ICCJ. Decizia nr. 2357/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2357/2009
Dosar nr. 2397/1285/2007
Şedinţa publică de la 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Z.G. a chemat-o în judecată pe pârâta SC B.T.S. SA Cluj Napoca pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa să constate că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală privind închiderea forţată a poziţiilor la constatarea apelului în marjă, obligaţie prevăzută şi în angajamentul anexă la contract prin care autorizează brokerul pârâtei să închidă poziţiile aflate în situaţia de apel în marjă [art. 1 lit. n) din contract şi angajamentul anexă] să dispună rezilierea unilaterală a contractului din culpa exclusivă a pârâtului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară a apelului în marjă, respectiv la data de 7 noiembrie 2006 ora 16,00.
A arătat în cererea sa că la data de 25 aprilie 2006 a încheiat un contract privind servicii de brokeraj la B.M.F.M.S., potrivit căruia a investit financiar în piaţa de capital, intermediarul broker (pârâtul din cauza de faţă) urmând să supravegheze situaţia acţiunilor sale în piaţă şi să ia decizii în funcţie de evoluţia pieţei ori la ordinul său, brokerul având două obligaţii principale: să urmărească în permanenţă situaţia pieţei de capital din prisma acţiunilor reclamantului cumpărate pe această piaţă şi să închidă forţat poziţiile reclamantului în condiţiile în care acesta intră în apel în marjă.
A mai arătat reclamantul că în data de 7 noiembrie 2006 orele 16,00 reclamantul nu era în localitate şi locaţia unde se afla nu-i permitea să acceseze piaţa de capital prin intermediul internetului, că în zilele de 8 â€" 12 noiembrie 2007 nu a ştiut nimic despre acţiunile lui aflate pe piaţa de capital şi că la 13 noiembrie 2007 când a revenit în localitate şi-a verificat e-maiulul şi a constatat că avea un mesaj prin care i se aducea la cunoştinţă că se află în apel în marjă, fiind invitat la sediul pârâtei pentru a lua o hotărâre cu privire la situata sa financiară. Verificându-şi portofoliul a constatat că a pierdut 2.546.000.000 lei şi că figura în debit către pârâtă cu suma de 710 milioane lei vechi astfel încât a pierdut toţi banii investiţi iar brokerul său în loc să ia măsurile prevăzute de lege îl invita la discuţii inutile, trebuind să mai dea încă o sumă importantă de bani pentru lipsa de profesionalism a acestuia.
Procedând astfel brokerul a încălcat dispoziţiile contractuale care îl obligau ca în data de 8 noiembrie 2007, când s-a constatat apelul în marjă, să închidă toate poziţiile, protejând astfel investiţia rămasă după pierderile constatate de broker, măsurile referindu-se la faptul că reclamantul trebuia să fie căutat şi să fie anunţat despre apelul în marjă până cel târziu a doua zi la orele 12,00 şi în situaţia în care nu l-ar fi găsit era obligat imperativ prin contract să închidă forţat poziţiile pe piaţa de capital.
În drept şi-a întemeiat cererea pe art. 2 şi art. 969 C. proc. civ., Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 care reglementează piaţa de capital în România, coroborat cu art. 36-40 din Regulamentul nr. 1/2006 al Casei Române de Compensaţii Sibiu precum şi Regulamentul nr. 15 al B.M.F.M.S.
La data de 7 august 2007 pârâta a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată excepţia nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecare şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului K.T. precum şi cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 25.109 lei reprezentând pierdere înregistrată ca urmare a scadenţei contractelor cumpărate de reclamant, cu cheltuieli de judecată, precizând că la data de 19 decembrie 2006 reclamantul a achiziţionat un număr de 651 contracte futures, contracte DETLV având scadenţa în luna martie 2007 şi că la data scadenţei avea depusă în cont suma de 121.462,90 Ron, iar ca urmare a stingerii scadenţei, contractele se închid automat reclamantul înregistrând o pierdere de 151.427,80 lei, din care suma de 1.106,70 lei reprezentând comisioane de tranzacţionare conform contractului de intermediere. A menţionat în continuare că suma iniţială datorată de reclamant a fost de 29.964,9 Ron însă ca urmare a transferării din contul de numerar în contul de marjă a sumei de 4.855,53 Ron, debitul acestuia a fost diminuat cu această sumă, rămânând de achitat 25.109 Ron.
