ICCJ. Decizia nr. 2348/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2348/2009
Dosar nr. 6032/1/2009
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 478 din 20 februarie 2009 pronunţată în dosar nr. 11556/99/2006 al Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive, a inadmisibilităţii cererii, a insuficientei timbrări şi a prematurităţii cererii privind evacuarea pârâtei, s-a admis această din urmă excepţie pentru petitul privind plata contravalorii chiriei pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 şi data eliberării spaţiului comercial şi în consecinţă s-a respins ca prematură această cerere.
Totodată, prin aceeaşi hotărâre s-a admis cererea formulată de reclamanta O.N.P. împotriva pârâtei SC C.C. SRL Iaşi şi s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul din litigiu. S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie SC L. SRL, precum şi cererea formulată împotriva acestei părţi, fiind compensate cheltuielile de judecată dintre reclamantă şi pârâtă şi respinse cererile pârâtei şi chematei în garanţie pentru cheltuieli de judecată.
Pârâta SC C.C. SRL Iaşi, a declarat apel împotriva acestei sentinţe solicitând şi suspendarea efectelor hotărârii atacate, măsură asupra căreia Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, s-a pronunţat prin încheierea din 29 iunie 2009, în sensul respingerii cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 279 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC C.C. SRL Iaşi, care, fără a încadra în drept criticile formulate invocă faptul că instanţa de apel a transformat cererea de suspendare a efectelor hotărârii judecătoreşti pronunţată de prima instanţă, într-o cerere de suspendare a executării sentinţei, în condiţiile în care respingerea cererii de suspendare s-a făcut în baza art. 279 alin. (1) C. proc. civ., care nu are legătură cu obiectul cererii.
În acest context, arată recurenta, deşi dispoziţiile art. 288 alin. (4) şi art. 403 C. proc. civ., nu prevăd norme de procedură privind judecarea cererii de suspendare, rezultă că sunt aplicabile dispoziţiile art. 300 alin. (3), care fac trimitere la prevederile art. 403 alin. (3) C. proc. civ., cu consecinţa că instanţa trebuia să aprecieze asupra vătămării intereselor sale prin executarea hotărârii, cu motivarea corespunzătoare a soluţiei de respingere a cererii.
Analizând recursul formulat, Curtea constată potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că în lipsa indicării temeiului de drept, dezvoltarea criticilor face posibilă încadrarea motivelor în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, context în care se va reţine însă că este nefondat.
Astfel, deşi este corectă susţinerea recurentei în sensul că în materie comercială hotărârile primei instanţe sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea, după cum rezultă din dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ., este eronată interpretarea conform căreia prevederile legale care reglementează judecarea apelului nu cuprind şi norme de procedură pentru soluţionarea cererii de suspendare.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor prevederilor art. 280 alin. (1) C. proc. civ., „cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanţei de apel" textul legal făcând în mod evident referire la hotărârea primei instanţe, care este executorie conform art. 7208 C. proc. civ., precum şi la împrejurarea că prin exercitarea apelului, executarea nu este suspendată de drept, pentru obţinerea unui astfel de efect fiind necesară formularea unei cereri de suspendare, care se va judeca de instanţa de apel potrivit regulilor cuprinse în art. 403 alin. (3) C. proc. civ.
Prin urmare, rezultă că dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. proc. civ., au legătură cu soluţionarea unei cereri de suspendare formulate în apel, în condiţiile în care textul legal anterior citat se referă în mod expres la executarea vremelnică, astfel încât această critică a recurentei este nefondată.
În privinţa soluţiei de respingere a cererii de suspendare, Curtea reţine că deşi instanţa de apel a indicat doar dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. proc. civ., în speţă măsura este corectă, ca mod de rezolvare a cererii în lipsa dovezilor din care să rezulte că a fost demarată o atare procedură.
În consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins, ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Iaşi împotriva Încheierii de la 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 011556/99/2006, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2340/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2353/2009. Comercial → |
|---|
