ICCJ. Decizia nr. 2376/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2376/2009
Dosar nr. 6023/2/2008
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C. SA Poroschia a chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti pentru a fi obligată să emită ordinele comune prin care să-i acorde reclamantei înlesnirile la plata obligaţiilor bugetare datorate şi neachitate, la data de 31 decembrie 2003, precum şi înlesnirile la plata obligaţiilor datorate şi neachitate F.N.U.A.S.S. pe perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003, prin aplicarea prevederilor art. 27 alin. (1) lit. b) al OUG nr. 26/2004 aprobată şi modificată prin Legea nr. 442/2004 şi cu respectarea prevederilor art. 26 şi 315 alin. (1) din OUG nr. 27/2004.
A arătat în cererea sa că s-a privatizat în baza Legii nr. 137/2002, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 11 din 18 februarie 2004, transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor fiind realizat la 3 martie 2004 şi că în scopul accelerării reformei economice la nivel naţional şi finalizării privatizării societăţilor comerciale, prin OUG nr. 26/2004 s-au prevăzut facilităţi fiscale, art. 27 din acest act normativ în forma modificată, prevăzând acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare datorate şi neachitate până la 31 decembrie 2004, că societatea reclamantă a beneficiat de aceste înlesniri prin emiterea ordinului comun al A.V.A.S. şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 38 din 15 iulie 2004 şi nr. 1076/14 iulie 2004, iar pentru obligaţiile datorate F.N.U.A.S.S. a fost emis ordinul A.V.A.S. nr. 7028/2006.
În baza aceluiaşi act normativ reclamanta a solicitat A.V.A.S. emiterea altor ordine comune prin care să se acorde înlesniri la plata obligaţiilor bugetare şi al obligaţiilor faţă de F.N.U.A.S.S. datorate şi neachitate până la 30 decembrie 2003.
Prin adresa nr. 5605 din 8 ianuarie 2007, A.V.A.S. a refuzat în mod nejustificat acordarea înlesnirilor la plată solicitate, situaţie care a creat prejudicii materiale societăţii.
Prin încheierea de şedinţă din 25 septembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanţelor Publice – A.N.A.F.
Judecând cauza, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect, aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 14448 din 4 decembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, analizând capătul de cerere privind obligarea pârâtelor să emită ordinul comun de acordare a înlesnirilor la plata obligaţiilor datorate şi neachitate către F.N.U.A.S.S. pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003 a constatat că la dosar a fost depus ordinul comun nr. 80 din 1 noiembrie 2007 şi nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 prin care s-au aprobat înlesnirile la plată solicitate de reclamantă, motiv pentru care acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de a emite un nou ordin comun în temeiul art. 27 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 26/2004 instanţa a apreciat că reclamanta nu beneficiază de înlesnirile la plată solicitate, întrucât nu se află în situaţia unei societăţi comerciale pentru care nu s-au emis ordine anterior intrării în vigoare a acestui text, art. 27 alin. (1) lit. b) nefiind aplicabil decât societăţilor comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002 pentru care până la data intrării în vigoare a OUG nr. 26/2004 nu a fost emis niciun ordin comun pentru acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor de stat.
Reclamanta a declarat apel împotriva sentinţei mai sus menţionată.
Prin Decizia comercială nr. 49 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că litigiul a fost soluţionat cu încălcarea competenţei prevăzută de art. 10 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., precum şi faptul că litigiul a fost soluţionat pe excepţia lipsei de obiect şi, în conformitate cu art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a trimis cauza spre soluţionare aecţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal, motivând că acţiunea în obligarea la emiterea acestor acte administrative are caracterul unui contencios administrativ, ordinele comune la care a făcut referire reclamanta având caracter de acte administrative, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în litigiu cele două pârâte având calitatea de autorităţi publice centrale cu atribuţii în domeniul bugetar, nu de participanţi în procesul de privatizare sau de organe cu atribuţii de monitorizare post-privatizare.
Atât reclamanta cât şi pârâta A.N.A.F. au atacat Decizia mai sus menţionată cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel comerciale în vederea judecării pe fond a recursului.
În susţinerea recursurilor au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât acţiunea este de natură comercială fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, ordinele pe care reclamanta le-a solicitat a fi emise vizând procesul de privatizare şi conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 cererile prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut pe această lege, de OUG nr. 88/1997 precum şi de celelalte legi speciale din domeniul privatizării, sunt de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor. Cum prin obiectul cererii de chemare în judecată se urmăreşte valorificarea unui drept conferit de o lege specială în domeniul privatizării competenţa soluţionării cauzei revine secţiei comerciale.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării „cererile prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U. nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acesta sunt de competenţa secţiilor comerciale, ale tribunalelor şi se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor".
Analizând obiectul acţiunii se constată că reclamanta a solicitat A.V.A.S. şi Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. emiterea ordinelor pentru acordarea înlesnirilor la plată stabilite prin Legea nr. 137/2002, OUG nr. 26/2004 aprobată şi modificată prin Legea nr. 442/2004 în calitatea lor de creditori, între A.V.A.S. şi societatea privatizată existând raporturi juridice comerciale, aşa încât actele pe care recurenta reclamantă le-a solicitat a fi emise nu au natura juridică a unor acte administrative, pârâtele neavând în acest raport juridic calitatea de autorităţi ale administraţiei publice.
Cum obiectul litigiului îl constituie obligaţii rezultate din raporturi comerciale, normele juridice invocate în acţiune fiind aplicabile raporturilor juridice comerciale intervenite în procesul de privatizare şi faţă de considerentele expuse, se constată că greşit instanţa de apel a calificat acţiunea ca având caracterul de contencios administrativ, motiv pentru care Curtea, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 312 pct. 6 C. proc. civ., va admite recursurile, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelului Secţiei Comerciale a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC C. S.A. Poroschia şi pârâta Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. împotriva deciziei nr. 49 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2374/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2380/2009. Comercial → |
|---|