A mai arătat pârâta că în calitate de intermediar în contractul privind servicii de brokeraj avea dreptul şi nu obligaţia de a închide poziţiile clientului care nu avea acoperită marja, această chestiune fiind reglementată expres în contract, că i-a adus la cunoştinţă reclamantului cele petrecute la data înregistrării apelului în marjă printr-o scrisoare transmisă prin poşta electronică, dar, reclamantul neavând acces la internet şi nedorind să fie contactat pe nicio cale nu constituie un argument în justificarea lipsei de diligenţă a pârâtei.
Excepţiile invocate au fost respinse prin încheierea de 12 septembrie 2007, instanţa încuviinţând reclamantului să achite eşalonat taxa judiciară de timbru şi apreciind că excepţiile lipsei calităţii de reprezentant şi nelegala timbrare a cererii au rămas fără obiect, iar excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată a fost respinsă.
La termenul de judecată din data de 15 august 2007 reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că suma datorată de pârâtă este de 170.000 Ron.
Tribunalul Comercial Cluj a admis acţiunea precizată a reclamantului, a reziliat contractul privind servicii de brokeraj la B.M.F.M.S. încheiat între părţi la 25 aprilie 2006, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară apelului în marjă din 7 noiembrie 2007, ora 16,00 în sensul că a obligat-o pe pârâta SC B.T.S. SA Cluj Napoca la plata, în favoarea reclamantului a sumei de 17.0.000 lei prejudiciu, a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 4.664,5 lei cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 5574/2007 din 5 decembrie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între părţi a fost încheiat un contract comercial de comision cu titlu oneros prin care părţile s-au obligat, una să investească bani, cealaltă să folosească această sumă pentru cumpărarea sau vânzarea de acţiuni, pârâta fiind un comisionar special iar răspunderea sa este antrenată aşa cum este specific mandatului oneros, pentru culpa levis in abstracto, că pârâta nu a respectat obligaţia legală şi contractuală de a notifica reclamantul în perioada 7 noiembrie 2006 â€" 8 noiembrie 2006 cu privire la portofoliul său, de a marca pe piaţă şi de a emite apelul în marjă în data de 7 noiembrie 2006, de a se conforma la apelul în marjă respectiv de a închide poziţiile reclamantului în data de 8 noiembrie 2006 şi de a cere acordul reclamantului pentru o eventuală creditare a contului său în 7 noiembrie 2006, aceasta procedând greşit când a acoperit marjele contractelor încheiate pe cont propriu din fondurile clienţilor, motiv pentru care instanţa a apreciat că nerespectarea culpabilă a acestor obligaţii contractuale îl îndreptăţeşte pe reclamant să solicite, în temeiul art. 1073 C. civ., rezilierea contractului de brokeraj şi acoperirea prejudiciului astfel suferit în valoare de 170.000 lei.
Cu privire la cererea reconvenţională instanţa a reţinut că neexistând acordul reclamantului pentru creditarea contului acestuia, în mod nelegal pârâta a creditat contul reclamantului astfel că în mod justificat acesta a invocat excepţia de neexecutare a contractului fiind întrunite toate condiţiile pentru ca o astfel de apărare să fie pertinentă: izvorul comun al obligaţiilor, existenţa unei neexecutări culpabile a obligaţiilor din partea uneia dintre părţi care a dus la împiedicarea celeilalte de a-şi executa obligaţia, culpa, raportul de cauzalitate, convingerea instanţei fiind aceea că pretenţiile pârâtei reconvenţionale sunt neîntemeiate.
