ICCJ. Decizia nr. 2457/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2457/2009
Dosar nr. 3282/111/2008
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 379/ COM din 9 octombrie 2008 pronunţată în dosar nr. 3282/111/2008, Tribunalul Bihor a respins cererea precizată formulată de reclamanta SC V. SA Oradea, împotriva pârâţilor SC A. SRL TULCA şi A.D., cu obligarea reclamantei la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta SC V. SA şi A.D. au calitatea de asociaţi ai SC A. SRL, societate constituită în anul 2007.
Prin actul constitutiv întocmit, la data de 15 iunie 2007, cei doi asociaţi au convenit, după cum rezultă din art. 24, ca societatea să fie administrată şi reprezentată pe o perioadă de 4 ani de pârâtul A.D.
Potrivit art. 18 din acelaşi act constitutiv, reiese că părţile au stipulat şi că pentru modificarea acestuia este necesar a fi întrunit votul unanim al asociaţilor fondatori, deci implicit şi pentru revocarea administratorului.
Pe de altă parte, după cum s-a arătat şi de către pârâţi, votul unanim nu a putut fi obţinut pentru că pârâtul A.D. contestă acuzele ce i se aduc.
În cuprinsul procesului-verbal întocmit cu prilejul convocării adunării generale a asociaţilor SC A. SRL din data de 03 septembrie 2008, ca urmare a neîntrunirii votului unanim pentru revocarea asociatului administrator, asociatul SC V. SA şi-a exprimat intenţia de divizare a societăţii ca efect al gravelor neînţelegeri intervenite între asociaţi.
Revocarea administratorului se poate face, în condiţiile desemnării lui prin actul constitutiv numai prin votul unanim al asociaţilor care au convenit în acest mod.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC V. SA şi prin Decizia nr. 33/ C/2009-A din 17 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din analiza prevederilor legale incidente cauzei că legiuitorul în cadrul societăţilor cu răspundere limitată a statuat că numirea şi revocarea (demiterea) administratorilor constituie o prerogativă exclusivă a adunării generale a asociaţilor, situaţie în care, intervenţia instanţei de judecată prin substituirea în această competenţă exclusivă a A.G.A. ar constitui o ingerinţă nelegală în procesul de formare a voinţei societare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC V. SA solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii, revocarea din funcţia de administrator al SC A. SRL a pârâtului A.D., urmând ca asociatul majoritar să numească un nou administrator în condiţiile art. 77 coroborat cu art. 197 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, la data înscrierii la O.R.C. Bihor a menţiunii de revocare.
În dezvoltarea, în fapt, a recursului s-a susţinut, în esenţă, că instanţa poate dispune revocarea administratorului fără a limita puterile asociaţilor, cât şi fără a se substitui voinţei acestora; că s-a interpretat greşit art. 77 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 24 din actul constitutiv, când s-a menţinut ca administrator persoana care activează contrar scopului urmărit în actul constitutiv, aducând atingere bunului mers al activităţii societăţii; că asociatul majoritar poate solicita revocarea administratorului.
Intimaţii A.D. şi SC A. SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Recurenta nu şi-a motivat în drept recursul, dar din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate şi în raport de această încadrare în drept se reţine că instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect prevederile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 192 alin. (2), art. 197 din Legea nr. 31/1990 şi prevederile actului constitutiv.
Potrivit art. 197 din Legea nr. 31/1990 republicată, în societăţile cu răspundere limitată, administratorii pot fi numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală.
Dacă administratorii sunt numiţi prin actul constitutiv, cum este şi cazul în speţă, ei pot fi revocaţi de adunarea asociaţilor cu votul tuturor asociaţilor potrivit prevederilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar dacă sunt numiţi prin hotărârea adunării generale, revocarea lor se face cu majoritatea absolută a asociaţilor şi părţilor sociale, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
Aceste prevederi legale nu pot fi interpretate decât în sensul că revocarea administratorilor poate fi hotărâtă de asociaţi în cadrul adunării generale a asociaţilor, a cărei hotărâre poate fi supusă controlului de legalitate al instanţei, după procedura şi în condiţiile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990, situaţie în care intervenţia instanţei de judecată prin substituirea în această competenţă a A.G.E.A. ar constitui o ingerinţă nelegală în procesul de formare a voinţei societare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC V. SA ORADEA împotriva deciziei nr. 33/ C din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2456/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2460/2009. Comercial → |
|---|
