ICCJ. Decizia nr. 2910/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2910/2009
Dosar nr.5320/100/2008
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată SC A. SA Baia Mare şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată să-şi majoreze capitalul social cu o diferenţă între valoarea cu care a fost deja majorat, rezultată din reactualizarea valorii terenurilor cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare. Reclamanta a mai solicitat ca pârâta să fie obligată la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei de „a face" constând în majorarea capitalului social cu diferenţa solicitată.
Acţiunea a fost motivată în drept invocându-se prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, art. 143 din HG nr. 577/2002, art. 1073 şi 1075 C. civ.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa nr. 207 din 26 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş, prin care, în urma analizei actelor dosarului şi a susţinerilor părţilor a fost respinsă acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 142 din HG nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997, potrivit cărora după primirea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în adunarea generală se aprobă şi majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor, situaţie în care potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 administratorii societăţii sunt obligaţi să solicite înregistrarea majorării capitalului social la O.R.C. S-a mai reţinut că, în speţă, a fost completat art. 6 din actul constitutiv printr-un act adiţional majorându-se capitalul social cu suma de 383.910.200 lei reprezentând valoarea terenurilor pentru care societatea a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, suma respectivă reprezentând echivalentul a 6.518 acţiuni cu valoarea nominală de 58.900 lei.
Instanţa de fond a înlăturat şi susţinerea potrivit căreia majorarea capitalului social ar fi necorespunzătoare apreciind că pentru o astfel de situaţie, reclamanta nu îşi poate valorifica o stare de drept pe calea unei obligaţii de a face, cu atât mai mult cu cât atribuţia de majorare a capitalului social nu aparţine societăţii comerciale ca subiect de drept ci adunării generale a acţionarilor în conformitate cu art. 113 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 31/1990.
Sentinţa nr. 207 din 26 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost apelată de A.V.A.S. Bucureşti care a susţinut că temeiul legal al majorării capitalului social este art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137 /2000, că intimata SC A. SA Baia Mare a majorat necorespunzător şi cu întârziere capitalul social al societăţii fără să respecte prevederile art. 143 din HG nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi că valoarea luată în calcul pentru majorarea capitalului social considerată aport în natură al statului în schimbul căruia trebuiau emise acţiuni suplimentare nu a fost corect calculată.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 78/2009, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti, apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 12 (5) din Legea nr. 137/2002 a HG nr. 834/1991 şi a normelor aprobate prin HG nr. 500/1994.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că după obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, eliberat de Ministerul Agriculturii, la data de 12 iulie 2004, a fost majorat capitalul social al societăţii cu valoarea terenurilor, considerată aport al statului la capitalul social. A mai reţinut instanţa că majorarea capitaluluisocial. s-a făcut ţinând seama de criteriile prevăzute la art. 2 din HG nr. 834/1991 în raport de valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, actualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit conform legislaţiei. Curtea a înlăturat susţinerile A.V.A.S. Bucureşti potrivit cărora majorarea capitalului social trebuia făcută conform HG nr. 107/2008 întrucât acest act normativ a fost adoptat ulterior derulării operaţiunilor de evaluare şi majorare a capitalului social.
Împotriva deciziei nr. 78 din 11 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs A.V.A.S. Bucureşti în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta şi-a argumentat criticile pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că SC A. SA Baia Mare a majorat necorespunzător şi cu întârziere capitalul social al societăţii fără să respecte prevederile art. 143 din HG nr. 577/2002 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Potrivit autoarei recursului valoarea care a fost avută în vedere la majorarea capitalului social al SC A. SA Baia Mare nu a fost preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare, astfel că, majorarea reactualizată cu o sumă mai mică decât cea din anexa la certificatul de atestare a dreptului de proprietate i-a produs A.V.A.S. , ca acţionar, un prejudiciu.
În continuare au fost invocate prevederile HG nr. 834/1991, HG nr. 500/1994, precizările nr. 86592 din 16 septembrie 1994 emise de Ministerul Finanţelor, HG nr. 983/1998, HG nr. 95/1999, HG nr. 403/2000, HG nr. 1553/2003, aplicabile, potrivit recurentei, majorării capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care la data privatizării nu erau emise certificatele de atestare a dreptului de proprietate.
