ICCJ. Decizia nr. 2366/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2366/2009
Dosar nr. 1131/107/2008
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.R., a chemat în judecată pe pârâta SC H.SF. G. SRL şi a solicitat anularea hotărârii nr. 1 din 20 mai 2007 luată de A.G.A., anularea procesului-verbal şi a actului adiţional, restabilirea situaţiei anterioare şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
In motivarea acţiunii se susţine că în mod nelegal asociatului minoritar i-a fost comunicată convocarea, şedinţa A.G.A. nu s-a ţinut la sediul societăţii, iar majorarea capitalului s-a realizat prin fraudarea intereselor sale.
Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr. 23/COM din 13 mai 2008, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că asociatul minoritar a fost legal convocat prin scrisoare recomandată, publicarea hotărârii A.G.A. nr. 1 din 20 mai 2007, în M.Of. fiind la 12 octombrie 2007, iar aceasta este singura dată certă care poate fi luată în considerare la calculul termenului de 15 zile în care hotărârea A.G.A. poate fi atacată.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia comercială nr. 132/A din 24 octombrie 2008, a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, considerând că în mod nelegal instanţa de fond a apreciat că indiferent de natura nulităţii, termenul de prescripţie este de 15 zile de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea A.G.A. In condiţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dreptul la acţiune al asociatului în condiţiile invocării motivelor de nulitate absolută, este imprescriptibil.
împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că, instanţa de apel s-a pronunţat asupra unei cereri noi formulate în calea de atac a apelului. Deşi în cuprinsul acţiunii şi pe parcursul procesului la instanţa de fond, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 în apel a invocat caracterul absolut al nulităţii hotărârii A.G.A. pe care pârâta la acea dată a caracterizat-o drept relativă.
Mai susţine recurenta că interpretând greşit actul dedus judecăţii raportându-se la obiectul acţiunii de anulare a hotărârii A.G.A. instanţa a aplicat greşit legea.
Pe de altă parte, recurenta critică Decizia atacată şi pentru lipsa motivelor pe care se sprijină soluţia pronunţată. Fără a motiva în ce constă nulitatea absolută pentru nelegala convocare la adunare a asociaţilor şi ignorând prevederile legale expres prevăzute de Legea nr. 31/1990, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală.
Recursul este fondat şi va fi admis.
Prin acţiunea în anularea hotărârii A.G.A. din 20 mai 2007, reclamantul a identificat motivele pentru care actul atacat încalcă prevederile legii şi ale actului constitutiv, acestea fiind circumscrise în nelegala convocare şi intenţia de fraudare a intereselor asociatului minoritar astfel cum instanţa de apel judicios a stabilit.
Instanţa însă nu a analizat caracterul absolut sau relativ al nulităţilor invocate mărginându-se a motiva greşit asupra constantei practicii judiciare în materia convocării asociaţilor la adunarea generală.
Argumentele pentru care o nulitate are caracter absolut sunt date de natura normei juridice încălcate şi interesul general sau obştesc, ocrotit. Teoria nulităţilor actului juridic este însă departe de a se fi simplificat şi de a elimina controversele jurisprudenţiale, iar aceasta este dovedită de o altă abordare pe care Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o are în raport de jurisprudenţa evocată în Decizia atacată.
Astfel, nelegala convocare a asociaţilor sau acţionarilor unei societăţi comerciale la adunarea generală a acesteia, ocroteşte interese personale sau de grup. Iar această caracterizare este dată chiar de Legea nr. 31/1990 care prevede că actul constitutiv poate deroga de la normele stabilite.
Niciodată însă unei norme imperative nu i se poate opune acordul de voinţă al părţilor semnatare ale unui pact societar în neconcordanţă cu aceasta.
De aceea analiza motivelor de nelegalitate a convocării unor asociaţi sau a fraudării intereselor lor este caracterizată ca afectând interese particulare, cu consecinţa stabilirii regimului juridic al nulităţii relative.
Instanţa de apel judicios a apreciat asupra greşitei interpretări a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 pe care tribunalul a dat-o, ce a considerat aplicabil termenul de prescripţie pentru asociaţi indiferent de regimul nulităţii actului juridic, dar a analizat caracterul absolut al nulităţii numai în raport cu o jurisprudenţa contestată.
Lipsa asociatului la adunarea generală este identificată într-adevăr cu lipsa consimţământului său la adoptarea hotărârii, însă chiar în actul constitutiv părţile au prevăzut ca dată de la care curge termenul de 15 zile, de a ataca hotărârea contrară actului constitutiv sau legii, data publicării în Monitorul Oficial.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 132/A din 24 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia va modifica Decizia atacată şi va respinge apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 23/OOM/CC din 13 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC H. S.G. SRL Ighiu împotriva deciziei comerciale nr. 132/A din 24 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul F.R. împotriva sentinţei civile nr. 23/GOM/CC din 13 mai 2008 a Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2362/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2373/2009. Comercial → |
|---|
