ICCJ. Decizia nr. 2310/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2310/2009
Dosar nr. 13005/3/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 47444/3/2007, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta A.A.I.P. Câlnău a chemat în judecată pârâta A.D.S., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 21 din 11 august 2000 precum şi inexistenţa obligaţiei de plată a redevenţei şi a penalităţilor de întârziere aferente.
Prin sentinţa comercială nr. 6375 din 14 mai 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea formulată de reclamanta A.A.I.P. Câlnău, în contradictoriu cu pârâta A.D.S., ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Între pârâtă, în calitate de concedent şi reclamantă, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 21 din 11 august 2000, având ca obiect exploatarea de către pârâtă a terenului agricol în suprafaţă de 662 ha, situat în perimetrul localităţii Dulbanu, judeţul Buzău.
În schimbul exploatării terenului agricol, reclamanta s-a obligat să achite pârâtei o redevenţă reprezentând 510 ha grâu STAS 813/68/ha anual pentru terenul arabil şi 436 kg grâu STAS 813/68/ha anual pentru păşuni. Conform clauzei 4.1 din contract „preţul se stabileşte după cotaţia de la B.R.M. la momentul plăţii. Prin STAS 813/68 înţelegându-se următoarele caracteristici minimale: greutate hectolitică = 75, umiditate =14 % şi corpuri străine = 3 %".
Reclamanta susţine că preţul, astfel cum a fost stabilit în contract, nu este determinabil întrucât B.R.M. nu a avut vreodată cotaţia de grâu, astfel încât contractul încheiat între părţi este lovit de nulitate absolută, în lipsa preţului, element esenţial al contractului de vânzare-cumpărare conform art. 1295 C. civ.
Deşi preţul nu poate fi stabilit pe baza criteriului menţionat în contract, cotaţia grâului la B.R.M., nu se poate considera că în această situaţie contractul este nul pentru lipsa preţului, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 978 C. civ., clauzele contractuale trebuie interpretate în sensul în care pot produce efecte juridice, iar nu în sensul în care convenţia ar fi lipsită de efecte.
În aplicarea acestei reguli ce asigură securitatea raporturilor juridice dintre comercianţi, trebuie considerat că, contractul este valabil, preţul în lipsa cotaţiei la B.R.M. putând fi stabilit după cotaţia grâului la o altă bursă de mărfuri sau prin alt mijloc de probă, de vreme ce părţile au avut în vedere preţul curent al grâului.
În acest sens dispoziţiile art. 61 C. com., prevăd că vânzarea este valabilă chiar dacă preţul nu a fost prevăzut în contract dacă părţile au înţeles să se refere la adevăratul preţ sau la preţul curent, în acest caz fiind aplicabile dispoziţiile art. 40 C. com., care prevăd că adevăratul preţ sau preţul curent al mărfurilor se stabileşte după preţul bursei unde a fost încheiat contractul sau în lipsă, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice fel de probă.
Chiar în situaţia în care preţul ar fi fost stabilit unilateral de pârâtă, în condiţiile în care reclamanta a exploatat terenul aflat în proprietatea statului, trebuie avut în vedere că prin derogare de la principiul de drept potrivit căruia actul juridic bilateral poate fi modificat numai prin voinţa ambelor părţi, art. 31 din Legea nr. 219/1998 prevede: „concedentul poate modifica unilateral partea reglementară a contractului de concesiune din motive excepţionale legate de interesul naţional sau local după caz".
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 546 din 20 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A.A.I.P. Câlnău împotriva sentinţei comerciale nr. 6375 din 14 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reţinând că referinţele enumerate în cuprinsul art. 40 C. com., nu sunt exclusive, părţile putând recurge la orice dovadă valabilă din punct de vedere legal pentru probarea preţului în discuţie, iar obiectul cauzei nu vizează stabilirea cuantumului redevenţei ci aprecierea măsurii în care valoarea redevenţei este sau nu determinată sau determinabilă.