Aceste acte normative în opinia recurentei trebuiau respectate, astfel că se consideră îndreptăţită să susţină că majorarea capitalului social nu a fost realizată cu valoarea cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate reactualizată şi să solicite Înaltei Curţi admiterea recursului, iar în fond modificarea soluţiilor anterioare în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care şi-a întemeiat recursul A.V.A.S. Bucureşti, vizează situaţia când „Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Criticile, astfel cum au fost argumentate, privesc ipoteza a doua a textului mai sus citat care se referă la încălcarea şi aplicarea greşită a legii. Pentru a răspunde criticilor trebuie observat mai întâi că recurenta în calitate de reclamantă şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 şi pe prevederile art. 143 din HG nr. 577/2002 prin care s-au aprobat Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997.
Aceste temeiuri au constituit obiect de analiză în fond şi apel astfel că recurenta nu ar putea să se prevaleze în recurs de alte acte normative pentru a susţine nelegalitatea soluţiilor anterioare. Din acest punct de vedere trebuie remarcat faptul că instanţele care au soluţionat litigiul s-au pronunţat în limitele investirii şi temeiurilor invocate respectând principiul disponibilităţii precum şi prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte va lua în examinare motivul de nelegalitate invocat verificând dacă dispoziţiile din Legea nr. 137/2002 şi HG nr. 577/2002 au fost corect aplicate.
Din punctul de vedere al analizei propuse se va reţine că art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, modificată şi completată, stabileşte obligaţia majorării de drept, a capitalului social cu valoarea terenurilor în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul a fost eliberat după privatizare. În speţă, intimata s-a aflat în această ultimă ipoteză întrucât a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate după privatizare. În această situaţie majorarea capitalului social, potrivit legii, se realizează de drept [(art. 12 alin. (5)] cu valoarea terenurilor care va fi considerată aport în natură al statului în schimbul căruia se emit acţiuni suplimentare care revin de drept instituţiei publice implicate. Este necontestată de recurentă majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor care a fost realizată de intimată în anul 2005, astfel că A.V.A.S. nu se află în ipoteza art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, prin care se dispune că majorarea poate fi înregistrată la O.R.C. şi la cererea instituţiei publice implicate în cazul în care aceasta nu s-ar fi realizat. Cu toate acestea recurenta a ales calea acţiunii având ca obiect o obligaţie de „a face" pentru a solicita instanţei să oblige SC A. SA Baia Mare la majorarea capitalului social cu diferenţa dintre valoarea luată în calcul pentru majorarea deja realizată şi valoarea cuprinsă în anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care potrivit A.V.A.S., trebuia realizatăla valoarea de piaţă. Cu alte cuvinte, pe acest raţionament s-a pus în discuţie aplicarea art. 143 din HG nr. 577/2002 potrivit căruia valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de „legislaţia în vigoare". Deşi invocă aceste dispoziţii se observă dinargumentele aduse în sprijinul susţinerilor din recurs, ca de altfel şi din susţinerile făcute în celelalte instanţe, că nu s-a arătat cu certitudine care este valoarea stabilită ca diferenţă, nesocotită de intimată sau care este coeficientul de reevaluare stabilit de „legislaţia în vigoare" care se impunea a fi luat în calcul.
Revenind la prevederile de mai sus se constată că valoarea de majorare se raportează la valoarea preluată din anexele certificatului de atestare a dreptului de proprietate, prevăzută la momentul majorării în anexa II a HG nr. 500/1994, iar algoritmul de calcul rezultă din dosarul pentru eliberarea certificatului M07 nr. 3015/2007. Susţinerile recurentei prin care solicită obligarea la majorare cu o diferenţă provenind dintr-un alt mod de evaluare cuprins în HG nr. 107/2008 prin care s-a modificat art. 6 din HG nr. 834/1991 nu vor fi reţinute întrucât evaluarea terenurilor la valoarea de piaţă ca mod de calcul cât şi includerea acestora în patrimoniul social cu obligaţia de majorare a capitalului social operează de la data modificării actului normativ menţionat mai sus. În cauză, majorarea capitalului social s-a realizat în anul 2005 sub incidenţa art. 6 din HG nr. 834/1991 în forma de la acea dată când evaluarea se realiza cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 2, or, aceste criterii au fost respectate. Prin urmare, criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel sunt nefondate atât în ce priveşte primul capăt de cerere cât şi în ce priveşte aplicarea sancţiunii privind plata daunelor cominatorii.
Aşa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge. De asemenea, va fi respinsă cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de SC A. SA, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 78 din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea intimatei SC A. SA BAIA MARE privind acordarea de cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2908/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2911/2009. Comercial → |
|---|
