ICCJ. Decizia nr. 2433/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2433/2009
Dosar nr. 3270/110/2006
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 31 ianuarie 2006, reclamanta SC P.C. SA Bacău a chemat în judecată pârâta A.D.S. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 382.034 lei reprezentând investiţii neamortizate asupra suprafeţei de 48,35 ha. vii.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că societatea s-a constituit ca societate comercială cu capital de stat cu profil agricol ca urmare a reorganizării fostelor I.A.S. iar prin Legea nr. 268/2001 s-a trecut la privatizarea acestor societăţi, proces în urma căruia statul prin A.D.S. a vândut acţiunile societăţii cumpărătorul dobândind calitatea de acţionar al SC P.C. SA.
Pentru activele care au făcut obiectul transferului de proprietate, un loc important l-au ocupat plantaţiile de vie, care au făcut obiectul unui proces de investiţii pentru înfiinţarea, întreţinerea şi îmbunătăţirea culturii, terenul aferent acestor plantaţii fiind în patrimoniul statului şi în administrarea A.D.S.
Reclamanta proprietara plantaţiei, iar A.D.S. proprietar al terenului au încheiat contractul de concesiune asupra terenului nr. 1 din 30 martie 2004 societatea beneficiind de dreptul de preemţiune la concesionare prevăzut de Legea nr. 268/2001.
Ca urmare a apariţiei Legii nr. 1/2000 terenurile aparţinând fostelor I.A.S. şi aflate în administrarea A.D.S. au început să retrocedeze către foştii proprietari fiind în discuţie investiţiile efectuate de către reclamantă şi cumpărate de la stat ca active ale societăţii considerând că trebuie despăgubită.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi pe fond respingerea acţiunii motivat de faptul că potrivit art. 19 din Legea nr. 1/2000 reclamanta având posibilitatea încheierii unei convenţii cu proprietarii cărora le-au fost emise titlurile de proprietate.
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 98 din 4 aprilie 2008, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 365.379,64 lei reprezentând valoarea reactualizată neamortizată a investiţiei aferente diferenţei de teren de 45,6545 ha şi cheltuielile de judecată aferente.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta are calitate procesuală pasivă derivată din contractul de concesiune nr. 1 din 30 martie 2004 şi că prin art. 7.2.1 concedentul s-a obligat să nu-l tulbure pe concesionar în exerciţiul drepturilor rezultate din contract, iar potrivit art. 7.2.2 din contract concedentul şi-a asumat obligaţia să-l notifice pe concesionar asupra oricăror împrejurări de natură să aducă atingere drepturilor concesionarului.
Mai reţine instanţa de fond că probele administrate relevă faptul că suprafaţa de teren agricol cultivată cu viţă de vie nobilă care se regăseşte în procesul verbal de predare-primire din 29 aprilie 2004 încheiat între A.D.S. şi reclamantă în contractul de concesiune nr. 1 din 30 martie 2004, a fost predată de către pârâtă C.L. al municipiului Iaşi şi C.L. al comunei Aroneanu.
Conform expertizei contabile efectuate, valoarea actualizată neamortizată la luna decembrie 2004, a fost de 365.379,64 lei aferentă diferenţei de teren de 45,6545 ha.
Ca urmare, conchide instanţa de fond, pârâta A.D.S. şi-a încălcat obligaţiile rezultate din contractul de privatizare, deoarece a încasat preţul vânzării plantaţiilor cu vie pe care le-a transmis apoi gratuit Comisiilor locale, fără a urmări recuperarea investiţiei efectuate de către reclamantă de la persoanele cărora li s-a retrocedat terenul în discuţie, dar nu şi-a respectat nici obligaţiile prevăzute în contractul de concesiune.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta A.D.S. cât şi reclamanta care critică numai încheierea din 19 mai 2008 prin care s-a respins cererea de îndreptare eroare materială privind suprafaţa de teren de pe care s-a solicitat investiţia neamortizată.
Criticile pârâtei consideră că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi că nu s-a avut în vedere dispoziţiile art. 2.5 din contractul de concesiune care exonera A.D.S. de orice răspundere în cazul diminuării suprafeţei de teren ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 14 din 26 februarie 2009, a admis apelul A.D.S., a schimbat în tot sentinţa criticată şi a respins atât acţiunea ca nefondată cât şi cererea de îndreptare eroare materială.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că legea nu prevede expres o obligaţie a A.D.S. de a restitui contravaloarea investiţiilor de pe terenurile ce au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, ci stipulează că aceasta se recuperează de la persoanele în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate, nefiind incidentă răspunderea pentru evicţiune.
