ICCJ. Decizia nr. 2423/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2423/2009
Dosar nr. 897/30/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1365 din 26 octombrie 2007 Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC R.I.P.A.S. SA Timişoara împotriva pârâtei A.P.P.S. care a fost obligată să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul compus din active imobilizate – construcţii – din cadrul C.H.H. compus din Corp B (Pavilionul administrativ Anexa C.T.); Magazie A, Magazie B, Corp A (A1 – recepţie, restaurant; A2 (cazare; A3 – cazare; Anexa C.T. Terasă) Corp C (spaţii cazare Anexa CT) Corp D; Platforme betonate drumuri şi alei, terenuri de tenis, Împrejmuire, Terasa de vară, Lac de agrement; Chioşc de lemn situat în Timişoara.
S-au respins restul pretenţiilor.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că între părţile în litigiu s-a încheiat la data de 11 noiembrie 1996 contractul de asociere în participaţiune nr. 5490 pentru exploatarea în comun a clădirilor şi terenului prevăzute în anexa 1 la contract din Timişoara, aflate în proprietatea A.P.P.S, imobilele fiind aportul acesteia iar aportul reclamantei a fost suma de 5.854.000.000 lei pentru realizarea lucrărilor prevăzute în anexa 2 la contract.
Durata contractului de asociere a fost stabilită pe o perioadă de 20 ani.
La data de 11 mai 2001 părţile în litigiu au încheiat contractul de închiriere nr. 3271 pentru suprafaţa de teren de 49588 mp din Timişoara, pe perioada de valabilitate a contractului de asociere.
Prin adresa nr. 111 din 17 octombrie 2002 reclamanta a solicitat cumpărarea imobilelor ce fac obiectul asocierii.
Din procesul verbal nr. 12441 din 3 decembrie 2004 încheiat cu ocazia aplicării procedurii de vânzare prin negociere directă rezultă că pârâta a dat curs cererii reclamantei de vânzare a imobilelor care fac obiectul contractului de asociere şi a parcurs procedura prevăzută de OG nr. 19/2002 aprobată prin Legea nr. 640/2002.
Vânzarea s-a făcut prin negociere directă, iar preţul de ofertă a fost stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de SC T.R.E.C. SRL solicitat prin licitaţie publică şi a constituit baza de pornire în procesul de negociere directă.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta a procedat conform art. 13 din OG nr. 19/2002 potrivit căruia vânzarea imobilelor se realizează prin licitaţie sau, după caz, prin negociere directă, această ultimă variantă fiind aleasă pentru vânzarea activelor în discuţie.
S-a mai reţinut că au fost respectate şi prevederile art. 16 întocmindu-se un raport de evaluare prin care s-a stabilit un preţ de ofertă.
În procesul verbal de negociere, pornind de la preţul de ofertă stabilit de evaluator părţile contractante au negociat, având în vedere şi valoarea investiţiilor pe care reclamanta le-a realizat la imobilele în discuţie, acceptându-se plata în rate a preţului şi precizându-se modalitatea de plată a preţului.
S-a considerat că OG nr. 28/2007 pe care o invocă pârâta nu este aplicabilă în cauză întrucât cererea de cumpărare a acestor active a fost depusă anterior intrării acesteia în vigoare.
Procesul verbal de negociere care reprezintă convenţia părţilor şi care are putere de lege între cestea conform dispoziţiilor art. 969 C. civ., nu cuprinde sancţiuni pentru neplata ratelor la termen, iar pârâta nu a solicitat anularea acesteia convenţii.
Instanţa de fond a mai reţinut că deşi potrivit art. 24 din OG nr. 19/2002 reclamanta avea dreptul de a solicita cumpărarea terenului aferent construcţiei în cazul în care situaţia juridică a terenului era clarificată, iar preţul de vânzare al terenului era determinat prin raportul de evaluare pornindu-se de la valoarea de circulaţie a terenului, reclamanta nu face dovada că a parcurs procedura prevăzută pentru vânzarea terenului în suprafaţă de 49588 mp situat în Timişoara, pentru care a încheiat un contract de închiriere.
