ICCJ. Decizia nr. 2908/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2908/2009
Dosar nr.2282/36/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 103 din 17 mai 2007 pronunţată în dosarul nr. 387/2005 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC I.T.C. SRL BUCUREŞTI împotriva pârâtei SC C.C. SRL CONSTANŢA, s-a admis excepţia lipsei caracterului arbitral al litigiului faţă de pârâtul C.C., constatând necompetenţa Tribunalului arbitral pentru lipsa clauzei compromisorii faţă de acesta, s-au respins celelalte excepţii, ca neîntemeiate, iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 650 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul arbitral, examinând cu prioritate excepţiile invocate de pârâtă în legătură cu competenţa şi sesizarea legală, a respins excepţia nulităţii absolute a clauzei arbitrale în considerarea faptului că prin art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 65 din 21 aprilie 2003 încheiat între reclamantă prin comisionar SC E.C. SRL în calitate de vânzător şi pârâta SC C.C. SRL CONSTANŢA reprezentată prin pârâtul C.C., în calitate de cumpărător, părţile au convenit ca litigiul decurgând din sau în legătură cu contractul încheiat să fie soluţionat prin Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate de Regulile de procedură arbitrală ale acestei curţi, iar desemnarea arbitrilor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 3411 C. proc. civ. şi art. 11 şi 17 din Regulile de procedură, în privinţa modalităţii de desemnare.
De asemenea, referitor la componenţa Tribunalului arbitral au fost avute în vedere dispoziţiile cuprinse în Cap. III din Regulile de procedură şi art. 355 C. proc. civ., motiv pentru care a fost respinsă, ca nefondată, şi excepţia nulităţii cererii arbitrale, deoarece reclamanta şi-a desemnat arbitrii cu conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, prin însăşi cererea de arbitrare şi pentru că pârâta nu şi-a desemnat arbitrul în termenul legal, acesta a fost numit potrivit art. 25 alin. (I) din Regulile de procedură arbitrală, de preşedintele Curţii de Arbitraj, şi ulterior cei doi arbitri au desemnat suprarbitrul.
În privinţa întinderii clauzei compromisorii, Tribunalul Arbitral, constatând că înscrisul care conţine această clauză consemnează mai multe acte juridice, precum şi poziţia procesuală a pârâtului C.C., care, în mod permanent a contestat competenţa acestui tribunal, a admis excepţia lipsei caracterului arbitral al litigiului faţă de pârât.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii arbitrale pentru lipsa procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., calificată de Tribunalul Arbitral, ca fiind o excepţie de prematuritate s-a apreciat că şi aceasta este nefondată cu motivarea că deşi art. 341 alin. (2) C. proc. civ., prevede şi în materia procedurii arbitrale posibilitatea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, o atare procedură este distinctă, şi prin urmare nu trebuie confundată cu procedura concilierii directe, obligatorii instituită prin art. 7201 C. proc. civ. Pe de altă parte, cele două texte legale au caracterul unor norme speciale, derogatorii de la dreptul comun procesual civil, şi ca atare, sunt de strictă interpretare.
În legătură cu fondul litigiului, s-a reţinut că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata preţului produselor livrate în temeiul contractului anterior menţionat este nefondată pentru că potrivit clauzelor cuprinse în art. 13 din contract plata trebuia făcută de pârâtă, nu direct, ci prin intermediul SC C.D. SRL, în calitate de mandatar al reclamantei, căruia pârâta i-a achitat, conform chitanţelor aflate la dosar, întreaga sumă pretinsă prin cererea de arbitrare, astfel încât această plată este valabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 1096 alin. (1) C. civ., iar reclamanta, chiar dacă nu a primit preţul de la mandatarul său, nu pretinde o nouă plată de la pârâtă, câtă vreme aceasta a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligaţii.
Prin sentinţa comercială nr. 64 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.C. şi a neîndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., precum şi acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC I.T.C. SRL BUCUREŞTI, împotriva sentinţei arbitrale.
Pentru a proceda în acest mod, instanţa a arătat în privinţa excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului că aceasta este nefondată pentru că pârâtul a fost parte în cererea de arbitrare, situaţie în care îşi păstrează aceeaşi calitate şi în soluţionarea căii de atac promovate împotriva sentinţei arbitrale.
Cu privire la excepţia neîndeplinirii procedurii concilierii directe, s-a reţinut că aceasta a fost deja respinsă prin sentinţa arbitrală nr. 103/2007.
