ICCJ. Decizia nr. 2418/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2418/2009
Dosar nr. 861/104/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea intentată la 18 martie 2008, şi precizată la 11 aprilie 2008 reclamanta SC R. SRL Balş, a chemat în judecată pe pârâta SC S.M.R. SA Balş pentru a fi obligată la restituirea sumei de 156.400 lei, reprezentând suma achitată prin ordinul de plată nr. 20 din 18 martie 2005, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-a invocat principiul îmbogăţirii fără just temei apreciindu-se că în cauză sunt îndeplinite condiţiile materiale cât şi condiţiile juridice pentru promovarea prezentei acţiuni în baza acestui principiu.
Prin sentinţa nr. 1025 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Olt, pronunţată în dosarul nr. 861/104/2008, s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată solicitând admiterea şi schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta SC R. SRL şi a criticat-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia nr. 21 din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul, a schimbat sentinţa şi a admis acţiunea obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 156.400 lei şi cheltuieli de judecată aferente.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în mod greşit, s-a considerat de către instanţa de fond că reclamanta nu are posibilitatea valorificării drepturilor sale prin invocarea îmbogăţirii fără justă cauză, faţă de caracterul subsidiar al acţiunii întemeiată pe această cauză, atât timp cât, din actele dosarului, rezultă o altă situaţie de fapt şi de drept.
Astfel, a reţinut că suma pretinsă a fost depusă, pentru bunurile adjudecate în favoarea pârâtei, de către reclamantă, cu convingerea că se va încheia o convenţie de vânzare-cumpărare, care s-a şi materializat prin antecontractul din 23 iunie 2005, care a fost însă anulat de către instanţă, în acest sens fiind ordinul de plată menţionat, extrasul de cont bancar (fila 31 dosar fond), răspunsul lichidatorului (aflat la fila 50 dosar), factura nr. 00247595/02 emisă de pârâtă la data de 29 iunie 2005, care a stat la baza contractului nr. 402/23/2005 încheiat cu SC A. SA Balş şi în care se menţionează că imobilele descrise în aceasta au fost achitate de către reclamantă cu O.P. nr. 20/18/03/2005.
Pârâta nu a făcut dovada plăţii vreunei sume de bani pentru bunurile adjudecate de la SC A. SA Balş şi cum a beneficiat de acestea ca urmare a plăţii făcută de reclamantă, patrimoniul său s-a îmbogăţit în dauna patrimoniului reclamantei.
Susţinerea pârâtei că nu ar avea calitate procesuală pasivă pentru că raporturile juridice s-au născut între reclamantă şi SC A. SA este nefondată, pentru că, aşa cum rezultă din actele dosarului, ca urmare a sumei depuse de către reclamantă i-au intrat în patrimoniu bunurile adjudecate menţionate mai sus şi în această situaţie suma trebuie să fie pretinsă de la beneficiara adjudecării bunurilor, respectiv de la pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta, invocând motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată atât pe pârâta SC S.M.R. SA Balş cât şi pe pârâta SC A. SA Balş prin lichidator R.G. cu sediul în Slatina, judeţul Olt.
Ulterior, reclamanta a renunţat la cererea formulată împotriva pârâtei SC A. SA Balş prin lichidator R.G., precizând în mod clar că aceasta i-a returnat o parte din sumă.
Este evident că renunţarea la cererea formulată împotriva pârâtei SC A. SA Balş, s-a făcut cu scopul inducerii în eroare a instanţei cu privire la derularea raporturilor juridice dintre cele două societăţi neputându-se stabili în mod corect ce sume i-au fost returnate reclamantei sau dacă debitoarea SC A. SA îi va mai returna ulterior alte sume.
Pentru stabilirea în mod corect şi legal a situaţiei de fapt, se impunea cu necesitate introducerea în cauză a SC A. SA Balş prin lichidator pentru stabilirea exactă a sumelor returnate de aceasta şi a raporturilor juridice existente între cele două societăţi, SC R. SRL şi SC A. SA Balş.
