ICCJ. Decizia nr. 2460/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2460/2009
Dosar nr. 5279/105/2007
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 829 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC D. SA Bucureşti şi a respins acţiunea faţă de aceasta ca formulată împotriva unei persoane fără calitate.
A admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC A.U. SRL Ploieşti în contradictoriu cu pârâtele SC D. SA Bucureşti, sucursala Ploieşti şi SC D.R. SRL – D.R.C. Ploieşti.
A obligat pârâta SC D.S.R. SRL – D.R.C. Ploieşti să procedeze la verificarea metrologică a contorului de gaze seria 157438 pe cheltuiala sa şi să rebranşeze reclamanta la reţeaua de gaze, fără cheltuieli de rebranşare în sarcina reclamantei.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.086,08 lei beneficiul nerealizat pentru perioada 24 mai 2006 – 13 martie 2007.
A obligat pârâta la 838 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, 700 lei onorariu expert, 800 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, la data de 24 mai 2006, pârâta SC D. SA Bucureşti a întrerupt furnizarea gazelor naturale către reclamanta abonată SC A.U. SRL Ploieşti, motivând că aceasta nu a achitat factura din 31 martie 2006 în valoare de 95,98 lei, cu scadenţă la 15 aprilie 2006; că neplata facturii nu putea fi imputată reclamantei şi că măsura luată de pârâtă de sistare a livrării gazelor naturale s-a aplicat abuziv, motiv pentru care pârâta a fost obligată să rebranşeze reclamanta la reţeaua de gaze, cu verificarea metrologică prealabilă a contorului seria 157428 sigilat.
Din probele administrate instanţa a reţinut că reclamanta desfăşura activitate de croitorie, consumul de gaze naturale fiind folosit în ciclul de producţie pentru utilizarea instalaţiei de apă caldă pentru spălat şi abur pentru călcat şi că expertul B.N. a stabilit că de la data întreruperii nejustificate a furnizării gazelor reclamanta a înregistrat comenzi primite şi neonorate ca urmare a încetării activităţii care justificau un beneficiu nerealizat în valoare de 8.086,08 lei pe perioada 24 mai 2006 – 13 martie 2007, astfel că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei această sumă.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC D.S. SA Bucureşti, care nu mai are atribuţii în activitatea de distribuţie a combustibililor gazoşi prin conducte, activitate preluată de pârâta introdusă în cauză SC D.S.R. SRL – D.R.C. Ploieşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC D.S.R. SRL – D.R.C.D. – Punct de lucru Ploieşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 16 din 4 februarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul, ca nefondat şi a obligat apelanta să plătească intimatei 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că din dispozitivul hotărârii rezultă că numai pârâta SC D.S.R. SRL – D.R.C. Ploieşti este cea căzută în pretenţii.
Prima instanţă a procedat la administrarea probatoriilor solicitate de părţi, încuviinţând administrarea tuturor probelor pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.
S-a reţinut că atitudinea societăţii pârâte de a întrerupe furnizarea gazelor pentru pretinsa neplată a unei facturi care conţinea un consum estimat, aşa cum s-a hotărât de către conducerea societăţii la începutul anului 2006, datorită lipsei mijloacelor de a citi contoarele şi multitudinii consumatorilor este în mod evident abuzivă.
Posibilitatea alegerii sancţiunii a fost lăsată la dispoziţia discreţionară a furnizorului, prin clauzele contractuale rupându-se echilibrul şi proporţionalitatea prestaţiilor şi răspunderii contractuale, care caracterizează un contract sinalagmatic.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC D.S.R. SRL Bucureşti – D.R.C. Ploieşti solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, cu încuviinţarea administrării probei cu expertiză tehnică în domeniul gaze naturale.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut, în esenţă, că nu s-a făcut nicio dovadă a existenţei unui raport de cauzalitate între fapta presupusă culpabilă (de a întrerupe furnizarea gazelor naturale) şi producerea unui presupus prejudiciu (beneficiu nerealizat); că nu se poate reţine nicio culpă societăţii pârâte deoarece intimata reclamantă nu folosea gazele naturale în ciclul de producţie, iar instalaţia de utilizare gaze naturale nu putea fi pusă în funcţiune deoarece aparatele de utilizare existente (soba de teracotă şi godin) nu îndeplineau condiţiile legale de funcţionare conform reglementărilor în sectorul gaze naturale în vigoare; că instanţa de apel nu a luat în considerare solicitarea pârâtei cu privire la completarea probatoriilor cu expertiză tehnică în domeniul gaze naturale.
Intimata SC A.U. SRL Ploieşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Recurenta şi-a motivat în drept recursul pe dispoziţiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ., dar din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate şi în raport de această încadrare în drept, se reţine că nu se justifică casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.
Prima instanţă a procedat corect la administrarea probatoriilor solicitate de părţi, făcând o apreciere corectă asupra acestora, a concludenţei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii. În timp ce intimata reclamantă a solicitat şi administrat probatorii cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză contabilă, pârâta a solicitat numai proba cu înscrisuri.
Cu privire la cererea de completare a probatoriilor cu expertiză tehnică formulată de apelantă în temeiul art. 295 C. proc. civ., Curtea a apreciat corect ţinând cont de prevederile art. 129 alin. (6) raportat la art. 292 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 294 alin. (1) C. proc. civ. şi de obiectul cererii de chemare în judecată că nu se justifică această solicitare.
În limitele acţiunii cu care a fost investit tribunalul a concluzionat în mod corect că cererile reclamantei sunt întemeiate deoarece reclamanta a fost debranşată de la reţeaua de gaze la data de 24 mai 2006 în mod abuziv de pârâtă.
Intimata reclamantă a dovedit conform art. 1169 C. civ., că nu se afla în situaţia de neplată a facturii, deoarece în realitate achitase un consum mai mare decât cel efectiv constatat la citirea contorului. Se reţine că s-a făcut şi dovada existenţei unui raport de cauzalitate între fapta pârâtei de a întrerupe furnizarea gazelor naturale şi prejudiciului suferit ca urmare a imposibilităţii desfăşurării activităţii de către pârâtă.
Susţinerile pârâtei cum că debranşarea intimatei s-ar fi datorat instalaţiei improprii folosite de aceasta din urmă nu pot fi luate în considerare, nefiind făcute dovezi în acest sens, iar în căile de atac nu se pot propune şi administra probe în legătură cu un aspect care nu a fost susţinut la prima instanţă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D.S.R. SRL BUCUREŞITI – D.R.C. PLOIEŞTI împotriva deciziei nr. 16 din 4 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta SC D.S.R. SRL BUCUREŞTI la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC A.U. SRL PLOIEŞTI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2457/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2461/2009. Comercial → |
|---|