În privinţa motivelor de desfiinţare a sentinţei, derivate din încălcarea prevăzută de art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ., instanţa a constatat pe de o parte că reclamanta nu a precizat în concret, lucrurile asupra cărora tribunalul arbitral s-a pronunţat fără ca reclamanta să fi cerut ori cele asupra cărora deşi s-a cerut nu s-a pronunţat, iar pe de altă parte calificarea dată contractului din litigiu este în acord cu clauzele acestuia.
De asemenea, arată instanţa, reclamanta, deşi invocă încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri şi dispoziţiilor imperative ale legii, nu a motivat aceste aspecte, astfel încât acţiunea a fost respinsă ca nefondată şi în această privinţă.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9, raportat la art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că instanţa de apel a apreciat eronat că nu este întemeiat motivul prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., deşi Tribunalul Arbitral a admis excepţia lipsei caracterului arbitral al litigiului faţă de pârâtul C.C., dar o atare excepţie nu a fost invocată de pârâţi şi totodată, nesoluţionând litigiul şi faţă de acest pârât, Tribunalul arbitral a încălcat şi dispoziţiile imperative ale art. 3431 C. proc. civ., iar Curtea de apel nu a analizat acest motiv.
De asemenea, arătă recurenta, nu a fost analizat motivul de desfiinţare a hotărârii arbitrale derivat din încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 1042 C. civ., referitoare la posibilitatea creditorului unei obligaţii solidare de a-i chema în judecată pe oricare dintre debitorii solidari, fără ca aceştia să poată invoca beneficiul de discuţiune. În plus, conform clauzelor contractului din litigiu plata trebuia efectuată de pârâta SC C.C. SRL CONSTANŢA prin reprezentantul său C.C. către reclamantă şi nu către SC D.C. SRL, care contrar celor reţinute de instanţă nu are calitatea de mandatar al reclamantei.
Aceste critici, precizează recurenta, atestă şi o încălcare a dispoziţiilor imperative ale legii, dar şi a bunelor moravuri, care în materie comercială, constau şi în aceea că, convenţiile trebuie executate cu bună - credinţă, în sensul dispoziţiilor art. 970 C. civ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la temeiurile de drept anterior menţionate, Curtea constată că este nefondat.
Potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ la lit. a) – i). Niciunul dintre aceste motive nu vizează însă, greşita soluţionare a litigiului în fapt sau în drept, ci convenţia arbitrală, tribunalul arbitral, procedura de judecată şi conţinutul hotărârii, cu alte cuvinte niciunul dintre aceste motive nu priveşte reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul modului de soluţionare a fondului litigiului.
Examinând acţiunea în anulare, din această perspectivă şi în raport cu motivele invocate de reclamantă şi probele administrate în mod corect, curtea de apel a constatat cu privire la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., că acesta nu poate fi primit în condiţiile în care nu au fost indicate, în concret, lucrările asupra cărora Tribunalul Arbitral s-a pronunţat, fără a fi cerute ori n u s-a pronunţat deşi s-a cerut.
Sub acest aspect, critica recurentei, în sensul că excepţia lipsei caracterului arbitral al litigiului a fost admisă, de tribunalul arbitral, deşi nu a fost invocată de pârâţi, iar Curtea de apel nu s-a pronunţat în legătură cu acest motiv, este neîntemeiată, pentru că această excepţie, precum şi aceea a lipsei calităţii procesuale a pârâtului C.C., au format obiectul judecăţii derulate în faţa Tribunalului Arbitral, împrejurare, de altfel, corect reţinută şi de instanţă prin soluţionarea acţiunii în anulare.
Concluzia este identică şi în privinţa criticii referitoare la neobservarea de către instanţă a incidenţei motivului de desfiinţare a hotărârii arbitrale derivate din încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri şi dispoziţii imperative ale legii, pentru că atât prin acţiunea în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., cât şi prin motivele de recurs, în realitate, reclamanta urmăreşte extinderea controlul judiciar asupra hotărârii arbitrale, sub aspectul modului de soluţionare a fondului litigiului. O atare soluţie nu este însă posibilă, dinperspectiva dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ., care reglementează doar un control de legalitate şi nu de temeinicie, astfel încât, nu se poate reţine nicio încălcare a acestor dispoziţii, cu consecinţa că şi criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate.
În concluzie, recursul este nefondat şi va fi respins, ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.T.C. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 64 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2905/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2910/2009. Comercial → |
|---|