Cu petiţia înregistrată, la data de 1 aprilie 2004, reclamanta SC P.C. SA a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât referirile la exonerarea cocontractantei A.D.S. de răspunderea pentru evicţiune potrivit art. 2.5 şi 2.6 din contractul de concesiune vizau pierderea folosinţei unei suprafeţe de teren ce făcea obiectul concesiunii, şi nu pierderea proprietăţii asupra investiţiei făcute potrivit contractului de privatizare.
De asemenea, se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 1337 C. civ., raportate la prevederile Legii nr. 1/2000 şi ale HG nr. 180/2000, prin faptul că nu s-au avut în vedere incidenţa răspunderii pentru evicţiune.
Recursul este fondat.
Temeiul cererii de chemare în judecată l-a constituit garanţia pentru evicţiune, de care este ţinută vânzătoarea A.D.S., care în cadrul privatizării a vândut activele ce reprezentau plantaţiile de viţă de vie, pentru ca ulterior la numai 2 zile de la momentul vânzării – protocolul nr. 40022 din 9 ianuarie 2004 să predea suprafeţele de teren pe care se regăseau aceste active, în vederea restituirii către foştii proprietari.
Reclamanta-recurentă, în cererea de chemare în judecată, precum şi în cuprinsul cererii precizatoare depuse la termenul din data de 13 septembrie 2006, a arătat că pretenţiile sale sunt fondate pe răspunderea pentru evicţiune reglementată de art. 1337 şi urm. C. civ.
Astfel, evicţiunea are semnificaţia pierderii în total sau în parte a dreptului de proprietate asupra unui lucru de către persoana care a dobândit acest drept ca urmare a recunoaşterii dreptului invocat de o altă persoană asupra aceluiaşi lucru, iar potrivit art. 1337 C. civ., este de natura contractului de vânzare, ca vânzătorul să răspundă către cumpărător de evicţiunea totală sau parţială a lucrului vândut.
Art. 2.5 şi 2.6 din contractul de concesiune, nu obliga să garanteze folosinţa liniştită şi utilă a întregii suprafeţe de teren ce fusese concesionată, fiind obligată doar la încheierea unui act adiţional prin care să modifice redevenţa, datorată de concesionar ca urmare a diminuării suprafeţei de teren în urma retrocedărilor. Această formă de exonerare de răspundere referitoare la folosinţă, nu poate fi extinsă şi în privinţa garanţiei pentru evicţiune derivată din procesul de privatizare al societăţii.
Această argumentaţie este confirmată şi de modalitatea în care a fost reglementată situaţia recuperării investiţiilor funcţionale aflate pe terenurile retrocedate persoanelor îndreptăţite.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 1/2000, valoarea rămasă a investiţiilor făcute pe terenurile restituite se recuperează într-o perioadă de maxim 10 ani, iar potrivit art. 67 alin. (2) din HG nr. 180/2000, valoarea actualizată a investiţiilor rămase de recuperat se urmăreşte de A.D.S., în acest sens urmând a se întocmi anexa nr. 42 în care se înscriu persoanele îndreptăţite de la care urmează să se recupereze această valoare.
Din economia textului precitat, rezultă fără putinţă de tăgadă că recuperarea contravalorii investiţiilor se face nu de către investitor ci de către A.D.S., având în vedere şi contractul de concesiune, din conţinutul căruia rezultă că recurenta avea doar un drept de folosinţă asupra terenului, în timp ce intimata A.D.S. avea un drept de administrare asupra acestuia, urmând a-l preda către Comisiile locale.
În concluzie, răspunderea pentru evicţiune, este pe deplin incidentă în cauză, întrucât vânzătoarea A.D.S. a încasat în cadrul privatizării contravaloarea viţei de vie, pentru ca ulterior să predea suprafeţele de teren către Comisiile locale, fără a urmări recuperarea investiţiei recurentei de la persoanele cărora li s-a retrocedat terenul în discuţie.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. şi art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.C. SA BACĂU, împotriva deciziei nr. 14 din 26 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, modifică în parte Decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de A.D.S., împotriva sentinţei nr. 98 din 4 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă intimata A.D.S. BUCUREŞTI la 3.420 lei cheltuieli de judecată, către recurenta-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2431/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2436/2009. Comercial → |
|---|
