ICCJ. Decizia nr. 2419/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2419/2009
Dosar nr. 35/86/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 17 iulie 2003, reclamanţii P.P.T.D. şi SC C. SRL au chemat în judecată pe pârâtul OG solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună revocarea pârâtului din funcţia de administrator al societăţii şi excluderea acestuia din societate.
În susţinerea cererii reclamantul a arătat că în ultima perioadă de timp pârâtul şi-a exercitat cu rea credinţă mandatul de administrator şi s-a folosit cu rea credinţă de semnătura sa, îndeplinind acte care au prejudiciat societatea.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se dispună dizolvarea societăţii pentru neînţelegeri grave între asociaţi care imposibilă continuarea activităţii.
Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 222 din 22 februarie 2008, în urma probelor administrate inclusiv expertiză contabilă s-a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor, a luat act că pârâtul-reclamant a renunţat la capătul de cerere privind dizolvarea societăţii.
Totodată, s-a admis acţiunea conexă a reclamantului-pârât OG şi s-a dispus excluderea pârâtului P.P.T.D. din SC C. SRL Fălticeni.
De asemenea, s-a dispus ca reclamantul-pârât OG să rămână unic asociat al SC C. SRL Fălticeni cu o participare la capitalul social de 100 %.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că ambele părţi au adus prejudicii societăţii dar reclamantul-pârât P.P.T.D. a adus prejudicii mai mari societăţii şi a săvârşit acte în interes personal, respectiv pentru a impulsiona activitatea comercială a propriei afaceri şi a facilitat achiziţionarea unui spaţiu comercial la un preţ extrem de avantajos de către societatea la care soţia sa este unic asociat.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamantul-pârât P.P.T.D. fără a-l motiva.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 95 din 11 septembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul formulat.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a arătat că deşi nu s-a motivat apelul în virtutea caracterului devolutiv a acestei căi de atac, având în vedere susţinerile reclamantului din acţiunea introductivă a procedat la verificarea hotărârii apelate şi a constatat că din probatoriul administrat a rezultat fără dubiu că ambele părţi au săvârşit acte ce au produs prejudicii societăţii, însă cele săvârşite de către apelantul-reclamant au adus prejudicii mai mari, astfel că s-a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Cu petiţia înregistrată, la data de 22 octombrie 2008, reclamantul-pârât P.P.T.D. a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că au fost încălcate formele de procedură sub sancţiunea nulităţii art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât la data de 11 septembrie 2008 la primul termen de judecată din apel a formulat o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător şi a depunerii motivelor de apel cerere care a fost respinsă fără a fi motivată şi fără a se amâna pronunţarea conform art. 156 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, recurentul consideră că Decizia criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, limitându-se să enunţe reglementarea cuprinsă în art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au aplicat greşit legea respectiv art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 întrucât deşi s-a reţinut că intimatul-pârât se face vinovat de săvârşirea unor fapte care se circumscriu în mod indubitabil motivelor de excludere a respins acţiunea ca nefondată.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 156 C. proc. civ., „instanţa poate da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată".
Admiterea cererii de amânare a judecăţii pentru lipsă de apărare este condiţionată de îndeplinirea în prealabil, a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, obligaţie personală a părţii, ce nu are legătură cu asistenţa juridică.
La primul termen de judecată, recurentul a procedat la timbrarea cererii de apel solicitând termen pentru depunerea motivelor de apel şi pentru lipsă de apărare.
Amânarea judecăţii la cererea părţii are un caracter de excepţie, iar instanţa are facultatea de a admite cererea o singură dată.
Neexistând obligaţia acordării termenului în orice împrejurare, admiterea cererii pentru amânarea procesului presupune aprecierea instanţei în raport cu natura litigiului, complexitatea lui şi împrejurările specifice în care cererea a fost înregistrată.
În condiţiile respingerii cererii se impune motivarea acesteia, ori din conţinutul practicalei deciziei nu rezultă argumentele pentru care s-a procedat în acest sens, acordarea unui termen pentru lipsă de apărare devenind obligatorie când la dosar nu există motivele de apel.
Lăsarea admiterii cererii la voia instanţei, nu circumscrie ideea existenţei unei puteri discreţionare de vreme ce dreptul la apărare este garantat constituţional [(art. 24 alin. (1)].
De asemenea, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs, nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât şi una care cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii.
Faţă de cele arătate hotărârea poate fi casată dacă lipseşte motivarea soluţiei sau aceasta este superficială.
În speţă, deşi a enunţat corect principiul caracterului devolutiv al apelului, consacrat de dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., reţinând că acesta impune, prin prisma apărărilor formulate în faţa instanţei de fond, verificarea aspectelor de fapt şi de drept stabilite prin sentinţa apelată, instanţa de apel nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor privind motivele de excludere şi nici a apărărilor formulate în raport cu cererea reconvenţională şi acţiunea conexă a intimatului.
Faţă de cele arătate, văzând art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis Decizia criticată casată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, celelalte critici urmând a fi examinate cu ocazia rejudecării apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.P.T.D., împotriva deciziei nr. 95 din 11 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2411/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2425/2009. Comercial → |
|---|
