ICCJ. Decizia nr. 2480/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2480/2009
Dosar nr. 4247/180/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2006 pe rolul Judecătoriei Bacău contestatoarea S.I.F. MOLDOVA S.A., în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. şi B.T. SA a formulat contestaţie la executare prin care a contestat executarea silită prin poprire, executare pornită de către A.V.A.S. prin ordinul vicepreşedintelui A.V.A.S. nr. 1437 din 19 iunie 2006 prin care s-a dispus poprirea conturilor S.I.F. MOLDOVA S.A. deschise la terţul poprit B.T., sucursala Bacău, până la concurenţa sumei de 7.857.967,19 dolari SUA şi plata acestei sume în contul A.V.A.S. deschis la Direcţia de Trezorerie şi contabilitate a Municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 9926 din 13 octombrie 2006 Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 29 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis contestaţia, a constatat prescris dreptul A.V.A.S. de a cere executarea silită şi în consecinţă a anulat actele de executare silită pornită în baza Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006, emis de A.V.A.S.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut ca întemeiată excepţia prescrierii dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită, în condiţiile în care, potrivit art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 condiţia aplicării termenului special de prescripţie, de 7 ani, nu a fost îndeplinită, anume aceea ca termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, incident în cauză, în lipsa unui termen special prevăzut de Legea nr. 58/1934, să nu se fi împlinit la data intrării în vigoare a actului normativ.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs ambele părţi.
Recurenta-contestatoare S.I.F. MOLDOVA S.A. a invocat, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. critici în legătură cu nemotivarea hotărârii şi cu privire la motivul invocat în contestaţia la executare referitor la inadmisibilitatea executării cumulate a mai multor titluri cambiale, prima instanţă pronunţându-se doar cu privire la excepţia prescripţiei, sens în care a solicitat admiterea recursului.
Recurenta-intimată A.V.A.S. Bucureşti a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. combinat cu art. 3041 şi art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
A arătat, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile OUG nr. 51/1998, deoarece termenul de prescripţie de 7 ani trebuie calculat de la data încheierii fiecărui contract de cesiune de creanţă care a stat la baza preluării celor 13 bilete la ordin, instanţa raportându-se în calcularea termenului doar la contractul de cesiune de creanţă nr. 103115 din 5 iulie 1999.
De asemenea, prima instanţă nu a avut în vedere probele dosarului din care rezultă că termenul de prescripţie de 3 ani a fost întrerupt prin acte de executare silită, încât la data cesiunilor de creanţă acest termen nu era împlinit, astfel că era îndeplinită condiţia prevăzută în art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, privind aplicabilitatea termenului de prescripţie special, de 7 ani, astfel că executarea silită, efectuată prin Ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006, nu era împlinită în cauză.
Analizând recursul formulat de recurenta-contestatoare este fondat, iar recursul formulat de recurenta-intimată, este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, poprirea a fost înfiinţată prin Ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006, emis de A.V.A.S. asupra conturilor S.I.F. MOLDOVA S.A. deschise la B.T. SA, până la concurenţa sumei de 7.857.967,19 dolari SUA, în baza unui număr de 13 bilete la ordin – titluri executorii.
S-a dovedit în recurs, fapt necontestat de niciuna dintre părţi, că anterior acestei judecăţi, pe rolul instanţei de judecată, au fost formulate mai multe contestaţii la executare care au vizat separat fiecare bilet la ordin - titlu executoriu, cuprinse în ordinul de poprire ce face obiectul acestei judecăţi, şi instanţele s-au pronunţat cu putere de lucru judecat cu privire la excepţia prescrierii dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită, în unele cazuri statuându-se că dreptul a fost prescris, iar în alte situaţii, dimpotrivă, că excepţia nu este fondată şi că executarea silită este în termen.
Prin urmare, fiind vorba de un ordin de poprire care înglobează toate cele 13 bilete la ordin, în mod nelegal, prima instanţă a reţinut ca fondată contestaţia la executare pe acest temei, excepţia nemaiputând face obiectul judecăţii pe baza aceloraşi elemente de fapt şi de drept, faţă de principiul puterii de lucru judecat, astfel că instanţa trebuia să analizeze doar celelalte motive ale contestaţiei la executare invocate la 4 iulie 2006 şi precizate la 11 iulie 2006.
Pe de altă parte, având în vedere că, potrivit OUG nr. 51/1998, instanţa de recurs se poate pronunţa direct chiar dacă prima instanţă nu a analizat cauza pe fond, şi cum nu mai este necesară administrarea de probatorii pentru stabilirea situaţiei de fapt, urmează a se constata temeinicia contestaţiei la executare în privinţa criticii referitoare la emiterea unui singur ordin de poprire, de către recurenta-intimată, în baza tuturor celor 13 bilete la ordin, ceea ce este inadmisibil, prin raportare la dispoziţiile speciale în materie.
Astfel, în cauză, urmărirea silită se face pe baza unor titluri executorii – bilete la ordin, încât este supusă normelor speciale din Legea nr. 58/1934 – lege specială faţă de OUG nr. 51/1998, prin care nu s-a prevăzut că derogă de la aceasta.
Prin urmare, având în vedere că, principiul autonomiei cambiale este prevăzut expres în dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 58/1934 şi se aplică şi în cazul executării silite, este evident că, emiterea unui ordin de executare global, încalcă acest principiu şi contestaţia la executare este întemeiată pentru acest motiv, admitere care face astfel inutilă cercetarea celorlalte motive invocate prin contestaţia la executare.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul recurentei-contestatoare va fi admis, pentru acest motiv şi, pe cale de consecinţă, recursul intimatei respins şi se va schimba hotărârea în sensul că se va admite contestaţia şi se vor anula actele de executare silită pornite în baza Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006, emis de A.V.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 29 din 17 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Admite recursul declarat de contestatoarea S.I.F. M. Bacău împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o schimbă, în sensul că admite contestaţia formulată de contestatoare şi anulează actele de executare silită pornite în baza Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006 emis de A.V.A.S. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2482/2009. Comercial → |
|---|
