ICCJ. Decizia nr. 2356/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2356/2009
Dosar nr. 2022/62/2007
Şedinţa publică de la 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii SC O. & T. SRL Braşov şi OG au chemat-o în judecată pe pârâta SC A.T.A. SA Bucureşti prin sucursala Braşov, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 39.190 Euro echivalent în lei cu 132.760,04 Ron cu titlu de daune şi cheltuieli de judecată.
Au arătat în cerere că reclamantul OG, conducând autoturismul marca Porsche Boxter Cabrio cu două uşi nr. de omologare ACPR 131112116E/2000, nr. de identificare WPOZZ98ZYS640912, proprietatea SC O. & T. SRL Braşov al cărei unic asociat este, a fost implicat într-un accident pe DN.1 A în zona numită La stânci în urma căruia autoturismul cu nr. de înmatriculare a fost total avariat, accidentul fiind constatat prin procesul verbal seria AU nr. 1896561 din 15 iunie 2005 încheiat de Poliţia Municipiul Săcele.
Autoturismul a fost asigurat la SC A.T.A. SA Bucureşti cu Poliţa de asigurare nr. 2963410 din 25 februarie 2005 CASCO, emisă de pârâtă prin sucursala Braşov.
În urma accidentului a fost întocmit dosarul de daune nr. 05/119/1820/AAF/TA 042 în care a solicitat plata daunelor reprezentând preţul real de 39.190 Euro ca urmare a distrugerii totale a autoturismului şi pe care este îndreptăţit să o primească de la pârâtă, în baza poliţei de asigurare cap. II, IV pct. 5 şi XIII pct. 29 şi 35 lit. a) şi b).
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 136/1995, art. 969 C. civ. şi art. 1073 C. civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiza tehnică.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanţi prin sentinţa civilă nr.1074/S din 10 aprilie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că dosarul de daune întocmit a fost soluţionat prin respingerea cererii pentru plata despăgubirilor cu motivarea că reclamanţii au furnizat date inexacte cu privire la producerea riscului asigurat, că în temeiul art. 91 şi art. 85 lit. b) liniuţa 2 din condiţiile contractuale stabilite prin poliţa nr. 2963410, refuzul de a plăti despăgubiri este justificat şi ca urmare a constatărilor expertizei tehnice auto extrajudiciară la care se adaugă şi constatările directe efectuate la faţa locului din care rezultă că avariile autoturismului nu s-au produs la locul şi în circumstanţele ce rezultă din declaraţiile reclamantului OG ca şi din conţinutul anexei nr. 2 întocmită de IPJ Braşov Poliţia oraşului Săcele.
 De asemenea a constatat că s-a reţinut de către expert că autoturismul era conform cărţii de identitate seria E nr. 141295 de culoare verde iar cu ocazia vizionării era de culoare galbenă, reclamanta declarând că a revopsit autovehiculul la data de 15 noiembrie 2004 în galben deşi la data de 25 februarie 2005 în momentul inspectării în vederea asigurării, culoarea ei era verde, că potrivit configuraţiei locului producerii impactului nu se permitea avarierea frontală a spoilerului, că pe întăritura barei de protecţie nu există nicio urmă de avarie care să corespundă cu cea de pe spoiler, că pe partea laterală stângă a autoturismului nu se observă urme de zgâriere specifice fenomenului de târâre, că nu se justifică nici urmele de avarii pe plafonul şi capota de motor al autoturismului ori avarii plasate pe spoilerul din spate şi că nu se justifică nici impactul băii de ulei cu parapetul, ruperea tirantului din stânga spate şi înfundarea podelei de caroserie pe cea mai mare parte din lăţimea ei, existenţa vegetaţiei între carenajele prinse pe podeaua de caroserie.
A mai reţinut instanţa de fond că potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 352856/2007 (expert S.P.) întocmit în cauză, locul posibil al producerii accidentului este zona La stânci, într-o curbă la stânga, unde partea frontală dreaptă a autoturismului a intrat în impact cu parapetul de beton existent pe partea dreaptă a drumului, că avariile suferite de autoturism fiind de mare complexitate nu se poate stabili cu certitudine în ce măsură acestea au fost produse în totalitate prin impactul şi coliziunea cu parapetul de beton, că accidentul s-a putut produce ca urmare a părăsirii de către autoturism a părţii carosabile şi intrarea părţii frontale dreapta a caroseriei în contact cu capătul parapetului de beton, după care autoturismul s-a răsturnat cu 180 grade pe plafonul caroseriei şi s-a oprit prin frecare cu suprafaţa carosabilului şi că în momentul producerii accidentului autoturismul era revopsit în culoarea galbenă, stratul de culoare galbenă fiind aşezat peste un strat iniţial de culoare verde.