Împotriva sentinţei instanţei de fond pârâta SC B.T.S. SA Cluj Napoca a formulat apel, care a fost soluţionat de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 133/2008 din 18 iunie 2008 în sensul că a fost admis apelul, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului Z.G. suma de 170.000 lei cu titlu de daune interese, a fost admisă cererea reconvenţională şi în consecinţă a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 25.109 lei, s-a dispus compensarea judiciară a sumelor datorate până la concurenţa sumei de 25.109 lei, rămânând în sarcina pârâtei obligaţia plăţii cuantumului de 144.891 lei, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.446,5 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel şi-a însuşit motivarea instanţei de fond în ceea ce priveşte poziţia exprimată de către aceasta conform căreia există o obligaţie, iar nu un drept al pârâtei de a înscrie în raportul zilnic apelul în marjă şi de a anunţa clientul şi în situaţia în care acesta nu putea fi contactat de a proceda la închiderea poziţiilor acestuia, că reclamantul a autorizat brokerul să lichideze forţat poziţiile deţinute de acesta în cazul în care nu răspunde apelului în marjă, că în mod pertinent instanţa de fond a înlăturat susţinerile pârâtei conform cărora aceasta ar fi procedat la informarea reclamantului şi că deoarece la sfârşitul zilei de 8 noiembrie 2007 reclamantul nu a depus suma necesară acoperirii apelului în marjă, pârâta avea obligaţia de a sesiza C.R.C. SA Sibiu şi la ordinul acesteia de a închide poziţiile clientului în încercarea de a a-i diminua reclamantului pierderile, că optând acoperirea apelului în marjă din surse proprii pârâta a greşit deoarece nu a existat o astfel de convenţie între părţi, că în mod corect a reţinut instanţa de fond că nerespectarea culpabilă a tuturor obligaţiilor contractuale menţionate îl îndreptăţeşte pe reclamant să solicite, în baza art. 1020 - 1021 C. civ. rezilierea contractului de brokeraj şi acoperirea prejudiciului astfel suferit conform art. 1073 şi urm. C. civ. în valoare de 170.000 lei şi că instanţa de fond a redactat defectuos dispozitivul dispunând repunerea părţilor în situaţia anterioară, ceea ce nu este posibil în cazul contractelor cu executare succesivă, rezilierea operând numai pentru viitor, iar suma de 170.000 lei urmează a fi acordată cu titlu de daune interese.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională instanţa de apel a reţinut că în mod greşit a fost soluţionată aceasta de către instanţa de fond deoarece existând un angajament prin care reclamantul îşi asumă pierderea ce depăşeşte suma disponibilă la scadenţa contractelor, neexistând niciun temei legal pentru respingerea cererii reconvenţionale, reclamantul urmând a fi obligat să plătească pârâtei 25.109 Ron. Instanţa de apel a reţinut că declaraţia reclamantului Z.G. aflată la fila 54 din dosar se referă strict la cele 651 de contracte cu scadenţa în martie 2007, ce fac obiectul cererii reconvenţionale, la momentul la care reclamantul a semnat declaraţia, având în cont o sumă disponibilă de 121.462 Ron şi că s-a angajat să achite imediat şi fără altă somaţie orice pierdere care excede acestui cuantum, astfel că nu poate fi reţinută apărarea acestuia cum că a fost indus în eroare de către reprezentanţii pârâtei şi oricum, chiar dacă ar fi aşa, în lipsa unei acţiuni prin care să se fi cerut nulitatea angajamentului, astfel de împrejurări nu pot fi analizate pe cale incidentală, angajamentul fiind o convenţie de neresposabilitatea debitorului, un acord prin care părţile au modificat consecinţele neexecutării obligaţiei de către pârâtă, intervenit înainte de ocazionarea prejudiciului pentru reclamant.
Reclamanta SC B.T.S. SA Cluj Napoca a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel prin care a solicitat, în temeiul art. 299, art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea parţială a hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii comerciale a reclamantului, cu menţinerea deciziei comerciale în ceea ce priveşte admiterea cererii reconvenţionale a pârâtei reclamante şi obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
A invocat nelegalitatea deciziei apelate apreciind că au fost ignorate dispoziţiile legale în materia pieţei de capital, dispoziţiile codului civil, dispoziţiile referitoare la contractul de mandat şi ale contractului de comision, respectiv Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul C.N.V.M. şi al C.R.C., art. 969 şi art. 1532 C. civ., art. 405 şi urm. C. com. şi Contractul privind servicii de brokeraj la Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu.
