ICCJ. Decizia nr. 2354/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2354/2009
Dosar nr. 871/103/2006
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.C. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA solicitând obligarea acesteia să restituie imobilele în suprafaţă de 67,80 mp şi 47,65 mp situate în oraşul Piatra Neamţ.
Susţine reclamanta că spaţiile au fost atribuite în folosinţă gratuită pârâtei pe o perioadă de 10 ani începând cu data de 1 iulie 1995 în conformitate cu prevederile art. 1 din HG 391/1995.
Judecătoria Piatra Neamţ, prin sentinţa civilă 1185 din 23 martie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.
Prin cererea de chemare în garanţie pârâta a solicitat introducerea în cauză a A.V.A.S., în calitate de vânzător a 39.948 % din valoarea capitalului social, în contractul de privatizare 745/1996 al SC P. SA
În calitate de pârâtă a fost introdusă în cauză şi SC C.S. SRL care prin contractul de vânzare-cumpărare din2003 a devenit proprietara spaţiului în suprafaţă de 47,65 mp.
Prin cerere reconvenţională şi de chemare în garanţie, această societate comercială a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 13.270 lei reprezentând îmbunătăţirile aduse imobilului, precum şi la restituirea preţului vânzării şi a sporului de valoare dobândit de imobil.
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă 1963/ COM din 3 octombrie 2007, a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, lipsei calităţii procesuale active a SC P. SA, A.V.A.S. şi SC C.S. SRL, a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului încheiat sub nr. 2517 din 12 iunie 2003, a obligat pe pârâta SC P. SA să restituie reclamantei cele două spaţii, a admis în parte cererea de chemare în garanţie formulată de SC C.S. SRL şi a obligat pe SC P. SA la plata sumei de 48.387,78 lei preţ actualizat cu rata inflaţiei şi la 964,37 lei cheltuieli ale vânzării în solidar cu A.V.A.S., a respins cererea reconvenţională a SC C.S. SRL şi a obligat pe pârâte la 30,30 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că litigiul are drept obiect principal obligaţia de a face care nu este supusă procedurii concilierii prealabile, SC P. SA are calitatea de a cere A.V.A.S. despăgubiri în temeiul art. 6.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni iar SC C.S. SRL a fost parte în contractul a cărui nulitate se cere.
Pe fond, tribunalul a considerat că prin protocolul din 1 iulie 1995 reclamanta a predat pârâtei SC P. SA cele două spaţii comerciale în suprafaţă de 67,8 şi 47,65 mp cu titlu de folosinţă gratuită pe termen de 10 ani, astfel că includerea lor în patrimoniul societăţii a fost greşită iar vânzarea ulterioară către cealaltă societate comercială a fost nelegală, vânzătorul răspunzând însă pentru evicţiunea cumpărătorului.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă 43 din 17 iunie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile pârâtelor SC P. SA şi SC C.S. SRL, precum şi apelul chematei în garanţie A.V.A.S.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că titlul sub care s-au transmis spaţiile pârâtei SC P. SA a fost folosinţa gratuită pe termen de 10 ani conform dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din HG 391/1995 astfel încât contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC C.S. SRL este nul, fiind înstrăinat de un neproprietar, astfel încât nu se pune problema cumpărării titlurilor.
În privinţa îmbunătăţirilor la spaţiul cumpărat, acestea nu au fost acordate întrucât ele priveau schimbarea destinaţiei acestuia, prohibită de HG nr. 391/1995, însă restituirea preţului actualizat este obligaţia vânzătorului în temeiul dispoziţiilor art. 1337 – art. 1344 C. civ.
A mai reţinut instanţa de apel că A.V.A.S. răspunde pentru vânzarea acţiunilor care au acoperire în activele societăţii şi pentru care SC P. SA a plătit preţul.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâtele şi chemata în garanţie au declarat recurs.
În recursul său SC C.S. SRL, susţine că instanţele de fond în mod greşit au desfiinţat actul terţului dobânditor fără a desfiinţa actele juridice care au stat la baza înscrierii în patrimoniul SC P. SA
Greşit instanţele au considerat frauda la lege prin încălcarea HG nr. 391/1995 la momentul vânzării-cumpărării bunului şi au constatat nulitatea contractului fără ca reclamanta să o fi cerut.
Instanţele nu au analizat, în lipsa unei acţiuni în revendicare, legalitatea procesului de privatizare şi a transmiterii spaţiilor comerciale de la regiile autonome, în raport de regimul juridic al acestora trebuind să se pronunţe.
Mai susţine recurenta că instanţele au greşit acordând numai contravaloarea preţului plătit actualizat cu indicele de inflaţie şi cheltuielile suportate cu întocmirea actului, întrucât răspunderea vânzătorului pentru evicţiune în condiţiile art. 1344 C. civ., există, iar valoarea de piaţă a imobilului a fost evaluată la 141.149 lei.
Nelegale sunt hotărârile, apreciază această recurentă, şi în privinţa respingerii cererii de acordare a echivalentului îmbunătăţirilor pe care le-a cerut reclamantei întrucât le-a executat în calitate de proprietar nu de chiriaş.
Recurenta SC P. SA nu a motivat şi nu a timbrat recursul.
A.V.A.S. îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că angajarea răspunderii pentru evicţiune nu putea fi formulată de pârâta SC P. SA împotriva sa, astfel că instanţele greşit şi nemotivat au respins excepţiile. A.V.A.S. putea răspunde pentru evicţiune numai în faţa cumpărătorului A.S.P. SA care nu era reprezentată SC P. SA şi numai în limita procentului din capitalul social vândut, 39.948 %. Instanţele în mod greşit au reţinut un prejudiciu în patrimoniul societăţii şi nu în cel al acţionarului acesteia. Patrimoniul societăţii nu s-a redus şi nici capitalul social, valoarea bunurilor fiind înlocuită de valoarea preţului obţinut.
