T.I. SRL Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 2, şi a respins ca inadmisibilă acţiunea în constatare formulată de reclamantă împotriva pârâtei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
SC D.C. SRL (fosta SC V. SA Turnu Măgurele) a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3681 din 2 septembrie 2005 calitatea de succesor universal al SC T. Turnu Măgurele, preluând în integralitate ,,Activul platformei de fabricaţie T.,, cu toate drepturile şi obligaţiile existente în patrimoniul acestei societăţi.
SC R.T.I. SRL, în calitate de creditor al SC T. SA (în prezent radiată) are un drept de creanţă consolidat în patrimoniul SC D.C. SRL, în cuantum de 40.000 dolari SUA , reprezentând contravaloarea utilajelor individualizate în dispozitivul sentinţei comerciale nr. 92 din 25 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Teleorman, definitivă prin Decizia comercială nr. 424 din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, irevocabilă prin nerecurare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC D.C. SRL a susţinut că reclamanta are la dispoziţie acţiunea în realizarea dreptului, respectiv de a solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 400.000 dolari SUA printr-o acţiune în pretenţii.
Potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, astfel că reclamanta avea posibilitatea să introducă o acţiune în realizarea dreptului împotriva pârâtei care, consideră reclamanta, este succesor universal al SC T. SA Turnu Măgurele.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 501 din 20 noiembrie 2008 respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă SC R.T.I. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei comerciale nr. 143 din 12 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC D.C. SRL Turnu Măgurele .
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Instanţa de apel a reţinut următoarele:
Critica de nelegalitate relativă la lipsa motivelor de fapt şi de drept ce au fundamentat convingerea instanţei la momentul pronunţării hotărârii, raportat la prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., este nefondată. În ce priveşte excepţia netimbrării, Curtea reţine că instanţa de fond a calificat în mod expres şi judicios acţiunea drept o acţiune în constatare întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ., a reţinut că aceasta se timbrează cu taxă de timbru fixă, a indicat temeiul de drept incident şi, raportat la actele de la dosar, a reţinut achitarea taxei de timbru şi a timbrului judiciar în cuantum mai mare decât cel legal datorat.
În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate, Curtea a reţinut că prima instanţă a calificat corespunzător acţiunea raportat la cererea modificatoare şi la petitul acesteia, a indicat în mod corect temeiul juridic ce guvernează regimul unei astfel de acţiuni, temei indicat de altfel expres chiar de apelanta-reclamantă şi, subsecvent acestei operaţiuni, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 111 teza a II-a C. proc. civ., reţinând caracterul subsidiar al acţiunii în constatare atunci când partea are deschisă calea acţiunii de realizare, Curtea apreciind că o motivare sintetică şi riguroasă nu poate fi asimilată lipsei motivelor de fapt şi de drept care fundamentează soluţia.
În raport de dispoziţiile art. 111 teza a II-a C. proc. civ. Curtea a apreciat că, deşi legiuitorul nu vorbeşte in terminis de inadmisibilitate şi de natura acesteia de excepţie procesuală, finalitateareglementării se apropie de cea a excepţiilor, respectiv de a limita accesul reclamantului la ohotărâre pe fondul acţiunii în constatare şi de a mărgini cercetarea judecătorească laexaminarea existenţei unei eventuale acţiuni în realizare, consacrându-se astfel caracterulsubsidiar al acţiunii în constatare faţă de cea în realizare.
Curtea a reţinut, în completarea considerentelor primei instanţei, că apelanta-reclamantă avea la îndemână acţiunea în realizare a pretenţiei sale chiar împotriva intimatei-pârâte, aceasta fiind calea procedurii execuţionale (ca ultimă fază a procesului civil), prin intermediul căreia putea să îşi valorifice drepturile consacrate de sentinţa comercială nr. 92/2005 a Tribunalului Teleorman.
Toate aceste argumente conduc la concluzia că acţiunea în constatare de faţă nu putea fi primită şi a fost corect respinsă ca inadmisibilă faţă de existenţa acţiunii în realizare în modalitatea executării silite împotriva intimatei-pârâte.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC R.T.I. SRL (SC R.T.I. SRL) Bucureşti a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că ,,hotărârea pronunţată de Tribunalul Teleorman se circumscrie condiţiilor de legalitate, aşa cum acestea sunt instituite de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.".
Prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. au un caracter imperativ şi judecătorii fondului au obligaţia a arăta motivele de fapt şi de drept care au format convingerea lor, a enunţa cele constatate, inclusiv dovezile care au determinat pronunţarea soluţiei în cauză.
De asemenea, se susţine că instanţa de apel în mod greşit a tratat regimul juridic aplicabil acţiunii principale, apreciind că aceasta nu se poate circumscrie condiţiilor de admisibilitate incidente unei acţiuni în constatare şi că excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a obiectului acţiunii au rămas nesoluţionate.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Părţile nu au depus înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente constată că situaţia expusă nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Critica recurentei nu poate fi primită, întrucât hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, neexistând astfel o încălcare a legii de procedură respectiv a prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o corectă şi riguroasă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, pronunţând o hotărâre ce respectă cerinţele art. 261 C. proc. civ.
În speţă, potrivit art. 111 C. proc. civ., ,,partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului", astfel că reclamanta avea posibilitatea să introducă acţiune în realizarea dreptului împotriva pârâtei care, consideră reclamanta, este succesor universal al SC T. SA Turnu Măgurele.
Referitor la critica potrivit căreia excepţiile invocate au rămas nesoluţionate, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece instanţa pronunţându-se asupra inadmisibilităţii acţiunii, analiza acestora nu mai prezenta relevanţă asupra cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL (SC R.T.I. SRL) Bucureşti împotriva deciziei nr. 501 din 20 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL (SC R.T.I. SRL) BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 501 din 20 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2248/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2250/2009. Comercial → |
|---|
