ICCJ. Decizia nr. 2384/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2384/2009
Dosar nr. 2256/1/2009
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15 ianuarie 2007, SC A.B. SA Budeşti a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti să suspende executarea silită pornită de intimată prin adresa nr. 31987 din 21 decembrie 2006, odată cu care i-au fost comunicate titlurile executorii, respectiv biletele la ordin din 2 mai 1996 şi din 20 februarie 2006, precum şi anularea executării silite a aceloraşi bilete la ordin, pornită de intimata A.V.A.S. Bucureşti.
A arătat în cererea sa că, la data de 9 ianuarie 2007, intimata A.V.A.S. Bucureşti i-a trimis contestatoarei adresa nr. 31987 din 21 decembrie 2006 prin care i-a comunicat copiile biletelor la ordin emise de aceasta în favoarea SC K.I. SRL, respectiv biletul la ordin din 2 mai 1996 în valoare de 51.700 lei scadent la 31 octombrie 1996 şi biletul la ordin din 20 mai 1997 în valoare de 14.100 lei scadent la 31 octombrie 1996. Odată cu aceasta i-a fost comunicată şi convenţia de credit nr. 2.1998 din 10 aprilie 1996 încheiată între SC K.I. SRL şi B. SA, motivând că cele două bilete la ordin au fost folosite de SC K.I. SRL pentru a garanta un împrumut în valoare de 4.420.000 lei.
A mai arătat că executarea silită pornită de A.V.A.S. Bucureşti împotriva sa este nelegală, deoarece cele două bilete la ordin nu constituie titluri executorii deoarece potrivit art. 107 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, la scadenţă cele două bilete la ordin trebuiau introduse la plată, scopul urmărit de SC K.I. SRL fiind unul ascuns şi anume să-şi garanteze un credit, aşa încât nefiind introduse la plată cele două bilete la ordin şi-au pierdut valoarea de instrumente de plată. A susţinut în continuare că B. SA a acceptat nişte bilete la ordin care nu aveau caracter de titlu executoriu, A.V.A.S. Bucureşti preluând prin cesiune cele două bilete la ordin care nu erau titluri executorii, ştiut fiind că potrivit art. 374 C. proc. civ., în vigoare la 31 octombrie 1996, biletele la ordin trebuiau investite cu formulă executorie prin încheierea instanţei de judecată, pentru a constitui titluri executorii.
Contestatoarea a invocat şi art. 6 din Decretul nr. 167/1958 potrivit căruia dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie în termen de 3 ani de zile, considerând că întrucât cele două bilete la ordin nu au fost investite cu formulă executorie nu au mai putut fi executate până la scadenţă respectiv 31 octombrie 1999, aşa încât executarea silită este prescrisă.
De asemenea, contestatoarea a invocat nulitatea celor două bilete la ordin în temeiul art. 960 C. civ., susţinând că cele două contracte de asociere au fost încheiate prin mijloace viclene ceea ce determină nulitatea acestora iar cele două bilete la ordin, ca acte subsecvente, sunt şi ele nule.
Cu privire la nelegalitatea executării silite a biletelor la ordin contestatoarea a arătat că, la data de 2 mai 1996, a încheiat cu SC K.I. SRL contractul de asociere în participaţiune nr. 96/ A care avea ca obiect înfiinţarea, întreţinerea şi recoltarea unor culturi de pe o suprafaţă de 1.100 hectare, context în care a emis în favoarea SC K.I. SRL un bilet la ordin în valoare de 51.700 lei scadent la 31 octombrie 1996 cu scopul de a garanta finanţarea culturii de porumb. La data de 20 mai 1996 între aceleaşi părţi a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 96/B pentru înfiinţarea, întreţinerea şi recoltarea unor culturi pe o suprafaţă de 300 hectare, SC A.B. SA Budeşti emiţând în favoarea SC K.I. SRL un bilet la ordin în valoare de 17.000 lei, scadent la 31 octombrie 1996, tot pentru a garanta finanţarea culturilor de porumb. Încălcând dispoziţiile art. 970 C. civ., potrivit căruia convenţiile trebuie făcute cu bună-credinţă, SC K.I. SRL a girat biletele la ordin la B. SA pentru a garanta împrumutul prin contractule de credit confidenţial nr. 1/1998 din 10 aprilie 1996 şi nr. 2.1998 din 10 aprilie 1996.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis contestaţia la executare, a anulat executarea silită declanşată de A.V.A.S. Bucureşti prin adresa nr. 31987 din 21 decembrie 2006 aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 70 din 19 martie 2007, reţinând că din conţinutul formal al celor două bilete la ordin rezultă că scadenţa obligaţiei de plată incorporată în fiecare din cele două titluri de valoare a fost stabilită la data de 31 octombrie 1996, dată de la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani prevăzut de dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel încât pentru fiecare dintre cele două bilete la ordin prescripţia s-a împlinit la data de 31 octombrie 1999, iar termenul de şapte ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 nu este aplicabil, reglementarea acestui termen fiind făcută de o lege ulterioară naşterii raportului juridic obligaţional, nefiind astfel aplicabil pentru viitor, neavând putere retroactivă.
