ICCJ. Decizia nr. 2483/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2483/2009
Dosar nr. 1591/1371/2007
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 209 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş la data de 3 martie 2008 în dosarul nr. 1591/1371/2007 s-a admis acţiunea promovată de reclamanta SC N. SA, societate în insolvenţă, împotriva pârâtei SC T.P. SRL care a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 53.360 lei cu titlu de preţ şi suma de 58.429 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că izvorul obligaţiilor părţilor este unul contractual şi că pârâta nu şi-a executat obligaţia de plată a preţului stabilită conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 20040007 din 17 noiembrie 2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC T.P. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul realizării procedurii de citare şi a celei de comunicare a actelor de procedură.
În motivarea apelului pârâta a arătat că deşi societatea există şi funcţionează la sediul indicat, citaţiile şi duplicatul hotărârii de fond au fost restituire cu menţiunea factorului poştal de „societate desfiinţată". A mai arătat apelanta că acest fapt este neconform cu realitatea şi se datorează faptului că la acelaşi sediu funcţionează o altă societate SC T.M. SA aflată în procedura de lichidare.
Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 95 A din 17 noiembrie 2008, a respins apelul pârâtei, instanţa reţinând că pârâtei i-au fost respectate drepturile procesuale, procedura de citare fiind legal îndeplinită prin afişare.
Mai reţine instanţa de control judiciar că SC T.M. SA şi-a schimbat sediul în urmă cu patru ani, neputându-se astfel reţine culpa agentului procedural.
În ceea ce priveşte necomunicarea către pârâtă a înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată şi modificarea cu pixul a orei pentru care a fost programată judecarea cauzei, în citaţie – din ora 830 în ora 900 – instanţa de apel a concluzionat că apelanta – pârâtă nu a făcut dovada vreunei vătămări.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T.P. SRL Dorohoi, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., invocând următoarele:
I. Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 88, art. 89 şi art. 1141 C. proc. civ. interpretând ca fiind nulităţi relative încălcări ale formelor procedurale sancţionate de lege cu nulitatea absolută şi anume:
- ora prevăzută în citaţie pentru judecarea cauzei (8,30) a fost alta decât cea fixată de instanţă prin încheierea de şedinţă (900);
- termenul fixat pentru judecarea cauzei nu a respectat cele 15 zile libere de la comunicarea citaţiei, fiindu-i astfel vătămat dreptul pârâtei la apărare.
- citaţia nu cuprinde suficiente elemente din care să rezulte data sosirii acesteia la oficiul poştal din Dorohoi şi nici realitatea celor atestate în cuprinsul acesteia, respectiv afişarea sa pe uşa clădirii sediului social al societăţii cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.
II. Hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, instanţa făcând aprecieri prezumiţioase, în dezacord cu realitatea de fapt, în ceea ce priveşte exercitarea de către apelanta – pârâtă a dreptului de a alege ca actele procedurale să fie comunicate la sediul avocatului angajat să o reprezinte în cauză.
Mai arată recurenta – pârâtă că instanţa de apel i-a respins fără o justificare raţională argumentele vizând faptul că la aceeaşi adresă a funcţionat o altă societate SC T.M. SA care se află în lichidare judiciară, împrejurare de natură să explice confuzia factorului poştal.
În final recurenta conchide în sensul admiterii recursului, casării deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata – reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi redate punctual în cele ce urmează:
Procedura de citare cu pârâta a fost legal îndeplinită în raport de dispoziţiile art. 88, art. 89 şi art. 1141 C. proc. civ.
Este adevărat că arătarea orei de înfăţişare în citaţie este o menţiune a cărei lipsă se sancţionează cu nulitatea absolută în condiţiile art. 88 alin. (2) C. proc. civ.:
În speţă însă nu este însă în discuţie o lipsă sau o modificare a orei care să defavorizeze partea întrucât ora la care a fost stabilită soluţionarea cauzei, prin încheiere (900) este ulterioară şi nu anterioară orei menţionate şi modificate în citaţie (830), acest fapt neputând-o prejudicia în niciun fel pe pârâtă. Dealtfel, recurenta nu a produs dovezi în sensul vătămării sale.
Termenul de 15 zile reglementat de art. 1141 alin. (3) C. proc. civ. a fost respectat – în raport de data la care citaţia a fost afişată la uşa instanţei conform art. 95 C. proc. civ., respectiv 12 februarie 2008, cauza fiind soluţionată la 3 martie 2008.
Dovada de citare şi de comunicare a actelor existentă la fila 63 din dosarul de fond este corect întocmită, procedura fiind legal îndeplinită prin raportare la art. 921 C. proc. civ. dovada purtând şi ştampila oficiului poştal şi având inserată aceeaşi dată cu cea indicată de agentul procedural.
Critica referitoare la pretinsele motive contradictorii şi străine de natura pricinii referite de instanţa de apel sunt, de asemenea, nefondate.
Faptul că instanţa de control judiciar a constatat în considerentele deciziei atacate, că procedura de citare şi de comunicare a actelor a fost realizată cu pârâta la sediul ales şi nu la sediul social nu poate fi asimilat unei interpretări „gratuite şi tendenţioase" a instanţei sub aspectul învederat de recurentă, fiind o constatare utilă şi pertinentă cauzei, determinată de chiar obiectul criticilor din apel.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.P. SRL Dorohoi împotriva deciziei nr. 95 A din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2482/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2488/2009. Comercial → |
|---|