Motivele reţinute de instanţa de apel pentru admiterea apelului sunt contradictorii şi nedovedite cu vreun mijloc de probă.
Pe de o parte, instanţa de apel a reţinut că nu există nicio convenţie încheiată între părţi şi prin urmare reclamanta nu avea posibilitatea valorificării drepturilor sale decât prin formularea cererii bazată pe principiul îmbogăţirii fără just temei, iar pe de altă parte, tot instanţa de apel reţine că din lucrările dosarului rezultă fără niciun dubiu că reclamanta a avut convingerea că se va încheia o convenţie de vânzare-cumpărare care s-a şi materializat în actul din 23 iunie 2005.
Prin urmare existenţa convenţiei din data de 23 iunie 2005, chiar dacă a fost anulată de instanţă, nu face decât să dovedească netemeinicia acţiunii formulate de reclamantă.
Condiţiile juridice ale întemeierii unei acţiuni pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză vizează absenţa unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia, respectiv să nu existe un temei legitim pentru aceasta precum şi lipsa oricărui alt mijloc juridic de recuperare de către cel care pretinde că şi-a micşorat patrimoniul, deoarece în acest caz, acţiunea în restituire, întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, are caracter subsidiar.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
În privinţa primului motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că instanţa de apel a motivat hotărârea răspunzând tuturor criticilor aduse prin apel fără a se putea reţine vreo contradicţie între considerentele hotărârii, deoarece toate acestea conduc la aceeaşi concluzie a temeiniciei acţiunii întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, astfel că nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de modificare a hotărârii.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată, de asemenea, că este nefondat, reclamanta fiind în drept, potrivit principiului disponibilităţii să stabilească cadrul procesual, persoanele care sunt chemate în judecată şi obiectul, instanţa fiind obligată, ceea ce a şi făcut, să judece acţiunea cu care a fost învestită, astfel cum a fost restrânsă.
Cât priveşte temeiul juridic al răspunderii, este ştiut că, pentru a se putea promova o acţiune de restituire de tipul celei care face obiectul judecăţii, trebuie îndeplinite atât condiţii de ordin economic cât şi juridic în sensul existenţei unei măriri a patrimoniului pârâtei, - în cauză, prin dobândirea de către aceasta a bunurilor adjudecate la licitaţie, o micşorare a patrimoniului reclamantei, - în cauză, prin efectuarea plăţii preţului de către aceasta vânzătorului, deşi nu exista o asemenea obligaţie şi absenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.
Sub acest aspect, care vizează caracterul subsidiar al acţiunii întemeiată pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză, se constată că instanţa de apel a dat o rezolvare corectă când a reţinut că în cauză nu operează principiile răspunderii contractuale, aşa cum se susţine prin recurs în condiţiile în care pretinsa convenţie privind promisiunea de vânzare a bunurilor cumpărate făcută reclamantei de către pârâtă a fost încheiată ulterior plăţii preţului acestora de către reclamantă către SC A. SA Balş, a fost desfiinţată pe cale judecătorească cu efect retroactiv, iar vânzătorul bunurilor SC A. SA Balş, a devenit insolvabil, încât în această situaţie, reclamanta care este terţ faţă de contractul de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâtă şi SC A. SA Balş, nu se mai poate îndrepta decât împotriva cumpărătorului care se află în posesia bunurilor.
Cât priveşte suma la care a fost obligată recurenta-pârâtă nu s-a făcut dovada că a fost obligată să restituie mai mult decât limita în care s-a îmbogăţit, pentru a se putea reţine o încălcare a principiilor în materie, sub acest aspect.
Aşa fiind, nici acest motiv de recurs nu este fondat şi va fi respins.
Văzând şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.M.R. SA Balş împotriva deciziei nr. 21 din 10 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2415/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2423/2009. Comercial → |
|---|
