ICCJ. Decizia nr. 2404/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2404/2009
Dosar nr. 1517/1371/2007
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, la data de 10 noiembrie 2004, sub nr. 5869/2004, reclamanţii G.I.A. şi G.M.E. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Oraşului Sovata, SC B. SA Sovata, V.Z. şi V.G., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună restituirea în natură a imobilului situat în Sovata, judeţul Mureş şi întabulat în C.F. nr. 5799, nr. top. 3300/1, 3300/1/1, respectiv vilă în suprafaţă de 114,59 mp şi teren în suprafaţă de 498,47 mp, subsemnaţilor reclamanţi; să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996 a vilei nr. 50, „Barza", situată în Sovata, judeţul Mureş; în subsidiar, să dispună restituirea prin echivalent, respectiv 120.000 Euro; cu cheltuieli de judecată, ocazionate de proces.
Prin sentinţa civilă nr. 1170, pronunţată la data de 16 septembrie 2005, în dosarul nr. 5869/2004, Tribunalul Mureş a disjuns cererea formulată de contestatorii G.I.V.D. şi G.M.E. - prin mandatar S.C., în contradictoriu cu intimaţii SC B. SA şi V.Z., V.G., având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996, de cererea formulată de aceiaşi contestatori în contradictoriu cu intimaţii Primăria Oraşului Sovata, SC B. SA şi V.Z. şi V.G., având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Sovata, sau acordarea de despăgubiri de 120.000 Euro.
A admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş şi, în consecinţă.
A declinat în favoarea Tribunalului Comercial Mureş competenţa de judecare a cererii de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996.
A stabilit termen de judecată pentru celelalte cereri în data de 13 octombrie 2005.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Mureş la data de 4 noiembrie 2005, sub nr. 672/2005 (număr în format vechi), respectiv nr. 1517/1371/2007 (număr în format nou).
Prin sentinţa comercială nr. 103, pronunţată la data de 30 ianuarie 2008, în dosarul nr. 1517/1371/2007, Tribunalul Comercial Mureş a admis excepţiunea prescripţiei dreptului material la pendinta acţiune, excepţiune peremptorie şi absolută, invocată de pârâţii SC B. SA Sovata, V.G. şi V.Z. şi, în consecinţă.
A respins acţiunea judiciară promovată de reclamanţii G.I.V.D. şi G.M.E., ambii reprezentaţi prin mandatar S.C., în contradictoriu cu pârâţii SC B. SA, V.G. şi V.Z., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 746 din 14 septembrie 2001 de notarul public C.O., încheiat între pârâta SC B. SA Sovata, în calitate de vânzător, şi pârâţii V.G. şi V.Z., în calitate de cumpărători, obiectul material al convenţiei fiind reprezentat de imobilul intravilan Vila nr. 50 „Barza", construcţie de lemn acoperită cu ţigle, cu două camere, o bucătărie, o cămară şi un hol, cu suprafaţa construită de 114,59 mp şi suprafaţa desfăşurată de 128,99 mp, situat administrativ în oraşul Sovata, judeţul Mureş şi înscris în C.F. nr. 5799 Sovata sub nr. top. 3300/1, 3301/1/1, transcris în C.F. nou nr. 6076 Sovata.
A respins, pe cale de consecinţă, şi cererea accesorie promovată de reclamanţi în contra pârâţilor, circumscrisă dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având ca obiect cheltuielile judiciare avansate.
A respins cererea accesorie promovată de pârâţii V.G. şi V.Z., în contra reclamanţilor, circumscrisă dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având ca obiect cheltuielile judiciare avansate, ca nedovedită.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii şi-au exercitat pentru întâia dată dreptul material la acţiunea reglementată special de legiuitor prin dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 la data certă de 10 noiembrie 2004, atunci când a alăturat-o pe cale incidentală acţiunii judiciare îndreptate în contra pârâţilor şi înregistrată la Tribunalul Mureş sub nr. 5869 din 10 noiembrie 2004.
Cu toate acestea, cum reclamanţii au exercitat dreptul material la prezenta acţiune judiciară specială abia la data de 10 noiembrie 2004, iar raportat la termenul final la care s-a împlinit termenul special de prescripţie edictat de legiuitor, acela de 14 august 2002, judecătorul acestei excepţiuni nu poate decât să constate exercitarea respectivului drept material la acţiune de către reclamanţi peste acest termen special de prescripţiune.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel reclamanţii G.I.A. şi G.M.E., solicitând admiterea apelului şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi admiterii acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect Vila nr. 50, „Barza", situată în localitatea Sovata, judeţul Mureş, între SC B. SA şi V.Z., V.G.; cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 112/A din 22 decembrie 2008, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de G.D.V. şi G.M.E., ambii prin mandatar S.C., împotriva sentinţei comerciale nr. 103 din 30 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş în dosarul nr. 1517/1371/2007; a desfiinţat hotărârea apelată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Comercial Mureş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte.
