ICCJ. Decizia nr. 2446/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2446/2009
Dosar nr. 3447/1/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 59/CC din 12 decembrie 2007, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea reclamantei SC C. SA BUCUREŞTI, având ca obiect anularea Hotărârii A.G.O.A. din 27 aprilie 2007, cât şi cererea intervenientului M.C.T. şi cererea conexă formulată de reclamantul S.D.
Prin Decizia nr. 55/Ap din 22 mai 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis apelul reclamantei SC C. SA BUCUREŞTI, a schimbat în parte sentinţa instanţei de fond, a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 1 a A.G.O.A. a pârâtei S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAŞOV şi a dispus menţionarea hotărârii judecătoreşti irevocabile, în Registrul Comerţului.
Împotriva deciziei curţii de apel, a declarat recurs pârâta S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAŞOV, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi păstrarea hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Prin Decizia nr. 113 din 21 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul pârâtei S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAŞOV.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 6 alin. (6) din statutul iniţial, referitoare la cerinţa de cvorum, precum şi aplicarea cu prioritate a acestor dispoziţii, în raport de dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
A mai reţinut Înalta Curte că instanţa de apel s-a pronunţat exact pe ceea ce s-a cerut, arătând în considerentele deciziei atacate, că nulitatea hotărârii A.G.O.A. este determinată de fraudarea legii în ceea ce priveşte obiectul supus aprobării adunării asociaţilor şi nu de neprezentarea unor situaţii consolidate. S-a mai reţinut că instanţa de apel a stabilit cadrul juridic aplicabil, inclusiv incidenţa reglementării situaţiilor financiare consolidate în speţă, examinând ce anume s-a supus aprobării adunării generale respective.
Împotriva deciziei Înaltei Curţi, a formulat contestaţie în anulare, contestatoarea S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAŞOV, pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea motivului invocat, contestatoarea a formulat o serie de critici privind modul de soluţionare a recursului, în sensul că dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, prin neobservarea unor înscrisuri depuse la dosarul cauzei, respectiv sentinţa nr. 29/CC/2007 a Tribunalului Braşov, actul adiţional aprobat prin hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 3 aprilie 1999 şi actul constitutiv actualizat sub nr. 2314 din 6 iulie 1999.
A mai susţinut contestatoarea că instanţa a omis să cerceteze unul din motivele de nelegalitate, derivat din izvorul legal al întocmirii situaţiilor financiare individuale şi a celor consolidate.
Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi rejudecând recursul, admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul menţinerii sentinţei instanţei de fond.
Examinând motivele contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Faţă de aceste precizări prealabile, în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în noţiunea de greşeală materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. Având în vedere caracterul de excepţie al textului de mai sus, analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate.
În acest context, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, chestiuni ce tind în fapt la reformarea soluţiei din recurs printr-o rediscutare şi reapreciere a probelor şi care exced dispoziţiilor ce reglementează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Nici critica privind omisiunea pronunţării instanţei de recurs asupra unuia din motivele de nelegalitate invocate, nu este întemeiată, întrucât din analiza deciziei atacate, rezultă că instanţa a examinat şi răspuns punctual criticilor formulate pe aspectul întocmirii situaţiilor financiare individuale şi a celor consolidate.
În ceea ce priveşte tranzacţia încheiată între părţi, la data de 24 august 2009, având în vedere dispoziţiile speciale ce reglementează calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare, potrivit cărora, obiectul analizei instanţei îl constituie doar criticile formulate împotriva deciziei instanţei de recurs şi nu aspecte intervenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, retractarea hotărârii este condiţionată de caracterul fondat al motivelor prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Aşa fiind, se observă că prin dispoziţiile legii procesual civile, legiuitorul a stabilit în mod expres limitele examinării unei hotărâri supusă acestei căi de atac, situaţie în care, dacă instanţa ar fi găsit fondat vreunul dintre motivele invocate, ar fi anulat Decizia atacată şi în rejudecare, ar fi putut eventual lua act de tranzacţia încheiată.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 318-320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAŞOV, împotriva deciziei nr. 113 din 21 ianuarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2440/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2478/2009. Comercial → |
|---|