Raportul de evaluare al terenului, extrajudiciar nu este opozabil pârâtei în condiţiile în care nu au fost respectate prevederile OG nr. 19/2002.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta şi pârâta.
Prin Decizia civilă nr. 114 din 5 iunie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa în sensul obligării pârâtei la vânzarea către reclamantă a terenului aferent imobilului compus din active imobilizate construcţii – din cadrul C.H.H. compus din Corp B (Pavilionul administrativ Anexa C.T.); Magazie A, Magazie B, Corp A (A1 – recepţie, restaurant; A2 (cazare; A3 – cazare; Anexa C.T. Terasă) Corp C (spaţii cazare Anexa CT) Corp D Platforme betonate drumuri şi alei, terenuri de tenis, Împrejmuire, Terasa de vară, Lac de agrement; Chioşc de lemn situat în Timişoara, la preţul ce va rezulta din raportul de evaluare a terenului, întocmit din dispoziţia pârâtei.
Menţine în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
S-a respins apelul pârâtei declarat împotriva aceleiaşi hotărâri.
Obligă pârâta la plata sumei de 4,15 lei cheltuieli de judecată (taxa de timbru şi timbru judiciar) către reclamanta apelantă.
În motivarea deciziei s-a reţinut referitor la apelul reclamantei, că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea acesteia relativ la petitul privind obligarea pârâtei la vânzarea terenului aferent imobilelor – active imobilizate – descrise în dispozitivul sentinţei, întrucât din actele dosarului rezultă că reclamanta a efectuat demersuri cu privire la vânzarea-cumpărarea imobilelor ce fac obiectul contractelor de asociere, respectiv de închiriere încheiate succesiv între părţi.
Din examinarea dosarului (filele 20,21 dosar fond şi 31 dosar apel) s-a constatat că reclamanta a iniţiat şi lansat oferta sa de cumpărare a imobilului, iar pârâta a acceptat oferta lansată.
Instanţa de apel a stabilit că obiectul ofertei de cumpărare şi contraofertei de vânzare, rezultata din corespondenţa purtată de părţi, îl constituie imobilul situat în Timişoara denumit Complex „B.", constituit din teren şi construcţii, într-un tot unitar, dovedit din înscrisurile administrate în cursul cercetărilor judecătoreşti în primă instanţă şi în apel.
Instanţa de apel a mai constatat că reclamanta a ofertat cumpărarea terenului şi prin adresa nr. 194 din 5 septembrie 2004 (fila 32 dosar apel) când şi-a exprimat opţiunea de a cumpăra întregul imobil, în două etape, prima dată terenul şi în etapa a doua construcţiile.
În consecinţă, instanţa de apel a stabilit că reclamanta a îndeplinit cerinţele de ofertare prevăzute de art. 18 alin. (2)-(4) şi art. 31 din OG nr. 19/2002 pentru cumpărarea terenului aferent construcţiilor.
Prin urmare, s-a constatat că reclamanta este îndreptăţită să cumpere terenul aferent construcţiilor şi amenajărilor descrise în procesul verbal nr. 12441 din 3 decembrie 2004 încheiat de părţi şi enumerate în dispozitivul sentinţei prin metoda negocierii directă, la preţul ce se va stabili prin acordul părţilor, pe baza preţului de pornire ce va rezulta din raportul de evaluare a terenului întocmit din dispoziţia pârâtei conform art. 24 din OG nr. 19/2002.
Pretenţia reclamantei privind obligarea pârâtei la încheierea unui contract autentic, de vânzare cumpărare asupra terenului aferent construcţiilor nu a fost admisă, întrucât între părţi nu s-a încheiat etapa negocierii preţului de vânzare a acestuia teren, etapă ce urmează să fie cuprinsă într-un proces verbal, conform prevederilor art. 20 din OG nr. 19/2002, iar încheierea contractului autentic reprezintă etapa finală a întregii proceduri.
Referitor la apelul declarat de pârâtă, instanţa de apel a constatat că atât excepţiile invocate cât şi apărările formulate sunt nefondate.
