ICCJ. Decizia nr. 2299/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2299/2009
Dosar nr. 1909/63/2006
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială, la data de 28 septembrie 2005, reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâţii SC T.I. SA şi S.I.S., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să oblige societatea pârâtă să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie baraca, proprietatea sa, situată pe P.I. Işalniţa, cât şi terenul în suprafaţă de 385 m.p.
Prin sentinţa nr. 3187 din 29 mai 2007, Tribunalul Dolj, secţia comercială, respinge acţiunea formulată de reclamantul M.M., împotriva pârâţilor SC T.I. SA, SC C. SRL şi S.I.S.
Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâţii SC T.I. SA Craiova şi SC C. SRL Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5014 din 25 februarie 1993, S.I.S. şi D.C. au vândut reclamantului suprafaţa de 385 m.p. din baraca construită din BCA-uri şi acoperită cu tablă, pe terenul proprietatea C.C. din Craiova şi anume cele opt încăperi din partea de Nord.
Potrivit adresei nr. 3932 din 19 octombrie 2005 emisă de Primăria comunei Işalniţa, declaraţiei nr. 25 din 6 ianuarie 2000 şi chitanţelor depuse la dosar, reclamantul a declarat imobilul ce a făcut obiectul contractului mai sus amintit în anul 2000, achitând impozitul datorat.
Observând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 891 din 20 aprilie 2000, instanţa reţine că, la data de 20 aprilie 2000, S.I.S. şi S.C. au vândut societăţii comerciale T.I. SA imobilul, hală producţie 1, tip baracă metalică în suprafaţă construită de 1500 m.p, situată pe P.I. Işalniţa, pe un teren în suprafaţă de 3434 m.p. cesionat de la C.L. Işalniţa.
Ulterior, la data de 10 octombrie 2005, SC T.I. SA a vândut societăţii comerciale SC C. SRL activul F.O. situat în comuna Işalniţa, compus din teren extravilan în suprafaţă de 10847 m.p., construcţiile C1, C2, C3, C4, C5, C6, C7, C14, C15 şi mijloacele fixe, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2406 din 10 octombrie 2005.
Conform raportului de expertiză, întocmit în cauză de expert N.C., datorită descrierii succinte a bunului din contractul de vânzare-cumpărare nr. 5014 din 25 februarie 1993 (bun ce face obiectul acţiunii în revendicare), nu se poate stabili cu precizie dacă există identitate între corpul de clădire menţionat în acest act şi cel ce a făcut ulterior obiectul înstrăinărilor între părţi.
Coroborând, probele administrate în cauză, instanţa constată că deşi a cumpărat imobilul la data de 25 februarie 1993, acesta nu l-a posedat niciodată şi nici nu a transcris actul.
Pârâta SC T.I. SA, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 891 din 20 aprilie 2000 a intabulat imobilul în Cartea funciară, ulterior înstrăinându-l către SC C. SRL.
Având în vedere pe de o parte că reclamantul prin probele administrate nu a făcut dovada că imobilul revendicat este acelaşi cu imobilul ce se află în posesia pârâtei SC C. SRL, iar pe de altă parte că cel care a transcris mai întâi titlul este pârâtul, instanţa apreciază acţiunea în revendicare formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Întrucât pretenţiile pârâţilor formulate prin cererea reconvenţională depuse la data de 17 aprilie 2006 vizează situaţia în care se va reţine că imobilul revendicat se suprapune cu parte din imobilul proprietatea lor, instanţa având în vedere soluţia pronunţată în ceea ce priveşte acţiunea principală, a respins cererea reconvenţională.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 81 din 25 martie 2008, admite apelul formulat de apelantul reclamant M.M. împotriva sentinţei nr. 3187 din 29 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în dosarul nr. 1909/63/2006 şi schimbă sentinţa, în sensul că admite în parte acţiunea precizată.
Obligă pe SC F. SA Rm. Vâlcea, succesoare în drepturi a pârâtei SC T.I. SA, respectiv SC C. SRL Bucureşti, să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul constând într-o baracă din BCA-uri, respectiv suprafaţa construită de 385 m.p. opt încăperi în partea de nord, parte din corpul C6, secţia de îmbunătăţire I şi II.
Respinge celelalte capete de acţiune având ca obiect pretenţii, respectiv constatarea nulităţii absolute a contractului nr. 891/2000.
Menţine dispoziţiile sentinţei privind cererea reconvenţională.
Prin cererea de recurs formulată, pârâtele SC T.I. SA Craiova şi SC E.C. SRL (fostă SC C. SRL Bucureşti) au susţinut că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală, întrucât acestea au un titlu mai bine caracterizat, clar determinat, imobilul reprezentând în sine un activ unitar, fabrica de oţet, înscris în C.F., în posesia lor succesivă, pe când reclamantul-intimat nu poate dovedi identitatea dintre imobilul cumpărat şi cel revendicat.
Prin cererea de recurs formulată de SC F. SA Rm. Vâlcea reprezentată de S.I.S. s-a susţinut că potrivit concluziilor din raportul de expertiză, cât şi din suplimentul la raportul de expertiză nu se poate stabili cu precizie prin expertiza tehnică topo dacă există identitate între corpul de clădire menţionată în contractul de vânzare-cumpărare nr. 5014 din 25 februarie 1993 şi cel care face obiectul litigiului.
În ce priveşte recursurile declarate de pârâtele SC T.I. SA Craiova, SC E.C. SRL şi S.I.S. acestea urmează a fi anulate, în temeiul art. 3021 lit. d) C. proc. civ., întrucât cererea de recurs nu cuprinde menţiunea „semnătura", deşi prin încheierile din 19 noiembrie 2008 şi 11 martie 2009, Înalta Curte a dispus citarea cu menţiunea de a complini neregularitatea semnării recursului sub sancţiunea prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC F. SA Rm. Vâlcea, acesta este fondat, urmat a fi admis, a se casa Decizia nr. 81 din 25 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare pentru a se stabili cu certitudine dacă există identitate între corpul de clădire menţionat în contractul de vânzare-cumpărare nr. 5014 din 25 februarie 1993 şi cel care face obiectul litigiului, pentru a se stabili dacă există legătură între schiţa prezentată de reclamant şi contractul de vânzare-cumpărare menţionat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 şi 313 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta SC F. SA Rm. Vâlcea, să caseze Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursurile declarate de pârâtele SC T.I. SA Craiova, SC E.C. SRL Bucureşti (fostă SC C. SRL) şi S.I.S. împotriva deciziei nr. 81 din 25 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, în temeiul art. 3021 lit. d) C. proc. civ.
Admite recursul declarat de pârâta SC F. SA Rm. Vâlcea declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Casează Decizia şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2295/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2307/2009. Comercial → |
|---|
