ICCJ. Decizia nr. 2493/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2493/2009
Dosar nr. 165/1259/2008
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 22/ C din 7 ianuarie 2009, Tribunalul Comercial Argeş a admis cererea precizată formulată de reclamanta SC P. SA, societate în faliment, în contradictor cu pârâta A.V.A.S. pe care, în consecinţă, a obligat-o la plata sumei de 179.430 lei cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 3.500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei se arată că prin încheierea din 28 mai 2008 instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Comercial Argeş iar în motivarea acestei încheieri se arată că în cauză este incident cazul de competenţă alternativă prevăzut de art. 8 C. proc. civ., dar şi cel prevăzut de art. 10 alin. (4) C. proc. civ., litigiul având ca obiect o obligaţie comercială iar în lipsa vreunei dispoziţii speciale locul plăţii despăgubirilor se află în raza de jurisdicţie a Tribunalului Comercial Argeş.
Pe fond pârâta a fost obligată la despăgubiri în aplicarea art. 323 şi art. 324 din Legea nr. 99/1999, reprezentând valoarea de circulaţie a imobilului restituit.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 27/ A-C din 25 martie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de A.V.A.S. BUCUREŞTI.
Criticile apelantei cu privire la incidenţa prescripţiei extinctive au fost înlăturate, data începerii cursului prescripţiei fiind apreciat a fi momentul restituirii efective a bunului şi al intrării în posesie, nu data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire, nefiind incident nici art. 3 din Decretul nr. 167/1997.
Critica referitoare la încălcarea competenţei a fost de asemenea înlăturată cu motivarea că cererea formulată se încadrează în cazul prevăzut de art. 5 C. proc. civ., raportat la art. 10 C. proc. civ., reclamantul având potrivit art. 12 C. proc. civ., posibilitatea alegerii între instanţe deopotrivă de competente.
Apreciindu-se neîntemeiată şi critica privitoare la cuantumul despăgubirilor prin raportare la interpretarea prevederilor art. 324 alin. (2) din OUG nr. 88/1997, apelul declarat a fost respins ca nefondat.
În contra deciziei a declarat recurs pârâta A.V.A.S. pentru motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., în a cărui dezoltare arată că:
1) în mod greşit s-a respins critica privind necompetenţa teritorială deoarece instanţa trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 10 pct. 1 C. proc. civ., locul executării contractului de privatizare fiind sediul vânzătorului, dispoziţiile art. 8 C. proc. civ., pe care instanţa le-a reţinut neavând aplicare în cauză.
2) excepţia prescripţiei a fost, de asemenea, rezolvată greşit, deoarece, dreptul la acţiune s-a născut la data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire iar în speţă sunt aplicabile termenele speciale de prescripţie;
3) instanţele au făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 324 din OUG nr. 88/1997 cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Recursul este fondat.
Cu privire la critica necompetenţei teritoriale.
Prin Decizia atacată cu recurs respingerea excepţiei s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 12 prin raportare la prevederile art. 5 C. proc. civ. şi respectiv art. 10 pct. 4 C. proc. civ., reţinându-se că reclamantul are alegerea instanţei dintre mai multe instanţe competente teritorial deoarece natura litigiului este una comercială iar locul executării contractului este sediul vânzătorului, F.P.S. – Direcţia Teritorială Argeş.
Potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în cererile privitoare la obligaţii comerciale în afară de instanţa domiciliului pârâtului este competentă şi instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau cea a locului plăţii.
În speţă, competenţa instanţei comerciale a fost atrasă conform art. 72010 C. proc. civ., iar litigiul este comercial deoarece derivă din procesul de privatizare, or potrivit art. 43 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării astfel cum a fost modificată, „Litigiile privind contractele, convenţiile protocoalele şi orice alte înţelegeri încheiate de către instituţiile publice implicate în scopul de a pregăti, efectua sau finaliza procesul de privatizare a unor societăţi comerciale sau grupuri de societăţi comerciale, sunt de competenţa secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti", comercialitatea în acest caz fiind atrasă de natura operaţiunii, ca faptă obiectivă de comerţ iar nu de calitatea de comerciant a vânzătoarei A.V.A.S.
Prin urmare, obligaţia dedusă judecăţii nefiind o obligaţie comercială pentru pârâta A.V.A.S., în speţă nu sunt incidente prevederile art. 10 pct. 4 privind competenţa alternativă ci numai prevederile art. 5 C. proc. civ., potrivit cărora cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
În atare situaţie, cum sediul pârâtului este în Bucureşti, fostele direcţii teritoriale care oricum nu aveau personalitate juridică fiind desfiinţate, Înalta Curte constată critica recurentei cu privire la competenţa teritorială întemeiată.
Aşa fiind, Înalta Curte va casa Decizia şi sentinţa pronunţată în cauză şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, urmând ca celelalte critici ale recurentei să fie avute în vedere de această instanţă în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 27/ A-C din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 22/C din 7 ianuarie 2009 a Tribunalului Comercial Argeş şi trimite cauza Tribunalului Bucureşti pentru soluţionarea în fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2491/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2496/2009. Comercial → |
|---|
