ICCJ. Decizia nr. 2487/2009. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2487/2009
Dosar nr. 2125/110/2006
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 2457/2006, reclamantul P.C. a formulat opoziţie la înregistrarea Hotărârii din 15 iulie 2006 a A.G.A. SC R.C. SA OITUZ.
Prin precizarea de acţiune depusă la termenul din 24 ianuarie 2006 reclamantul a solicitat instanţei să constate că societatea pârâtă este rămasă fără administrare legală, că reclamantul, în temeiul art. 157 din Legea nr. 31/1990, reprezintă societatea, să dispună anularea hotărârii A.G.A. din 15 iulie 2006 şi a procesului verbal încheiat la acea adunare, să se constate că procentul de 34,32 % din acţiuni este deţinut de reclamant, să constate că pârâţii P.F. şi Z.V. nu aveau drept de vot.
La termenul din 14 martie 2008, reclamantul a depus o nouă precizare de acţiune, arătând că solicită anularea hotărârii A.G.A. din 15 iulie 2006 şi a procesului verbal din aceeaşi dată, precum şi numirea unui administrator de către instanţă.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa nr. 26 din 1 octombrie 2008, a admis acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâţii SC R.C. SA, B.C., Z.V. şi P.F., în sensul că a dispus anularea evocatei hotărâri A.G.A. şi a procesului verbal din 15 iulie 2006.
Apelul declarat de pârâţi împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 6/ CC din 14 mai 2009, pronunţată în dosarul nr. 2125/10/2006. Prin aceeaşi decizie instanţa de apel a respins şi excepţiile privind lipsa calităţii de reprezentant al apelantei şi de inadmisibilitate a apelului invocate de intimatul – reclamant.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii SC R.C. SA OITUZ, B.C., Z.V. şi P.F., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304.9 C. proc. civ.
Recurenţii – pârâţi conchid în sensul admiterii recursului în sensul admiterii apelului, a modificării în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 pct. 1 - 3 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de recurenţii – pârâţi nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenţii fiind citaţi pentru termenul de judecată din data de 20 octombrie 2009 cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru şi de a depune timbru judiciar.
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 20 octombrie 2009 când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 30 pct. 1 şi 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâţii SC R.C. SA OITUZ, B.C., Z.V., P.F. împotriva deciziei nr. 6/ CC din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2436/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2491/2009. Comercial → |
---|