ICCJ. Decizia nr. 2425/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2425/2009
Dosar nr. 7202/62/2007
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 8 octombrie 2007, reclamanta S.L.C. Braşov a chemat în judecată pârâta SC R. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. a SC R. SA Braşov din data de 30 martie 2007 privind vânzarea hotelului Arta.
În motivarea cererii reclamanta susţine că hotărârea atacată este contrară legii şi actului constitutiv, respectiv acţionarul A.S. R. nu a fost reprezentat în mod valid în cadrul adunării, în drept fiind indicat art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 24 din 16 aprilie 2008, dată în Camera de Consiliu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea.
Totodată, a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul N.V.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că nulitatea invocată de reclamantă este o nulitate relativă, situaţie în care faţă de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 nu are calitate procesuală activă.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamantul, motivat de faptul că judecătorul fondului a schimbat natura nulităţilor invocate prin acţiune şi că fiind invocate nulităţi absolute ale hotărârii atacate potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 trebuia recunoscută calitatea procesual activă a reclamantei.
De asemenea, se arată că justifică un interes în promovarea acţiunii întrucât prin hotărârea A.G.E.A. s-a dispus vinderea unei unităţi hoteliere în care se efectuau concediile de odihnă şi tratament a salariaţilor.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 98 din 23 septembrie 2008, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că motivele de nulitate absolută sunt cele care ocrotesc un interes general public, numai că prin acţiune s-a invocat că hotărârea este lovită de nulitate absolută întrucât acţionarul A.S. R. nu a participat la şedinţa A.G.E.A. din 30 martie 2007 prin reprezentanţi legali lipsind mandatul dat de adunarea generală în acest sens.
Acest motiv este unul de nulitate relativă care priveşte pe un acţionar al societăţii şi, în consecinţă, problema neprezentării acestuia în adunarea generală a acţionarilor, astfel că în mod corect s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Cu petiţia înregistrată, la data de 30 octombrie 2009, reclamantul S.L.C. din SC R. SA a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că nu s-a avut în vedere dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, întrucât motivele invocate privesc nulitatea absolută a actelor, lipsa mandatului, actul contravine scopului şi hotărârea a fost adoptată în lipsa mandatului, fără majoritatea cerută.
Recursul este nefondat.
Textul art. 132 din Legea nr. 31/1990 nu creează o nouă categorie de nulităţi în ceea ce priveşte hotărârile adunării generale. El se referă, pe de o parte, la acţiunile în anulare care izvorăsc din încălcarea unor norme legale supletive sau a unor prevederi ale actului constitutiv. Alături de acţiunile în anulare având aceste cauze, există acţiuni în anulare care provin din nerespectarea condiţiilor generale de validitate a contractelor, capacitate, consimţământ, cauză şi obiect, raportate la fiecare acţionar. Există, de asemenea, acţiuni în nulitate absolută atunci când sunt încălcate norme de ordine publică, iar majoritatea normelor care reglementează formarea voinţei sociale în cadrul adunării generale sunt de ordine publică, deoarece ele protejează în acelaşi timp pe acţionari şi creditul general.
Din punct de vedere al calităţii procesuale active, deosebirea celor două categorii de acţiuni constă în aceea că, în cazul acţiunilor în anulare, ele pot fi introduse numai de către acţionarii care au votat contra sau care nu au luat parte la adunare, în timp ce în cazul acţiunilor de nulitate, ele pot fi introduse de către oricine are un interes legitim.
În speţă, prin acţiune s-a invocat că hotărârea este lovită de nulitate absolută întrucât acţionarul A.S. R. nu a participat la şedinţa A.G.E.A. din 30 martie 2007 prin reprezentanţii legali, lipsind mandatul dat de adunarea generală în acest sens.
Numai că motivul invocat este unul de nulitate relativă, care priveşte pe un acţionar al societăţii şi, în consecinţă, problema neprezentării acestuia în Adunarea generală a acţionarilor.
În aceste condiţii, în lipsa unor motive de nulitate absolută justificat s-a considerat că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Pe cale de consecinţă urmează a se respinge şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului A.S. R.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de intervenţie formulată de intimata A.S. R. BRAŞOV.
Respinge recursul declarat de reclamantul S.L.C. din SC R. SA BRAŞOV, împotriva deciziei nr. 98/ Ap din 23 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2419/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2431/2009. Comercial → |
|---|