În considerente s-a mai reţinut că expertul consilier Nicolae Ion numit de pârâtă a concluzionat că evenimentul nu s-a produs în condiţiile declarate întrucât avariile autoturismului nu corespund modalităţii de impact declarate de conducătorul auto, între amprentele avariilor şi modalitatea de producere a acestora neexistând un raport de cauzalitate directă.
Faţă de concluziile tuturor expertizelor administrate în cauză instanţa a apreciat că la data efectuării raportului de expertiză nr. 352856/2007 autoturismul care face obiectul litigiului era reparat şi revopsit în alb şi că nu se face dovada că avarierea autoturismului s-a produs în condiţiile şi împrejurările declarate de reclamantă, respectiv că autovehiculul asigurat ar fi fost acelaşi cu cel implicat în accident şi în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 136/1995 şi art. 124 C. proc. civ. instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată, respectiv ca fiind formulată de o persoană fără calitate în ceea ce-l priveşte pe reclamantul OG
Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC O. & T. SRL Braşov a formulat apel care a fost soluţionat de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 116/Ap din 14 octombrie 2008, în sensul că a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentinţa atacată, fiind admisă acţiunea formulată de reclamanta SC O. & T. SRL Braşov, cu obligarea pârâtei să-i plătească reclamantei suma de 39.190 Euro sau echivalentul în lei la momentul plăţii efective cu titlu de daune şi 11.853 lei cheltuieli de judecată în fond şi apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că procesul verbal întocmit de organele de poliţie nu a fost anulat prin procedura înscrierii în fals, forţa legală şi prezumţia fiind obligatorie pentru instanţă, acest proces verbal fiind dovada riscului asigurat şi a reţinut concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit de S.P. înlăturând concluziile expertizei extrajudiciare şi ale expertului consilier N.I., aşa încât fiind dovedit că avarierea autoturismului este consecinţa directă a evenimentului rutier reţinut în procesul verbal de constatare şi în conformitate cu art. 969 C. civ. pârâta are obligaţia de a acoperi prejudiciul în sumă de 39.190 Euro reprezentând valoarea şi avariile autoturismului în litigiu.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către pârâta SC A.T.A. SA Bucureşti prin sucursala Braşov, care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii promovate de către SC O. & T. SRL Braşov, respectiv în sensul înlăturării obligării pârâtei la plata sumei 39.190 Euro sau echivalentul în lei cu titlu de daune precum şi a sumei de 11.853 lei cheltuieli de judecată. În susţinerea recursului a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
În justificarea primului motiv, recurenta a susţinut că Decizia cuprinde motive contradictorii, instanţa neobservând că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei originalul procesului verbal la dosar existând o copie nelizibilă în ceea ce priveşte ora evenimentului şi că în acest proces verbal nu este consemnată seria numărului de identificare, că reclamantul OG a declarat că accidentul a avut loc pe data de 14 mai 2005 ora 24,00 şi nu pe 15 iunie 2006 cum au reţinut ambele acte încheiate de organele de poliţie, că acelaşi reclamant a susţinut că la 15 noiembrie 2004 autoturismul în litigiu a fost vopsit în culoarea galbenă dar autoturismul a fost asigurat la data de 25 februarie 2005, acesta menţionând ca dotări suplimentare cuprinse în asigurare la pct. 7 vopsea metalizată evaluată la suma de 747 Euro pentru care s-a achitat suma, or, culoarea galbenă nu este metalizată şi nu s-a plătit asigurare.
În ceea ce priveşte al doilea motiv pârâta a susţinut că Decizia urmează a fi modificată întrucât este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, susţinând că procesul verbal nu a fost depus în original cu respectarea art. 83 din Condiţiile de asigurare, că în mod greşit instanţa a reţinut că locul accidentului a fost DN.1 A în zona La stânci când expertul S.P. a reţinut în expertiza sa că accidentul s-ar fi putut produce şi nu că s-a produs, că din niciun document nu rezultă că sub vopseaua zgâriată exista culoarea verde, că epava nu a fost păstrată, ci a fost reparată de către asigurat, despăgubirea nefiind stabilită conform art. 46 lit. b) din Condiţiile de asigurare şi că la efectuarea expertizei extrajudiciare a participat şi OG din partea societăţii reclamante.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului raportate la motivele de recurs invocate în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. rezultă că la data de 15 iunie 2005, Poliţia Municipiului Săcele a întocmit procesul verbal seria au nr. 1896561 prin care a constatat că OG în calitate de conducător al autoturismului auto a fost implicat într-un accident de circulaţie care a avut loc la orele 9,00, pe DN 1A în zona La stânci, într-o curbă la stânga când a pierdut controlul volanului, intrând în parapetul de beton şi răsturnând indicatorul Curbă periculoasă, faptă recunoscută de acesta, (fila 8 dosar fond), proces verbal care nu a fost atacat în instanţă pe motiv de nulitate.
Conform Poliţei de asigurare nr. 2963410 din 25 februarie 2005 privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii şi furt, autoturismul în cauză a fost asigurat pentru suma de 39.190 lei (fila 9 dosar fond).