Contractul de vânzare cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001, a cărui anulare se solicită, a fost încheiat după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi, în această situaţie, dispoziţiile cuprinse în art. 46 alin. (5) referitor la termenul de prescripţie nu sunt incidente în prezenta cauză, fiind aplicabile dispoziţiile de drept comun referitoare la prescrierea dreptului la acţiune.
A constatat instanţa de apel, de asemenea, că, prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanţii au solicitat şi anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996, ori asupra valabilităţii acestui contract instanţa de fond nu s-a pronunţat, contrar dispoziţiilor art. 129 alin. ultim C. proc. civ., potrivit cărora instanţele sunt obligate să soluţioneze cauza în cadrul juridic determinat de către reclamant, fiind obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor formulate în acţiunea dedusă judecăţii.
Instanţa de apel a mai reţinut că, în speţă, cauza a fost soluţionată în mod greşit pe bază de excepţie, fără a se intra în cercetarea fondului, în ceea ce priveşte cererea de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001 şi, apoi, fără să se pronunţe asupra valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC B. SA Sovata, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanţi şi menţinerii sentinţei comerciale nr. 103 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Comercial Mureş, ca temeinică şi legală.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pârâta a arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
A apreciat recurenta-pârâtă că, în mod corect, instanţa Tribunalului Comercial Mureş, în dosarul nr. 1517/1371/2007, a cercetat şi a hotărât cu privire la ce a fost învestită, şi anume, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996.
A mai arătat recurenta că termenul de prescripţie trebuie cercetat cu privire la contractul care face obiectul cererii, având în vedere faptul că reclamanţii nu au solicitat şi anularea contractului încheiat ulterior, nr. 746 din 14 septembrie 2001, iar extinderea acestei acţiuni şi asupra acestui din urmă contract constituie o depăşire a obiectului cererii, fiind încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
La data de 9 octombrie 2009, intimata-pârâtă G.M.E. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de SC B. SA şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă SC B. SA Sovata critică Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate, apreciind că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a art. 129 alin. (6) C. proc. civ., întrucât în mod greşit curtea de apel a extins obiectul acţiunii şi asupra contractului nr. 746 din 14 septembrie 2001, deşi instanţa fusese învestită numai cu anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii", instanţa fiind ţinută de limitele învestirii sale, determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii.
Aceste prevederi legale au caracter imperativ şi obligă judecătorii la a se pronunţa doar cu privire la acel obiect al cererii stabilit de către reclamant ori, după caz, de către pârât, printr-o eventuală cerere reconvenţională, fiind deci datori a se pronunţa prin hotărârea lor doar cu privire la ceea ce s-a cerut, neacordând nici mai mult, nici mai puţin şi nici altceva decât părţile au pretins.
De pe acest fundament legal, este de observat, în cauza de faţă, că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996 a vilei nr. 50 „Barza", situată în Sovata, judeţul Mureş, precum şi restituirea în natură a imobilului, în vreme ce, prin precizarea de acţiune depusă la instanţa de fond la data de 24 februarie 2005 (fila 47 dosar nr. 5869/2004 al Tribunalului Mureş) „cu privire la petitul principal al acţiunii introductive, ... au făcut precizarea că reaua-credinţă a vânzătorului este dovedită prin faptul că, deşi notificată în baza Legii nr. 10/2001, la data de 14 septembrie 2001 pârâta a procedat la înstrăinarea dreptului de proprietate asupra imobilului-construcţie în favoarea pârâţilor familia V., ulterior notificării". (contractul de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001 s.n.).
Prin cererea de chemare în judecată, coroborată cu precizarea aflată la dosarul primei instanţe, reclamanţii au stabilit cadrul procesual, indicând, ca petit al acţiunii deduse judecăţii, constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996 şi, respectiv, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001.
De altfel, prin chiar menţiunile privitoare la obiectul cererii de chemare în judecată, inclusiv copii extrase de carte funciară din 30 noiembrie 2001 şi, respectiv, din 25 iunie 2001, se face vorbire despre contractul de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001.
În aceste circumstanţe, instanţa de apel nu a greşit atunci când, la darea hotărârii, a avut în vedere şi acest contract de vânzare-cumpărare, căci el viza un temei legal nou şi distinct al cererii de chemare în judecată şi care fusese precizat de către reclamanţi.
Nu a existat, deci, o depăşire a limitelor învestirii instanţei, nefiind încălcate prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ., astfel că statuările făcute sub acest aspect de către instanţa de apel sunt juste.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SA Sovata împotriva deciziei nr. 112/A din 22 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2403/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2412/2009. Comercial → |
|---|
