ICCJ. Decizia nr. 2431/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2431/2009
Dosar nr. 5088/2/2008
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 26 august 2008, revizuienta C.N.A.D.N.R. SA în contradictoriu cu intimata SC L. SRL a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 8280 din 6 august 2008 a cărei anulare o cere pentru contrarietate de hotărâri cu sentinţa civilă nr. 8275 din 6 august 2008.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 177 din 3 decembrie 2008, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată obligând revizuienta la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi are ca efect final anularea ultimei hotărâri pronunţate cu nesocotirea acestui principiu.
De asemenea, s-a precizat că nu sunt îndeplinite aceste condiţii dacă în primul proces cererea a fost anulată, ca netimbrată, în timp ce în al doilea proces aceeaşi cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs atât revizuienta cât şi intimata criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
C.N.A.D.N.R. SA arată că excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire este nefondată având în vedere că în considerentele hotărârii nr. 8280 din 6 august 2008 hotărâre pronunţată în recurs se reiau pe larg argumentele folosite de instanţa de fond în materia admiterii somaţiei de plată.
Prin anularea acţiunii, ca netimbrată, nu se soluţionează o excepţie în sensul art. 137 şi urm. şi art. 158 C. proc. civ. ci tranşează în mod definitiv un drept litigios în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 prin anularea, ca netimbrată, a acţiunii.
Consideră recurenta că aceeaşi acţiune care fusese deja anulată, ar fi de fapt legal timbrată şi o judecă pe fond, fiind evidentă contrarietatea de hotărâri.
Criticile intimatei se referă la faptul că acţiunea deşi nu a fost soluţionată în fond, ci în baza unei excepţii procesuale nu poate să determine micşorarea cuantumului cheltuielilor de judecată, deoarece acordarea acestora se bazează pe culpa procesuală a părţii din vina căreia s-a purtat procesul, aşa că aceasta trebuie să răspundă în toate cazurile în care partea adversă a efectuat anumite cheltuieli, indiferent de modul în care a fost soluţionat litigiul.
Recursurile sunt nefondate.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele de judecată au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceiaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.
Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, nu se pune în speţă problema întrunirii triplei identităţi, de obiect, cauză şi de părţi, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea în al doilea dosar să fi adus atingere puterii de lucru judecat din primul dosar.
În aceste condiţii justificat s-a apreciat inadmisibilitatea cererii de revizuire nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în primul proces cererea fiind anulată, ca netimbrată, în timp ce în al doilea proces aceiaşi cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea, se reţine că art. 274 alin. (3) C. proc. civ., care permite instanţei să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Astfel este justificată reducerea onorariului achitat de parte avocatului funcţie de elementele mai sus arătate.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA BUCUREŞTI, împotriva sentinţei nr. 177 din 3 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâta SC L. SRL IAŞI, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2425/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2433/2009. Comercial → |
|---|