Condiţiile generale referitoare la asigurarea autovehiculelor pentru avarii şi furt, capitolul Riscuri asigurate, pct. 2.a prevăd că asigurătorul acordă despăgubiri în limita sumei asigurate, pentru pagubele provocate autovehiculului de ciocniri, loviri şi răsturnări, zgârieri, căderi, iar punctul 26 din capitolul XII Obligaţiile asiguratului, prevede că asiguratul are obligaţia să înştiinţeze imediat poliţia cea mai apropiată de locul producerii riscului asigurat, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului [lit. f)], să avizeze în scris asiguratorul de producerea riscului asigurat [lit. g)], să păstreze părţile afectate şi să le pună la dispoziţia asiguratorului pentru constatare [lit. h)], să furnizeze toate informaţiile şi probele solicitate de asigurător [lit. k)], iar în cazul nerespectării pct. 26 din Condiţii generale asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirilor. Conform art. 31 din Condiţii generale evaluarea pagubelor şi plăţii despăgubirilor se face în baza procesului verbal de constatare întocmit de reprezentantul asiguratorului, prin examinarea autovehiculului precum şi documentaţiei complete solicitate de asigurător, privind cauzele şi împrejurările în care s-a produs riscul asigurat.
La fila 11 dosar fond este anexată copia adresei Poliţiei Municipiului Săcele către A.T.A. SA privind cauzele şi împrejurările producerii accidentului în care a fost implicat autoturismul Porche verde nr. asigurat cu Poliţa nr. 2963410.
La dosarul cauzei au fost depuse copii ale dosarului de daune auto, întocmite de inspectorul de daune, precum şi adresa nr. 9345 din 7 iunie 2006 a pârâtei care refuză acordarea despăgubirilor, toate acestea constituind probe în temeiul cărora instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia.
Verificând legalitatea hotărârii instanţei de apel faţă de motivele invocate se constată că hotărârea nu poate fi modificată în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât procesul verbal care a stat la baza soluţionării litigiului este legal, pârâta nefăcând dovada nulităţii acestuia şi că nu există niciun document oficial din care să rezulte că autoturismul care a fost implicat în accident nu este unul şi acelaşi cu autoturismul asigurat, iar obligaţiile asumate prin Poliţa de asigurare din capitolele Riscul asigurat şi Obligaţiile asiguratului au fost respectate întrutotul de către reclamant, toate acestea conducând fără dubiu spre admiterea acţiunii.
Aceeaşi concluzie este valabilă faţă de raportul de expertiză S.P. reţinut de instanţa de apel, care în mod corect a înlăturat expertiza extrajudiciară reţinând raportul de expertiză întocmit în baza obiectivelor admise de instanţa de judecată şi cu privire la care expertul a efectuat cercetările de specialitate, răspunzând tuturor întrebărilor. Constatările acestui raport de expertiză nu au putut fi combătute cu niciun argument, acesta având natura juridică a unui act autentic, instanţa fiind legată astfel de constatările de fapt ale expertului.
În aceste împrejurări Curtea apreciază că nu există motive prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. care să determine modificarea hotărârii atacate.
Şi motivul referitor la distrugerea epavei, încadrat de recurentă în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a fi respins întrucât existând daună totală, asiguratul nu era legat de păstrarea acesteia după efectuarea raportului de expertiză. De altfel nu a existat niciun motiv invocat de recurentă din care să rezulte că s-ar fi pus problema inexistenţei daunei totale în favoarea unei daune parţiale, singurele motive pentru refuzul la plată fiind existenţa unor date inexacte furnizate de către reclamant.
Afirmaţiile cum că procesul-verbal nu a fost depus în original, că seria şi numărul de identificare ale autoturismului n-au fost trecute în procesul-verbal, susţinerile referitoare la culoarea incertă a autoturismului, precum şi a locului producerii riscului asigurat, menţiunile verbale eronate referitoare la data producerii accidentului, sunt susţineri care nu au bază legală, rămânând la nivelul unor simple afirmaţii, faţă de forţa probantă a înscrisurilor emise de organele în drept referitoare la producerea accidentului şi conţinutului Poliţei de asigurare precum şi a Condiţiilor generale, Curtea apreciind că nu există motive dintre cele prevăzute de art. 26 din Condiţiile generale pentru refuzul plăţii daunelor.
Se constată deci că în cuprinsul ei hotărârea atacată nu conţine motive contradictorii şi că instanţa de apel, în soluţionarea cauzei, a aplicat corect dispoziţiile art. 969 C. civ., interpretând just înscrisurile organelor de poliţie precum şi prevederile Poliţei de asigurare faţă de împrejurările în care s-a produs accidentul, motiv pentru care recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.T.A. SA Bucureşti prin sucursala Braşov împotriva deciziei nr. 116/Ap din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2324/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2357/2009. Comercial → |
|---|