Recursul SC C.S. SRL urmează a fi respins.
Prin operaţiuni juridice, caracterizate judicios de instanţele de fond, frauduloase, pârâta SC P. SA a inclus în patrimoniul său spaţiile comerciale, date în folosinţa gratuită prin aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din HG nr. 391/1997, prin hotărâri A.G.A. care nu pot avea nici valoarea unui titlu putativ. Hotărârea din 24 august 1995 de vânzare a capitalului social, reprezintă un act a cărui opozabilitate se răsfrânge numai asupra acţionariatului, F.P.S. şi F.P.P. II Moldova care dealtfel au iniţiat includerea celor două spaţii comerciale în patrimoniul social, cu nesocotirea protocolului de predare al acestora din 1 iulie 1995 ce avea drept temei art. 1 alin. (2) din HG nr. 391/1995.
Folosindu-se de majorarea capitalului social pe care chiar F.P.S. a votat-o în A.G.A. din 24 august 1995, pârâta SC P. SA, la data de 12 iunie 2003, a vândut un lucru faţă de care avea numai un drept de folosinţă. De aceea, instanţele au considerat actul încheiat în anul 2003, fraudulos, cu eludarea dispoziţiilor imperative privind atributele dreptului de proprietate. Iar în aceste condiţii cumpărătorul de bună credinţă este apărat de evicţiune în condiţiile stabilite de art. 1344 C. civ.
Actele juridice pe care s-a întemeiat contractul de vânzare-cumpărare din 2003 au fost analizate de instanţele de fond, în raport de care au stabilit frauda la lege fără însă a le desfiinţa întrucât nu s-a cerut aceasta.
În privinţa depăşirii principiului disponibilităţii, recurenta se află în eroare când susţine că fără a fi cerut, s-a desfiinţat aşa zisul „act subsecvent" adică chiar contractul din 12 iunie 2003.
Prin cererea din 8 decembrie 2006 depusă la Tribunalul Neamţ intimata solicită instanţei să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare şi a actelor subsecvente.
Răspunderea pentru evicţiune a fost analizată de instanţe, care au obligat pe vânzător în solidar cu A.V.A.S. la restituirea preţului actualizat fără îmbunătăţirile cerute reclamantei, raportul de expertiză evaluând imobilul în raport cu îmbunătăţirile aduse spaţiului după anul 2003.
Ultima critică a recursului privind greşita respingere a cererii reconvenţionale prin care pârâta SC C.S. SRL a solicitat reclamantei plata îmbunătăţirilor este neîntemeiată.
Prevederile art. 2 alin. (1) din HG nr. 391/1995 stabileau obligaţia beneficiarului dreptului de folosinţă gratuită să nu schimbe în perioada de folosinţă destinaţia spaţiilor astfel încât, cel puţin împotriva reclamantei acţiunea în despăgubiri nu se justifică; pentru aceasta modificările în măsura desfăşurării activităţii SC C.S. SRL (coafor, manichiură, cosmetică) apar volutuarii.
Pe de altă parte răspunderea pentru daunele pricinuite nu aparţine proprietarului ci vânzătorului.
Recursul pârâtei SC P. SA urmează a fi anulat, ca netimbrat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995 faţă de situaţia că deşi citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei şi a timbrului judiciar de 0,15 lei recurenta nu a îndeplinit obligaţiile cerute de lege.
Recursul chematei în garanţie A.V.A.S. va fi respins.
Încercând să evite răspunderea pentru evicţiune stabilită şi contractual prin art. 6.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, recurenta aduce în discuţie raporturile sale contractuale cu Asociaţia Salariaţilor SC P. SA, ca persoană distinctă, acţionar al societăţii comerciale, inducând concluzia falsă că acţiunile vândute nu ar avea acoperire în bunurile societăţii.
Autoarea chematei în garanţie a vândut acţiuni care reprezentau şi bunurile incluse fraudulos de aceasta, prin Hotărârea A.G.A. din 24 august 1995 în patrimoniul pârâtei SC P. SA
În acest raport juridic A.V.A.S. este în complicitate la fraudarea intereselor reclamantei în raport cu prerogativele dreptului acesteia de proprietate, dar şi a cumpărătorului de bună credinţă SC C.S. SRL, faţă de care în solidar cu pârâta SC P. SA trebuia să răspundă.
Anulându-se contractul de vânzare-cumpărare ce avea ca obiect unul dintre spaţiile comerciale şi obligaţia să restituie bunurile adevăratului proprietar, SC P. SA este prejudiciată prin actul ilegal săvârşit de A.V.A.S. şi pentru care este chemată a răspunde.
În privinţa procentului de 39,948 % în limita căruia ar trebui să răspundă, A.V.A.S. încearcă să creeze o nouă confuzie.
Cât timp acţiunile vândute reprezintă fracţii din capitalul social, iar la 24 august 1995, F.P.S. majorează capitalul social şi cu cele două spaţii comerciale, din care ulterior unul este vândut, este fără putinţă de tăgadă că în pachetul de acţiuni a fost cuprinsă şi valoarea imobilelor ilegal preluate şi pentru care va răspunde în temeiul prevederilor contractuale (art. 6.4) şi al răspunderii generale pentru evicţiune (art. 1344 C. civ.).
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta SC C.S. SRL şi chemata în garanţie A.V.A.S. şi va anula, ca netimbrat, recursul pârâtei SC P. SA împotriva deciziei 43 din 17 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL Piatra Neamţ şi chemata în garanţie A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 43 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC P. SA Piatra Neamţ împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2353/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2368/2009. Comercial → |
|---|
