ICCJ. Decizia nr. 2374/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2374/2009
Dosar nr. 2381/271/2008/
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC V.F. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E.T.A. C.F.R. SA - A.G. solicitând ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună sistarea oricărei activităţi pe care o desfăşoară pe terenul proprietatea sa.
Prin ordonanţa nr. 303/ COM din 11 septembrie 2008, Tribunalul Bihor a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs.
În faţa instanţei de recurs la termenul din 12 martie 2009 intimata SC C.F.R. SA a formulat cerere privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi art. 299 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., considerându-le neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) art. 24 alin. (1), art. 53, 126 şi 135 alin. (1) şi (2) din Constituţia României precum şi a celor ale art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.
Prin încheierea din 12 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins cererea formulată apreciind că nu există nicio legătură între textele invocate şi soluţionarea cauzei.
Împotriva încheierii astfel pronunţată, intimata a declarat recurs pe care instanţa în considerarea motivelor invocate, îl consideră întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia, în mod greşit a respins-o, ca inadmisibilă, încălcând prevederile art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă dacă a fost ridicată în faţa instanţei de judecată, priveşte neconstituţionalitatea unei prevederi legale în vigoare, a fost ridicată de o parte iar Curtea Constituţională nu a constatat printr-o decizie anterioară neconstituţionalitatea.
Instanţa de judecată în mod greşit a pronunţat soluţia de respingere a excepţiei depăşindu-şi atributele şi substituindu-se Curţii Constituţionale, deşi competenţa ei era de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Recursul este netimbrat şi va fi anulat.
Prevederile art. 1 şi 20 din Legea nr. 146/1997 precum şi cele ale art. 9 din OG 32/1995, stabilesc obligativitatea persoanelor care se adresează instanţelor judecătoreşti, de a timbra anticipat cererile, sub sancţiunea anulării acestora.
Citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei şi a timbrului judiciar de 0,15 lei, recurenta nu s-a conformat obligaţiei legale.
Cum chestiunea taxei de timbru este prejudicială, instanţa de recurs se află în imposibilitatea de a analiza motivele de recurs, sau motive de ordine publică, întrucât ea nu a fost legal sesizată.
Faţă de această situaţie, având în vedere textele de lege citate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva încheierii din 12 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta C.F.R. SA Bucureşti împotriva Încheierii din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2376/2009. Comercial → |
|---|