Însăşi apelanta recunoaşte prin clauzele contractului, că la momentul încheierii acestuia au fost stabilite criterii precise pentru determinarea preţului concesiunii. Faptul că ulterior, în cadrul executării contractului, unul dintre criterii nu a mai fost aplicabil prin forţa unor împrejurări exterioare, lipsa cotaţiei grâului la B.R.M., nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a clauzelor respective, ipoteză pentru care cauza de nulitate absolută ar fi trebuit să fie contemporană încheierii contractului şi nici să înlăture aplicabilitatea celorlalte posibilităţi de stabilire a preţului grâului potrivit art. 40 C. com.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 978 C. civ., precizând că art. 4.1 din contract conţine o clauză clară, neechivocă, neputându-se considera că a devenit îndoielnică ca urmare a lipsei tranzacţionării grâului la B.R.M. pe perioada derulării contractului, căci existenţa unei cotaţii a grâului la B.R.M. a fost prevăzută în contract ca şi criteriu de determinare a redevenţei.
De asemenea, se susţine că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a prevederilor art. 40 şi 61 C. com.
Raportul juridic comercial devenit litigios este reprezentat de un contract de concesiune a unui teren agricol şi nu de un contract de vânzare-cumpărare a unei cantităţi de grâu, astfel că stabilirea preţului grâului după criteriile art. 40 C. com., este ridicată eronat, fără a avea legătură cu obiectul dedus judecăţii.
Temeiul de nelegalitate indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata A.D.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, înscrisurile existente în dosarul cauzei, dispoziţiile legale incidente, constată că susţinerile recurentei nu se încadrează în dispoziţiile motivului de nelegalitate invocat, întrucât interpretarea clauzelor 4.1 şi 4.2 din contractul de concesiune se face în sensul producerii de efecte potrivit art. 978 C. civ.
Nu se poate reţine că părţile au înţeles să excludă referirea la cotaţia bursieră de la Londra în cuprinsul art. 4.1, iar finalitatea unei prevederi contractuale este aplicarea acesteia şi executarea obligaţiilor pe care le stabileşte în sarcina părţilor, iar nu neexecutarea obligaţiilor.
Potrivit art. 978 C. civ., clauzele contractuale trebuie interpretate în sensul în care ar produce efecte juridice, şi nu în acela în care ar lipsi convenţia de efecte. În cadrul art. 4.1 din contractul de concesiune, cantitatea de grâu era precis determinată, respectiv 510 kg grâu STAS 813/68 ha anual pentru arabil şi 436 kg grâu STAS 813/68/ha anual pentru păşuni.
Contractul de concesiune este un contract cu titlu oneros, ambele părţi urmărind realizarea unui profit şi obţinerea tuturor avantajelor ce decurg din contract. De asemenea, părţile au obligaţia de a coopera astfel încât prin executarea contractului să se asigure echilibrul prestaţiilor. Este de netăgăduit faptul că preţul contractului este determinat sau determinabil, întrucât aşa cum rezultă din art. 4 din contractul de concesiune nr. 21/2000, cantitatea de grâu este precis determinată, iar reclamanta nu a dovedit buna-credinţă în executarea obligaţiilor contractuale de plată a redevenţei corespunzătoare exploatării suprafeţei de teren, proprietate de stat.
De reţinut că, spre deosebire de regulile contractului civil, în materie comercială, codul comercial recunoaşte valabilitatea vânzării, chiar atunci când preţul nu s-a prevăzut în contract, dacă părţile au înţeles să se refere la adevăratul preţ sau la preţul corect.
Conform art. 40 C. com., prin adevăratul preţ al productelor şi mărfurilor se înţelege preţul stabilit prin listele bursei sau mercurialelor locului unde contractul a fost încheiat sau, în lipsă, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice alt fel de probă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta A.A.I.P. Câlnău împotriva deciziei comerciale nr. 546 din 20 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.A.I.P. CÂLNĂU împotriva deciziei comerciale nr. 546 din 20 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2307/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2314/2009. Comercial → |
|---|
