ICCJ. Decizia nr. 2380/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2380/2009
Dosar nr. 10856/55/2008
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 30 octombrie 2008, reclamantul C.A. a chemat-o în judecată pe pârâta SC R.C.S. SA Bucureşti pentru ca instanţa prin hotărârea pe care o va pronunţa să o oblige pe pârâtă la executarea contractului de furnizare servicii de acces internet nr. 7576027302 din 23 martie 2007, a contractului de furnizare servicii de telefonie din 23 martie 2007 sub sancţiunea daunelor moratorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, precum şi la plata sumei de 700 lei cu titlu de despăgubiri; cu cheltuieli de judecată.
A arătat că, la 23 martie 2007, între cele două părţi au fost încheiate contractele nr. 7576027302 din 23 martie 2007 şi nr. 7574028692 din 23 martie 2007, iar la data de 2 aprilie 2008 a fost întocmit contractul de custodie de echipament în vederea executării lucrărilor de care reclamantul a beneficiat numai câteva zile după care i-a fost sistată furnizarea serviciilor, fiind obligat să continue executarea contractelor cu alţi furnizori de servicii.
A precizat reclamantul că în conformitate cu art. 7201 C. proc. civ., pârâta a fost convocată pentru concilierea directă la data de 8 septembrie 2008 dar, deşi pârâta nu s-a prezentat a trimis o adresă susţinând că un angajat al acesteia s-a prezentat la societatea reclamantă negăsind pe nimeni, motiv pentru care a reluat convocarea pentru 22 septembrie 2008, dată la care pârâta nu s-a prezentat.
Temeiul de drept al acţiunii, aşa cum a fost precizat de reclamant este art. 1 şi urm., art. 59 C. com., art. 969, 970, 1073, 1075, 1082, 1084 C. civ., art. 112 şi urm., 7201 şi urm. C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 21 din 12 ianuarie 2009, Judecătoria Arad, secţia comercială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia comercială, reţinând că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al cărui obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiecte este neevaluabil în bani şi că petitul în pretenţii fiind unul accesoriu, este în căderea instanţei competentă să judece cererea principală potrivit art. 17 C. proc. civ.
Tribunalul Arad, secţia comercială, a respins excepţia de prematuritate formulată de pârâtă şi a admis acţiunea formulată de reclamantul C.A., obligând-o pe pârâtă să execute contractele din 23 martie 2007, a contractului de furnizare servicii de telefonie din 23 martie 2007, sub sancţiunea unor daune moratorii de 50 lei pe fiecare zi de întârziere. De asemenea, a obligat-o la plata sumei de 700 lei despăgubiri reprezentând plata serviciilor unui alt operator şi 70,6 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că explicaţia sistarea furnizării serviciilor de către pârâtă a fost aceea a neachitării unor facturi restante aferente vechiului contract reziliat cu acordul comun al părţilor, facturi care nu au fost comunicate beneficiarului şi nici nu a fost notificat reclamantul în prealabil, aşa încât sistarea serviciilor a fost abuzivă din perspectiva faptului că nu este posibilă aplicarea unei astfel de sancţiunile pentru nerespectarea obligaţiilor asumate printr-un alt contract, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ., conform căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi şi trebuie executate cu bună credinţă. A mai reţinut instanţa de fond că pârâta nu a negat în niciun fel afirmaţia reclamantului în sensul că doar după câteva zile i-a fost întreruptă furnizarea serviciilor, fapt recunoscut de aceasta şi prin întâmpinare, dar în mod inexplicabil a invocat neplata de către reclamant a unor facturi aferente unor contracte în vigoare a căror executare a fost sistată, prima factură emisă de pârâtă menţionând servicii furnizate anterior dării în custodie a aparaturii, respectiv la data de 25 martie 2008.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a admis apelul formulat de pârâta SC R.C.S. SA Bucureşti împotriva sentinţei mai sus menţionată, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins acţiunea reclamantului cu privire la petitele având ca obiect obligarea pârâtei la executarea contractului furnizare internet şi cel de obligare a pârâtei la plata unei despăgubiri de 700 lei, menţinând în restul dispoziţiilor sentinţei atacate şi l-a obligat pe intimatul C.A. la 6,3 lei cheltuieli de judecată în apel către pârâtă, reţinând că din considerentele instanţei de fond sunt temeinice argumentele în ce priveşte executarea contractului de servicii de telefonie, fiind legală măsura dispusă pentru asigurarea furnizării acestui serviciu sub sancţiunea unor daune de întârziere de 50 lei pe fiecare zi, ce nu impun dovedirea unui prejudiciu în prealabil, ci, se aplică în condiţiile în care se refuză executarea ulterior pronunţării lor. A mai reţinut instanţa de fond că la dosar există un număr de trei facturi neachitate din care rezultă că în mod corect pârâta a aplicat prevederile art. 3.5 din contract şi a procedat la suspendarea serviciului pentru nerespectarea obligaţiei de plată a preţului şi că în mod greşit a fost obligată pârâta la plata sumei de 700 lei despăgubiri ce reprezintă serviciile către un alt operator de telefonie, reclamantul nefăcând dovada concretă că a solicitat în nume personal aceste servicii, art. 1085 C. civ., impunând pentru daune interese că acestea să fi fost prevăzute în contract, iar art. 1086 C. civ., stabilind că şi în cazul debitorului daunele trebuie să cuprindă doar ceea ce este o condiţie directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs şi a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată, susţinând că în mod greşit instanţa a reţinut că a beneficiat de serviciul de internet fiind emise trei facturi care nu au fost achitate, din moment ce însăşi pârâta recunoaşte în întâmpinare că sistarea serviciilor s-a făcut pentru neachitarea unor facturi restante aferente vechiului contract reziliat prin acordul părţilor, iar din facturile depuse la dosar rezultă că recurentul a beneficiat de promoţie pe primele două luni, contractul cu R. fiind încheiat pe numele soţiei.
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., „Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere .. numai pentru motive de nelegalitate". Pct. 9 al aceluiaşi articol, prevede că hotărârea atacată poate fi modificată dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că recurentul a criticat Decizia pentru motive de netemeinicie, prezentând situaţia de fapt precum şi reţinerea greşită a stării de fapt cu privire la neexecutarea contractelor, invocând probatoriile în cauză, precum şi interpretarea greşită a probelor administrate, fără a indica dispoziţia legală care a fost încălcată sau aplicată greşit.
Faţă de împrejurarea că recursul este o cale de atac nedevolutivă neconferind instanţei posibilitatea de a realiza o rejudecare în fond a cauzei, calea de atac a recursului, care este o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai pentru motivele strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În recurs se analizează numai motivele de nelegalitate, nu situaţiile de fapt care implică netemeinicia hotărârii, instanţa de recurs neputând examina hotărârea atacată sub aspectul probaţiunii administrate şi a situaţiei de fapt stabilite.
Constatând că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., conform art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei civile nr. 114/ A/COM din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2376/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2381/2009. Comercial → |
|---|