Astfel, excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată invocată în temeiul art. 7201 C. proc. civ. neîntemeiată întrucât procedura concilierii prealabile nu este aplicabilă în cazul litigiilor nepatrimoniale, cum este cazul în speţă.
Relativ la critica ce vizează greşita indicare a temeiurilor de drept în acţiunea introductivă, s-a constatat că este neîntemeiată întrucât neindicarea motivelor de drept pe care se sprijină acţiunea nu poate atrage respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte critica sentinţei sub aspectul greşitei admiteri a petitului privind obligarea pârâtei la încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare pentru construcţii, nu a fost reţinută de instanţa de apel întrucât din moment ce s-a încheiat procesul verbal nr. 12441 din 3 decembrie 2004 refuzul pârâtei de a încheia procedura de vânzare cumpărare a activelor prin contract în formă autentică este neîntemeiat.
Excepţia non adimpleti contractus invocată de pârâtă a fost considerată neîntemeiată întrucât raportul contractual rezultat din contractul de asociere în participaţiune nu este supus regulii executării simultane cu raportul contractual rezultat din vânzarea cumpărarea activelor imobilizate. Cele două categorii de obligaţii nu au un caracter interdependent, ci autonom astfel că neexecutarea unei categorii de obligaţii nu împietează asupra executării celeilalte categorii obligaţionale.
În consecinţă, apelul pârâtei a fost respins.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (7) C. proc. civ. recurenta pârâtă apreciază că Decizia cuprinde motive contradictorii întrucât s-a dispus obligarea la încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru terenul în suprafaţă de 49.588 mp aferent complexului hotelier, deşi s-a reţinut că între părţi nu s-a depăşit etapa negocierilor pentru vânzarea terenului.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (8) C. proc. civ. recurenta susţine că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că oferta reclamantei cumpărătoare se referă la întregul imobil şi că acceptul său vizează şi terenul, deşi în baza contractului de asociere în participaţiune se exploatau în comun numai construcţiile.
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., se arată că Decizia a fost dată prin aplicarea greşită a legii, instanţa considerând în mod greşit că a fost demarată procedura de vânzare, întrucât nu s-a făcut o ofertă de preţ conform art. 16 alin. (1) din OG nr. 19/2002 şi nu s-a încheiat un proces verbal de negociere directă.
Recursul este neîntemeiat.
Susţinerea recurentei potrivit căreia Decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii nu poate fi reţinută întrucât din considerentele deciziei rezultă că nu a fost admisă pretenţia reclamantei privind obligarea pârâtei la încheierea unui contract autentic de vânzare cumpărare pentru terenul aferent construcţiilor pe motiv că între părţi nu s-a încheiat etapa negocierii preţului de vânzare a acestui teren, iar încheierea contractului autentic reprezintă etapa finală a întregii proceduri.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei referitoare la oferta reclamantei, se constată că este neîntemeiată întrucât din corespondenţa purtată de părţi rezultă că prin adresa nr. 194 din 5 septembrie 2004 reclamanta şi-a exprimat opţiunea de a cumpăra întregul imobil. Potrivit dispoziţiile art. 11 din OG nr. 19/2002 prin imobil se înţelege construcţia cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, precum şi terenurile aferente.
Faptul că prin imobil se înţelege construcţiile şi terenul aferent rezultă şi din dispoziţiile art. 24 alin. (1) din aceiaşi ordonanţă potrivit cărora pârâta avea obligaţia de a supune negocierii directe şi terenul aferent construcţiilor, întrucât terenul se vinde o dată cu construcţia.
Susţinere recurentei întemeiată pe dispoziţia art. 304 alin. (9) C. proc. civ. , nu poate fi reţinută întrucât instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor OG nr. 19/2002 constatând că reclamanta este îndreptăţită să cumpere terenul aferent construcţiilor prin metoda negocierii directe la preţul negociat de părţi pe baza preţului de pornire ce va rezulta din raportul de evaluare a terenului întocmit din dispoziţia pârâtei conform art. 24 din OG nr. 19/2002.
Pentru aceste considerente recursul pârâtei urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. BUCUREŞTI, împotriva deciziei nr. 114/A din 5 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2418/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2440/2009. Comercial → |
|---|
