ICCJ. Decizia nr. 2353/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2353/2009
Dosar nr. 34/1371/2006
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul P.S.P., în calitate de fondator şi acţionar al N.P. SA, actualmente SC H.R. SRL Tg. Mureş a chemat-o în judecată pe SC H.R. SA şi a solicitat anularea H.A.G.E.A. societăţii N.P. SA din data de 30 iunie 2006 şi pe cale de consecinţă anularea actului constitutiv aprobat în adunarea generală. În subsidiar a solicitat să se constate dreptul său de a se retrage din societatea pârâtă şi dreptul de a obţine contravaloarea acţiunilor pe care le posedă la această societate.
A motivat cererea arătând că, la data de 24 noiembrie 2003, a fost modificat art. 10 din statutul societăţii, situaţie în care devine inoperantă clauza acordării dreptului de preemţiune către ceilalţi acţionari, cesiunea acţiunilor devenind liberă şi că în temeiul acestei prevederi a cesionat 10.000 acţiuni SC F.G.C. SRL al cărui asociat unic este, respectând art. 98 din Legea nr. 31/1990 şi art. 10 din statutul societăţii iar pentru faptul că încheierea pronunţată în dosarul nr. 7910/2003, la data de 21 februarie 2004, a suspendat hotărârea privind modificarea art. 10, nu se produc consecinţe asupra cesiunii de acţiuni care a fost încheiată la 3 februarie 2004, drepturile dobândite înainte de suspendarea executării hotărârii şi respectiv a anulării hotărârii urmând a fi respectate. A invocat nerespectarea art. 110, 117 alin. (8), art. 61 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, art. 5 alin. (6), art. 7 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată în 2004, în sensul că A.G.A. contestată, a fost ţinută fără convocarea tuturor acţionarilor respectiv SC F.G.C. SRL şi M.P., convocatorul adunării generale extraordinare neconţinând textul integral al modificărilor actului constitutiv, şi că acesta nu prevede ca asociaţi pe SC F.G.C. SRL şi M.P., că s-a consemnat necorespunzător aportul în natură al asociaţilor P.S.P. şi H.N., că actul constitutiv nu este semnat de toţi asociaţii, că nu sunt enumerate bunurile aduse ca aport în natură de asociaţii P.S.P. şi H.N., că nu conţine referiri privitoare la modul de evaluare a bunurilor aportate de asociaţii P.S.P. şi H.N.
A mai precizat că prin H.A.G.E. atacate, ilegal a fost modificată forma juridică a societăţii din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată, modificare pentru care nu şi-a dat acordul, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 ceea ce determină retragerea sa din societate, cu despăgubirile aferente în condiţiile legii, solicitând instanţei de a desemna un expert autorizat care să evalueze la nivelul standardelor europene şi să determine valoarea părţilor sociale, acţiuni, după depunerea unei declaraţii scrise şi definitive de retragere a sa din societate, cu obligarea pârâtei de a respecta spezele judecăţii.
Prin sentinţa nr. 65/ C din 27 aprilie 2007, Tribunalul Comercial Mureş a respins cererile incidentale probatorii formulate de către reclamant, având ca obiect constatarea înscrierii în fals a înscrisurilor preconstituite: încheiere de autentificare nr. 969 din 5 martie 1996, sentinţa civilă nr. 1000 din 8 aprilie 1996 şi actul constitutiv al SC H.R. SRL; a respins acţiunea reclamantului, a menţinut validitatea H.A.G.E. din SC H.R. SA din 30 iunie 2006, a admis cererea accesorie promovată de pârâtă în contra reclamantului şi a obligat reclamantul acţionar minoritar la plata sumei de 5.100 lei către pârâtă, reprezentând cheltuieli judiciare.
La termenul de judecată din 16 februarie 2007 instanţa a dispus disjungerea judecării petitului 2 din cerere, cu motivarea că, pe de o parte sunt cereri distincte care se exclud reciproc, iar pe de altă parte sunt acţiuni judiciare special reglementate de norme judiciare distincte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat ca nesusţinută defăimarea în fals a înscrisurilor „sentinţa civilă nr. 1000 din 8 aprilie 1996 pronunţată în dosarul nr. 3993/1996 de Judecătoria Tg. Mureş", a înscrisului „act adiţional autentificat de notarul public O.V. sub nr. 969 din 5 martie 1996" a înscrisului „act constitutiv din 30 iunie 2006", anexa nr. 6 pct. 4" a înscrisului „proces verbal nr. 4/1995 în formă olografă" dar şi tehnoredactată.