Împotriva acestei hotărâri pârâta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs care a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 120 din 23 ianuarie 2008, potrivit căreia a fost admis recursul declarat de pârâtă, a fost casată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Curtea a reţinut că instanţa a considerat în mod greşit ca fiind aplicabil termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 şi drept urmare a apreciat că pentru cele două titluri de valoare prescripţia s-a împlinit la 31 octombrie 1999 întrucât la data preluării creanţei de către A.V.A.S. Bucureşti respectiv 24 iunie 1999 creanţa nu era prescrisă aşa încât termenul de prescripţie aplicabil este cel de şapte ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 64/1999 intrată în vigoare la 25 mai 1999.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de SC A.B. SA Budeşti, prin sentinţa nr. 106 din 25 iunie 2008, reţinând că lipsa investirii cu formulă executorie nu înlătură caracterul de titlu executoriu al biletului la ordin, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, că potrivit art. 399 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, că în materia titlurilor de credit Legea nr. 58/1938 stabileşte o cale de atac specifică, respectiv opoziţia cambială şi că potrivit art. 62 din Legea nr. 58/1934 în procesul cambial debitorul va putea opune posesorului titlului de credit excepţii vizând nulitatea titlului, ori va putea invoca excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu bună ştiinţă în paguba debitorului, situaţie care nu poate fi invocată decât în cazul opoziţiei.
A mai reţinut instanţa că în cadrul contestaţiei la executare nu pot fi invocate decât neregularităţi privind actele de executare, nu şi apărări vizând titlul în baza căruia se face executarea astfel încât dolul pretins excede cadrului contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 399 C. proc. civ., aceasta neputând fi analizată în cadrul procesului de faţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, luând în examinare recursul declarat de contestatoarea SC A.B. SA Budeşti împotriva sentinţei mai sus menţionată, a scos cauza de pe rol trimiţând dosarul pentru repartizarea aleatorie aşa cum rezultă din încheierea din Şedinţa publică din 4 martie 2009.
Analizând recursul declarat de contestatoare, Curtea constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin recursul formulat împotriva sentinţei comerciale nr. 106 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinţei recurate, admiterea contestaţiei la executare şi anularea executării silite pornită de către intimata A.V.A.S. Bucureşti prin adresa nr. 31987 din 21 decembrie 2006.
A susţinut că cele două bilete la ordin nu constituie titluri executorii întrucât acestea nu au fost investite cu formulă executorie aşa cum cereau dispoziţiile în vigoare la data comunicării de către A.V.A.S. Bucureşti a acestora, invocând în acest sens dispoziţiile art. 374 C. proc. civ., în vigoare la 31 decembrie 1996, art. 61 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 raportat la art. 106 alin. (1) din acelaşi act normativ, precum şi art. 3741 C. proc. civ.
De asemenea, a susţinut că B. SA a lucrat cu ştiinţă în dauna societăţii contestatoare conştientă fiind în momentul acceptării girului, de paguba pe care o crea contestatoarei, că la data preluării creanţei neperformante de către A.V.A.S. Bucureşti, respectiv la data de 24 iunie 1999 şi până la executarea a celor două bilete la ordin nu s-a încercat în niciun mod executarea silită şi a criticat interpretarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 58/1934 conform cărora persoanele obligate cambial nu pot opune posesorului legitim al biletului la ordin excepţii întemeiate pe raporturile lor personale cu posesorii anteriori, împrejurare faţă de care consideră că instanţa a pronunţat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
A motivat nelegalitatea sentinţei atacate arătând că biletele la ordin ce reprezintă titlurile de creanţă deţinute de A.V.A.S. Bucureşti sunt nule pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934 care prevede că „nu constituie o promisiune necondiţionată de a plăti o sumă determinată", criticând hotărârea atacată în sensul că instanţa de fond nu a analizat biletele la ordin emise de contestatoare, sub aspectul nulităţii, instanţa omiţând să se pronunţe în acest sens.