Astfel a arătat că la art. 3 lit. A) pct. 3 din contract s-a prevăzut în mod expres dreptul SC B.T.S. SA Cluj Napoca de a închide forţat poziţiile clientului în cazul unui apel în marjă, neexistând un text legal imperativ care să prevadă obligaţia recurentei de a închide forţat poziţiile în cazul intrării în apel în marjă şi că există două raporturi juridice în care apelul în marjă poate surveni, însă cu un tratament legal distinct: primul raport juridic se naşte între recurentă în calitate de membru compensator şi Casa Română de Compensaţii, raport juridic căruia îi este aplicabil art. 37 din Regulamentul nr. 1/2006, cel de-al doilea raport juridic în care poate să apară apelul în marjă este cel între client şi pârâtă în calitate de intermediar, când nu se aplică art. 37 din Regulamentul nr. 1/2006.
A mai susţinut că nu poate fi acceptat punctul de vedere al instanţei cum că pârâta avea obligaţia de a închide forţat poziţiile reclamantului deoarece natura juridică a contractului încheiat între părţile în litigiu este cea a unui contract de comision în care comisionarul are obligaţia de executa mandatul încredinţat de către comitent, că pârâta a executat întocmai ordinele de tranzacţionare trimise de către acesta, neexistând identitate între obligaţia de a executa mandatul încredinţat de către comitent şi dreptul de a închide poziţiile acestuia de către S.S.I.F. astfel că recurenta pârâtă nu avea obligaţia de a închide forţat poziţiile intimatului în caz de intrare în apel în marjă, instanţa de apel greşind atunci când a dat o astfel de interpretare deoarece atâta timp când este în vigoare clauza contractuală aceasta îşi produce efecte juridice care nu pot fi înlăturate prin interpretare, instanţa nefiind investită cu constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului aşa încât nesocotirea art. 969 C. civ. a determinat pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea legii, intrând sub incidenţa art. 304 C. proc. civ.
Intimatul Z.G.G. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă şi a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea atacată se poate modifica dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Art. 969 C. civ. reglementează faptul că au putere de lege între părţile contractante convenţiile legal făcute şi că ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Analizând motivele de recurs din perspectiva articolelor mai sus menţionate se constată că la data de 25 aprilie 2006, între SC B.T.S. SA Cluj Napoca denumită intermediar şi persoana fizică Z.G.G. în calitate de client, a fost încheiat Contractul privind servicii de brokeraj la B.M.F.M.S., obiectul contractului fiind reglementarea raporturilor juridice care apar între părţile contractante în legătură cu executarea tranzacţiilor futures şi cu opţiuni la Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri Sibiu şi că acest contract a stat la baza analizei şi judecării prezentului litigiu, clauzele contractului raportate la situaţia de fapt prezentată de reclamant, fiind analizate în lumina normelor imperative de reglementare a serviciilor de brokeraj la B.M.F.M.S.
Motivul referitor la invocarea nelegalităţii deciziei atacate prin încălcarea art. 969 C. civ. nu poate fi primit deoarece ambele instanţe au avut în vedere, la judecata pricinii, acordul părţilor exprimat prin Contractul privind serviciile de brokeraj la B.M.F.S. încheiat între reclamant în calitate de client şi pârâtă în calitate de intermediar, instanţa nepunând în discuţie legalitatea acestui contract sau forţa lui probantă, cu atât mai mult cu cât soluţia ambelor instanţe este determinată de aplicarea prevederilor din contract inserate la art. 3 lit. A) pct. 3, art. 3 lit. B) pct. 6, articole interpretate şi aplicate corect de către aceasta.