În ceea ce priveşte fondul litigiului instanţa de fond a apreciat că executivul societăţii a îndeplinit formele de convocare a A.G.E.A., a înţeles să alăture convocatorului proiectul actului constitutiv actualizat cu modificările propuse, că la şedinţa A.G.E.A. au participat acţionarii „H.A.", „H.M.", „P.B.S." prin mandatar H.N., lipsind acţionarul reclamant şi că, cvorumul şedinţei a fost de 75,5 % din capitalul social, toţi acţionarii exprimându-şi votul pozitiv asupra propunerilor din convocatorul acestei adunări generale. A mai reţinut instanţa că pretinsa cesiune intervenită între reclamant şi cesionara SC F.G.C. SRL şi P.M.L. nu a devenit opozabilă societăţii deoarece H.A.G.E. din 24 noiembrie 2003 a fost anulată prin hotărâre judecătorească, fiind menţinut dreptul de preemţiune în beneficiul celorlalţi acţionari şi că neconvocarea SC F.G.C. SRL şi a pretinsei acţionare P.M.L. nu s-a făcut pentru că aceştia nu erau acţionari, că actul constitutiv a fost semnat de toţi acţionarii şi că nu sunt susţinute motivele referitoare la consemnare necorespunzătoare a realităţii aporturilor în natură la capitalul social al societăţii din partea acţionarilor P.S.P. şi H.N. precum şi neenumerarea bunurilor aportate în natură şi neindicarea modalităţii de evaluare a bunurilor aportate în natură de acţionarii P.S.P. şi H.N., astfel că art. 110 din Legea nr. 31/1990 republicată a fost respectată, că bunurile ce au reprezentat aporturile în natură au devenit proprietatea societăţii, acţionarii dobândind în schimbul lor acţiunile emise de societate în considerarea acelor aporturi. De asemenea, au fost respectate şi dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 deoarece convocatorul a cuprins integral propunerile de modificare ale actului constitutiv al societăţii pârâte astfel încât, nu se poate constata nulitatea noului act constitutiv, el reprezentând voinţa societară exprimată prin votul acţionarilor ce deţin împreună 75,5 % din capitalul social al societăţii, legiuitorul cerând pentru modificarea actelor constitutive doar votul majorităţii celor prezenţi la adunare, iar împrejurarea că un singur acţionar minoritar se opune hotărârii luate statutar de majoritatea acţionarilor nu poate împiedica executarea acelei hotărâri prin simplul fapt al nesemnării înscrisului ce preconstituie noul act constitutiv astfel cum rezultă din voinţa societară.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul P.S.P. a formulat apel care a fost soluţionat de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 93/ A din 17 noiembrie 2008, conform căreia apelul a fost respins.
Instanţa de apel a apreciat că aplicarea art. 165 C. proc. civ. şi disjungerea judecăţii celor două petite a fost legală şi temeinică, anularea hotărârii A.G.E.A. din 30 iunie 2006 fiind supusă dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind judecarea în camera de consiliu, iar cel de al doilea petit referitor la retragerea din societate în raport de art. 134 din Legea nr. 31/1990 fiind supusă unei proceduri de judecată de drept comun se judecă în şedinţă publică, pe de altă parte judecarea acestui petit ar fi presupus administrarea unui vast probatoriu şi ar fi condus la tergiversarea soluţionării primului capăt de cerere, criticile aduse încheierii din şedinţa din 16 februarie 2007 fiind nefondate.
Au fost înlăturate şi criticile aduse de apelant încheierii de şedinţă din 20 aprilie 2007 referitoare la cererea precizatoare a acţiunii, cererile formulate de reclamant nefiind relevante în cauză, reţinând că art. 132 din Legea nr. 31/1990 prevede că acţiunea în anulare se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată prin administrator, înscrisul depus de reclamant la 17 aprilie 2007 neconstituind o cerere de chemare în judecată a altor persoane, nefiind îndeplinite cerinţele art. 57 C. proc. civ., astfel că cererea precizatoare este în realitate o cerere în probaţiune întemeiată art. 172 C. proc. civ., iar menţionarea în dispozitivul sentinţei a menţinerii validităţii hotărârii A.G.E.A. din 30 iunie 2006 este o consecinţă firească a respingerii cererii de anularea H.A.G.E. şi nu poate fi vorba de plus petita, neproducând reclamantului vreo vătămare.
Instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a reţinut corect că s-au respectat dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind conţinutul convocatorului precum şi semnarea H.A.G., că în mod corect a reţinut lipsa eficacităţii juridice a cesiunilor de acţiuni ale apelantului către SC F.G.C. SRL şi P.M.L. efectuate în baza art. 10 modificat, deoarece a fost anulată H.A.G. nr. 28 din 24 noiembrie 2003 care prevedea modificarea art. 10 din statutul SC H.R. SRL în sensul liberalizării cesionării acţiunilor către terţi precum şi susţinerile apelantului cu privire la faptul că nu i s-ar fi cesionat niciodată acţiuni de către foştii acţionari SC S. SRL, SC P.C. şi SC B. SRL, infirmate de către actul adiţional la contractul de societate autentificat sub nr. 696 din 5 martie 1996 şi sentinţa nr. 1000 din 8 aprilie 1996, necontestate la acea vreme, actul adiţional cuprinzând şi semnătura reclamantului, instanţa reţinând corect reaua credinţă a reclamantului în atacarea înscrisurilor la întocmirea cărora a luat parte şi care nu au fost contestate legal timp de 11 ani.
În considerentele hotărârii atacate, instanţa de apel a apreciat că neparticiparea numitei P.M.L. la şedinţa din 9 noiembrie 1995 în calitate de reprezentantă a SC B. SRL nu-i aduce nicio vătămare reclamantului, contestarea celor consemnate neputând s-o facă decât reprezentantul şi cel reprezentat iar cu privire la încălcarea dreptului reclamantului la apel într-un termen rezonabil nu constituie motiv de apel, acesta excedând cadrului procesual.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamantul a declarat recurs solicitând, pe excepţie, ca în temeiul art. 2 din Decretul nr. 167/1958 să se constate nulitatea absolută a actelor juridice, respectiv înscrisul anexa 6.4 şi a celor din înscrisul autentificat cu încheierea nr. 696 din 5 martie 1995, ca înscrisuri depuse în probaţiune de către SC H.R. SRL.
A solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii cererii sale şi privitor la excepţia necitării în judecarea fondului a acţionarului minoritar H.N. ca persoană având acelaşi interes cu reclamantul a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie respectiv Decizia nr. 2764/2003 pronunţată în dosarul 6712/2001.
În legătură cu incidentele privitoare la defăimarea în fals a înscrisurilor depuse în probaţiune de către pârâta SC H.R. SRL a susţinut că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal, fiind pronunţată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii iar în legătură cu înscrisul anexa 6.4 care nu este semnat de recurent, instanţa a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 1177 C. civ. şi art. 177 C. proc. civ., precum şi art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acelaşi temei fiind încălcat în soluţionarea motivului de apel referitor la cesiunea acţiunilor de la alţi acţionari şi aportarea la capitalul social al aportului în natură, cesiunea fiind reglementată de art. 98 din Legea nr. 31/1990 iar aportul în natură reglementat de art. 210 şi art. 215 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, a invocat interpretarea greşită a art. 1177 C. civ. şi în soluţionarea cererii referitoare la înscrisul autentificat cu încheierea de autentificare nr. 696 din 5 martie 1996.
Recursul este nefondat.
Întrucât recurentul nu a invocat temeiul de drept în baza căruia a solicitat modificarea deciziei atacate, Curtea, analizând motivele de recurs, constată că acestea pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., urmând a analiza motivele grupate pe temeiurile de drept reţinute.
Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată când instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de apel corect a reţinut că citarea numitului H.N. nu era necesară în cauză întrucât conform art. 132 din Legea nr. 31/1990, acţiunea în anulare se judecă în contradictoriu cu societatea pârâtă, şi că reclamantul niciodată nu şi-a precizat cererea în sensul chemării în judecată a numitului H.N.
Se constată că, în data de 17 aprilie 2004, reclamantul a formulat precizări la acţiune, nesolicitând chemarea în judecată a numitului H.N., cerinţele art. 57 C. proc. civ., nefiind îndeplinite în cauză.
Dacă ar fi fost citat numitul H.N. în condiţiile în care reclamantul a precizat în cererea sa că se judecă în contradictoriu doar cu SC H.R. SRL, instanţa ar fi încălcat principiul disponibilităţii reclamantului şi ar fi pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 105 C. proc. civ., or în cauză judecătorii au respectat prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii".
În ceea ce priveşte jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, invocată de reclamant prin exemplificarea deciziei nr. 2764/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, se constată că aceasta se referă la părţi în litigiu pentru care, conform art. 85 C. proc. civ., este obligatorie citarea, dar în speţă, H.N. nu este parte în cauză, acesta nefiind chemat în judecată de către reclamant şi nici nu a intervenit în proces într-una din forme de intervenţie prevăzute de art. 49 şi urm. C. proc. civ.
