ICCJ. Decizia nr. 2326/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2326/2009
Dosar nr. 9600/1/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, A.T. P.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2974 din 21 octombrie 2008 pronunţată de Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 2974 din 21 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 69 din 21 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 7079 din 23 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a comercială şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti pentru soluţionarea pe fond, reţinând că obligaţiile instituite prin art. 7 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat de către părţi la 10 august 1994 incumbă cumpărătoarei care în calitate de acţionar majoritar s-a obligat să nu aprobe în adunarea generală timp de 10 ani, modificarea obiectului principal de activitate al societăţii şi vânzarea bunurilor prevăzute în anexă, această din urmă obligaţie sub sancţiunea plăţii către vânzătoare a diferenţei între preţul obţinut din vânzarea bunului şi valoarea contabilă a acestuia la data semnării contractului.
Anterior împlinirii termenului de 10 ani au fost vândute terenuri care figurau în anexa la contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, astfel cum susţine chiar reclamanta prin acţiunea sa, de către societatea privatizată.
În altă ordine de idei, astfel cum se reţine în Decizia atacată cu recurs, pârâta-intimată nu a participat în calitate de acţionar la adoptarea hotărârilor A.G.A. prin care s-a aprobat vânzarea terenurilor, acţionarii fiind persoane fizice.
Faţă de această împrejurare, având în vedere prevederile art. 23 din OG nr. 88/1997 modificată cu privire la încetarea asociaţiilor constituite pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra acţiunilor emise de o societate comercială la care statul este acţionar care dispune că asociaţia se dizolva când scopul pentru care a fost constituit a fost realizat, toate datoriile contractate au fost plătite iar acţiunile au fost distribuite membrilor asociaţiei, reglementare identică cu art. 39 lit. a) din Legea nr. 77/1994, pe care acest act normativ l-a abrogat, şi cum hotărârea atacată a reţinut plata anticipată a preţului, expirând totodată şi termenul de 10 ani de eşalonare contractuală a plăţii preţului, instanţele în raport de art. 137 C. proc. civ. şi art. 129 C. proc. civ., aveau obligaţia verificării statutului asociaţiei, pe bază de probe să pună în discuţia părţilor şi să se pronunţe asupra excepţiei lipsei capacităţii civile a pârâtei cu prioritate, iar în funcţie de soluţia dată acesteia, să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a societăţii privatizate care a vândut terenuri ce figurau în anexa la contractul de privatizare pentru a-i fi opozabilă hotărârea şi să soluţioneze fondul.
Prin cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei menţionate, revizuienta a susţinut că instanţa de recurs a dat ceea ce nu s-a cerut sau a pronunţat mai multe decât s-a cerut. În motivarea căii de atac au apărut chestiuni noi care au indus în eroare instanţa la momentul pronunţării hotărârii. Aceste chestiuni nu au fost invocate în acţiunea introductivă şi nici în precizarea ei ulterioară.
Potrivit principiului disponibilităţii, dacă A.V.A.S. ar fi dorit să rezilieze contractul pentru neexecutarea altor obligaţii contractuale, ar fi făcut menţiune în cuprinsul acţiunii sau al precizării, ceea ce nu s-a întâmplat.
Prin casare, instanţele de fond şi de apel vor fi obligate să se pronunţe pentru ceea ce nu s-a cerut sau pentru mai mult decât s-a cerut, încălcându-se principiul disponibilităţii.
Asupra cererii de revizuire, Înalta Curte invocă din oficiu excepţia inadmisibilităţii şi consideră că aceasta este inadmisibilă, întrucât în temeiul prevederilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea se poate cere în cazul unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, ori în speţă, hotărârea ce se solicită a fi revizuită nu evocă fondul, astfel cum am arătat mai sus.
Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Pentru acest considerent se va admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A.T. P.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 2974 din 21 octombrie 2008 pronunţată de Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta A.T. P.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 2974 din 21 octombrie 2008 pronunţată de Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2317/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2332/2009. Comercial → |
|---|