Curtea va lua în discuţie aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea poate fi modificată numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Raportând textul de lege menţionat la prevederile art. 61 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, precum şi la art. 3741 C. proc. civ., se constată că hotărârea atacată este nelegală urmând a fi modificată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 3741 C. proc. civ., „înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestire cu formulă executorie", aceasta fiind o normă de drept generală cu aplicabilitate în toate cazurile şi în orice materie, dacă o altă dispoziţie legală nu prevede altfel.
Potrivit art. 61 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 58/1934 cambia are valoare de titlu executoriu [(alin. (1)], iar competenţa de a învesti cambia cu formulă executorie revine judecătoriei [(alin. (3)], încheierea de învestire neputând fi supusă apelului. Dispoziţiile mai sus menţionate se aplică şi biletului la ordin aşa cum prevede art. 106 alin. (1) din aceeaşi lege şi constituie o normă de drept civil specială care îşi găseşte aplicabilitatea numai în cazurile expres stabilite de lege şi anume în cazurile referitoare la cambie şi bilet la ordin, fiind derogatorie de la norma generală şi fiind aplicabilă cu prioritate faţă de norma generală, chiar dacă norma specială este mai veche decât norma generală.
O normă de drept specială nu poate fi modificată sau abrogată decât expres de o normă generală ulterioară conform adagiului generalia specialibus non derogant, în sensul că, dacă norma generală ulterioară nu derogă de la norma specială anterioară, înseamnă că aceasta din urmă nu a fost modificată sau abrogată.
În cauză, OG nr. 11/1993 pentru modificarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi a Legii nr. 59/1934 asupra cecului aprobată prin Legea nr. 83/1994 pentru aprobarea unor ordonanţe ale guvernului, emise în baza Legii nr. 58/1993 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantării unor credite externe precum şi a contractării unor împrumuturi de stat, a redat judecătoriei competenţa de a învesti aceste titluri executorii cu formulă executorie şi de a soluţiona opoziţia cambială pe care o face debitorul, astfel că legiuitorul nu a modificat menţiunile speciale din Legea nr. 58/1934 şi Legea nr. 59/1934, referitoare la executarea din legea cambială, modificarea codului de procedură civilă prin introducerea art. 3741 neputând disloca din procedura cambială, învestirea cu formulă executorie.
Aşadar, deşi legea recunoaşte valoarea de titlu executoriu biletului la ordin, punerea lui în executare este condiţionată de aplicarea formulei executorii. A considera altfel, înseamnă a nesocoti voinţa legiuitorului care în cuprinsului art. 61 din Legea nr. 58/1934 reglementează învestirea cu formulă executorie a acestuia, executarea cambială constituind un sistem executor unitar propriu dreptului cambial, între condiţiile şi formalităţile acestuia figurând şi învestirea cu formulă executorie.
În acest sens a hotărât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2009, potrivit căreia „dispoziţiile art. 3741 C. proc. civ., raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, la art. 53 din Legea nr. 59/1934 cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare", Decizia fiind obligatorie.
Ca urmare, Curtea constată că instanţa de fond s-a aflat în eroare atunci când a reţinut caracterul de titlu executoriu al biletelor la ordin, înlăturând procedura învestirii cu formulă executorie a acestora, raţionament care a determinat o soluţie greşită în cauză, în sensul constatării legalităţii executării silite cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea, constatând nelegalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite contestaţia la executare urmând a se anula formele de executare începute de A.V.A.S. prin adresa nr. 31987 din 21 decembrie 2006.
Celelalte motive invocate în susţinerea recursului nu vor mai fi analizate acestea excedând recursului atâta vreme cât s-a constatat că titlurile executorii nu au fost învestite cu formulă executorie pentru a le da eficienţă în procedura de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A.B. SA Budeşti împotriva sentinţei comerciale nr. 106 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite contestaţia la executare formulată de SC A.B. SA Budeşti şi anulează formele de executare începute prin adresa A.V.A.S. nr. 31987 din 21 decembrie 2006 privind biletele la ordin din 2 mai 1996 şi 20 mai 1996 cesionate de la B. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2381/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2386/2009. Comercial → |
|---|