Ca urmare motivul invocat în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu-şi găseşte suport legal, urmând a fi respins.
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reglementează situaţia când hotărârea atacată poate fi modificată şi anume când aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Art. 177 alin. (1) C. proc. civ., prevede că acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată, este dator fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura iar art. 178 C. proc. civ., prevede că atunci când una din părţi declară că nu recunoaşte fie scrisul, fie semnătura, instanţa va păşi la verificarea înscrisurilor.
Invocând aceste dispoziţii legale reclamantul a defăimat, în temeiul art. 181 C. proc. civ., „anexa 6.4", „încheierea de autentificare nr. 696 din 5 martie 1996" situaţie faţă de care preşedintele instanţei de fond a constatat prin proces verbal, starea materială a acestor înscrisuri, semnându-le spre neschimbare, reţinând corect prin încheierea din camera de consiliu din 15 decembrie 2006 că verificarea de scripte presupune nerecunoaşterea semnăturii, fie a scrisului de pe înscris ce i se opune unui împuternicit, şi cum înscrisurile defăimate poartă semnătura unei alte persoane decât reclamantul, care nu tăgăduieşte nicidecum semnătura de pe actele semnate, a apreciat corect incidentul procedural ca fiind circumscris art. 180 şi urm. C. proc. civ., iar prin încheierea din 20 aprilie 2007 a reţinut că înscrisurile sunt tehnoredactate fără a suferi alterări materiale astfel încât nu pot fi supuse procedurii incidentale cu privire la defăimarea ca fals a înscrisurilor, motiv pentru care legal a respins cererile reclamantului formulate conform art. 177 şi urm. C. proc. civ., cererile acestuia sugerând o intenţie de tergiversare a pricinii şi încălcare a dispoziţiilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990 care impun acţionarilor să-şi exercite drepturile cu bună credinţă.
Reclamantul nu a justificat nicio vătămare a sa în raport de anexa 6.4 care este o cerere de înscriere la O.R.C. formulată în temeiul Hotărârii A.G.A din 5 martie 2006.
În considerarea celor de mai sus se va respinge şi motivul de recurs privitor la defăimarea înscrisurilor, Curtea constatând că cele două instanţe au aplicat corect dispoziţiile art. 177 şi urm. C. proc. civ., în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 1177 C. civ.
De reţinut este şi faptul că pârâta nu s-a opus retragerii reclamantului din societate, dar nu şi-a exprimat niciun acord cu privire la întinderea drepturilor rezultate din retragere. De altfel, în cel de al doilea petit al cererii reclamantul a solicitat constatarea dreptului său de a se retrage din societate şi a dreptului de a obţine de la societate despăgubiri care să fie calculate de un expert, neprecizând cuantumul acestora. Or pârâta nu putea să recunoască o sumă care nu a fost determinată, aşa încât instanţa nu era în drept să aplice art. 270 C. proc. civ., referitor la pronunţarea unei hotărâri parţiale şi nici a art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul a precizat că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 117, 123 alin. (3), art. 177 alin. (1), art. 98, 210 şi 215 din Legea nr. 31/1990 însă nu a făcut dovada încălcării acestor prevederi, astfel că şi sub acest aspect motivul invocat nu poate constitui temei pentru modificarea hotărârii atacate, instanţa de apel reţinând corect că reclamantul a fost convocat cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, convocatorul întrunind toate condiţiile cerute de lege şi că neconvocarea celorlalţi acţionari nu poate fi atacată decât de către aceştia, dacă au fost vătămaţi într-un drept de-al lor, reclamantul neavând mandat pentru a formula acţiune în numele lor.
Aşa cum rezultă din procesul verbal a A.G.E.A. din 30 iunie 2006 la adunarea generală au fost prezenţi toţi ceilalţi acţionari iar hotărârea a avut votul majorităţii cerute de lege, astfel încât corect cele două instanţe s-au pronunţat asupra legalităţii acestei hotărâri.
Pentru aceleaşi motive se va respinge şi cererea de intervenţie în interesul recurentului reclamant, formulată SC F.G.C.
În conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
Cum intimata SC H.R. SRL a solicitat cheltuieli de judecată dovedite cu chitanţa aflată la dosarul de recurs, cererea acesteia urmează a fi admisă, urmând ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.S.P. împotriva deciziei nr. 93/ A din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal şi cererea de intervenţie formulată de SC F.G.C.
Obligă recurentul să plătească intimatei SC H.R. SRL Târgu Mureş suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2348/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2354/2009. Comercial → |
|---|