Sub aspectul legalităţii acesteia în contextul în care art. 3 lit. A) pct. 3 precum şi art. 3 lit. B) pct. 6 din Contractul privind servicii de brokeraj la B.M.F.M.S. încheiat la 25 aprilie 2006 între părţile în litigiu Curtea constată că a fost interpretat şi aplicat corect de către cele două instanţe, contractul stipulând prin aceste clauze obligaţia recurentei de a face apelul în marjă şi de a închide forţat poziţiile deschise care nu au acoperit marja la ordinul C.R.C.
Aceste clauze se coroborează cu declaraţia reclamantului, dată în executarea contractului mai sus menţionat (aflată la fila 8 dosar fond) conform căreia brokerul SC B.T.S. SA Cluj Napoca a fost autorizat, ca în situaţia în care clientul nu răspunde apelului în marjă, să lichideze forţat poziţiile deschise pe care le deţine.
Interpretarea dată de pârâtă, membru compensator, în sensul că închiderea forţată a poziţiilor deschise este doar un drept izvorât din contract, este neconformă nu numai cu dispoziţiile contractuale şi regulamentele C.N.V.M. şi C.R.C. dar şi cu scopul pentru care a fost încheiat contractul â€" acela ca o firmă specializată să urmărească piaţa de capital, dar şi de a închide forţat poziţiile în condiţiile legii, în situaţia intrării în apel în marjă, brokerul fiind un agent pentru servicii de investiţii financiare care negociază cereri şi oferte şi încheie tranzacţii exclusiv în numele unui intermediar, reclamantul încheind contractul nu cu nespecialist â€" ca intermediar â€" , ci, cu un membru compensator (intermediar înscris în registrul public al C.N.V.M. care îndeplineşte cerinţele de admitere stabilite de Casa Română de Compensaţii şi care a încheiat un contract de compensare â€" decontare cu aceasta), autorizat de Casa Română de Compensaţii, membru care trebuie, conform dispoziţiilor art. 37 din Regulamentul nr. 1/2006 al Casei Române de Compensaţii SA, să precizeze în raportul zilnic apelul în marjă şi care trebuie să se conformeze acestuia până la ora 14,00 a sesiunii următoare printr-o variantă de acţiune: completarea sumei în cont sau închiderea poziţiilor deschise care să asigure prin scăderea riscului acoperirea marjei.
Pe de altă parte art. 212 alin. (3) din Regulamentul nr. 32/2006 al C.N.V.M. prevede că în cazul în care deficitul nu a fost acoperit în termenul prevăzut în contract, S.S.I.F. este autorizată să închidă poziţiile deţinute de client până la acoperirea necesarului de marjă.
Potrivit art. 3 din contract intermediarul are obligaţia de a închide forţat la ordinul Casei Române de Compensaţii, poziţiile deschise ale clienţilor săi care nu a acoperit marja iar în temeiul autorizării date de client în executarea contractului, membrul compensator are obligaţia de a închide poziţiile deţinute de client până la acoperirea necesarului de marjă.
Conform dispoziţiilor legale menţionate precum şi contractului încheiat între cele două părţi pârâta avea obligaţia de a marca pe piaţă şi de a emite apelul în marjă, obligaţie pe care nu şi-au îndeplinit-o deoarece la 7 noiembrie 2007 şi 8 noiembrie 2007 nu figurează cu apel în marjă în evidenţele C.R.C. SA Sibiu şi nu figurează cu apel în marjă deoarece pârâta în mod ilegal a procedat la creditarea contului reclamantului cu suma necesară acoperirii apelului în marjă pentru a evita includerea în raportul din 7 noiembrie 2006 a situaţiei portofoliului reclamantului, contractul neprevăzând însă dreptul membrului compensator de a credita contul clientului cu suma necesară acoperirii apelului în marjă, drept pe care SC B.T.S. SA Cluj Napoca şi l-a asumat peste prevederile contractului, această procedură fiind ilegală. În acest sens art. 54 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.R.C. SA prevede că este interzis membrului compensator să-şi acopere marjele contractelor încheiate pe cont propriu din fondurile clienţilor, fiind permisă însă acoperirea marjelor clienţilor din disponibilul propriu pe bază contractuală. Sub acest aspect pârâta a încălcat dispoziţiile legale şi contractuale cum bine au sesizat cele două instanţe.
De asemenea pârâta a încălcat şi clauza contractuală privind notificarea clientului privind situaţia portofoliului acestuia, scrisoarea electronică la care a făcut referire aceasta, depăşind termenul în interiorul căruia legea o autoriza a o emite.
Se constată deci că în mod corect cele două instanţe au stabilit că pârâta nu a respectat clauzele contractuale referitoare la notificarea reclamantului în data de 7 şi 8 noiembrie 2006 cu privire la situaţia portofoliului său, de a marca pe piaţă şi de a emite apelul în marjă la aceste date, de a se conforma apelului în marjă, respectiv de a închide poziţiile reclamantului în data de 8 noiembrie 2006 şi de a cere reclamantului o eventuală creditare a contului său în data de 7 noiembrie 2006.
Ca urmare se constată că nu există nicio neconcordanţă între normele care reglementează serviciile de brokeraj la B.M.F.M.S. şi prevederile contractuale, iar interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor contractuale a fost făcută de către cele două instanţe în litera şi spiritul legii.
Cu privire la nelegalitatea deciziei determinată de ignorarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1532 C. civ. şi urm. referitoare la natura mandatului, coroborate cu art. 405 şi urm. C. com., referitoare la comision având ca rezultat greşita aplicare a legii Curtea constată că nici acest motiv nu poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât în mod corect instanţa a apreciat contractul dintre părţi a fi un contract comercial de comision cu titlu oneros prin care acestea se obligă, una să investească o sumă de bani, iar cealaltă să folosească această sumă în sensul cumpărării sau vânzării de acţiuni, pârâta fiind un comisionar special a cărei răspundere este antrenată, aşa cum este specific mandatului oneros, pentru culpa levis in abstracto, apreciere la care a achiesat şi instanţa de apel care corect a reţinut existenţa obligaţiei pârâtei şi nu dreptul acesteia de a înscrie în raportul zilnic apelul în marjă şi de a anunţa clientul asupra acestei situaţii, iar în cazul în care clientul nu putea fi contactat de a proceda la închiderea poziţiei acestuia, nefiind încălcată astfel nicio dispoziţie a Codului civil şi nici cele ale codului comercial referitoare la contractul de comision, neexistând nicio clauză contractuală dintre cele la care s-a referit recurenta, care să contrazică normele imperative ale legii şi care să impună constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului.
Curtea constată că cele două instanţe nu au înlăturat nicio clauză contractuală prin interpretare, dimpotrivă au aplicat prevederile contractului corelate cu actele normative în vigoare referitoare la serviciile de brokeraj la B.M.F.M.S., că nu există nicio contradicţie între clauzele contractuale invocate de către pârâtă şi normele imperative ale legii care să determine obligativitatea existenţei unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută parţială a contractului încheiat de părţi.
Faţă de împrejurările menţionate mai sus, raportate la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., temeiul de drept invocat de recurentă în susţinerea recursului, Curtea constată că acestea nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de lege pentru modificarea hotărârii atacate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul.
În concluziile scrise recurenta şi-a extins motivele de recurs criticând soluţia şi sub aspectul incompatibilităţii rezilierii contractului cu repunerea părţilor în situaţia anterioară dar şi a motivării modificării deciziei atacate în temeiul pct. 7 şi 8 ale art. 304 C. proc. civ.
Aceste motive nu vor fi analizate întrucât nu au făcut obiectul recursului declarat şi motivat în interiorul termenului de recurs, prin concluziile scrise părţile neavând dreptul să invoce alte motive decât cele care au fost invocate prin cererea de recurs.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Cum intimatul reclamant a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, depunând la dosar nota de cheltuieli în sumă de 3.115 lei şi actele doveditoare, se constată că cererea formulată de acesta este fondată urmând a fi admisă şi obligată recurenta pârâtă să plătească 3.115 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.T.S. SA Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 133/2008 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului Z.G. suma de 3.115 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2356/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2360/2009. Comercial → |
|---|
