ICCJ. Decizia nr. 2488/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2488/2009
Dosar nr. 4893/180/2006
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău şi înregistrată sub nr. 7224 din 13 iunie 2006, contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA BACĂU, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. BUCUREŞTI a formulat opoziţie la somaţia de executare comunicată în baza biletului la ordin emis de către SC I.H. SRL BUCUREŞTI în favoarea SC A.I. SRL şi girat în favoarea B. pentru suma de 940.000 dolari SUA, solicitând anularea formelor de executare şi exonerarea de la plată.
În motivarea cererii sale, contestatoarea invocă excepţia lipsei unui titlu executor valabil în posesia A.V.A.S., excepţia lipsei dovezilor privind posesia valabilă a biletului la ordin, excepţia nulităţii actelor de executare, excepţia prescripţiei obligaţiei de plată a biletului la ordin, lipsa unei obligaţii valabile în sarcina S.I.F., excepţia privind nulitatea transferului obligaţiei de plată.
În dovedirea acţiunii a depus adresa emisă de către intimată de comunicare a titlurilor executorii, copia biletului la ordin emis la 5 septembrie 1996 de către SC A.I. SRL BUCUREŞTI pentru suma de 940.000 dolari SUA.
În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 58/1934, Normele cadru B.N.R. nr. 6/1995 şi C. proc. civ.
Legal citată, intimata A.V.A.S. BUCUREŞTI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată. A invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritorială a Judecătoriei Bacău şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 7740 din 14 septembrie 2006, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Bacău a reţinut că A.V.A.S. BUCUREŞTI a comunicat contestatoarei titlurile executorii care constată o creanţă în valoare de 940.000 dolari SUA aferentă biletului la ordin emis la data de 5 septembrie 1996 de către SC A.I. SRL în favoarea SC A.I. SRL BUCUREŞTI şi avalizat de către F.P.P. II Moldova.
Comunicarea s-a făcut cu înscrisul aflat în copie la fila 11 dosar şi este întemeiată în drept pe dispoziţiile OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului.
Cum titlul care constată creanţa deţinută de A.V.A.S. Bucureşti îl reprezintă biletul la ordin preluat de creditorul cedent B. SA, în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 51/1998, instanţa a stabilit norma de procedură aplicabilă, respectiv dispoziţiile cuprinse în OUG nr. 51/1998.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a format dosarul nr. 4893/180/2006 .
Prin sentinţa comercială nr. 85 din 22 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea opoziţiei la somaţia de executare formulată de S.I.F. MOLDOVA în contradictoriu cu A.V.A.S., a constatat competentă în soluţionarea cauzei Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a opoziţiei la somaţia de executare la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 care prevede că „opoziţia se va introduce la judecătoria care a învestit cambia cu formulă executorie..." şi că în ce priveşte competenţa de soluţionare a opoziţiei întemeiată pe Legea nr. 58/1934, se aplică cu prioritate acest act normativ cu forţă de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata A.V.A.S. BUCUREŞTI solicitând admiterea recursului, modificarea acesteia în sensul stabilirii judecării cauzei în sarcina Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor speciale ale art. 45 din OUG nr. 51/1998 motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; că S.I.F. MOLDOVA a înţeles să formuleze opoziţie la executare împotriva actelor de executare iniţiate de către A.V.A.S., cerere întemeiată şi pe dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ., în această situaţie în cauză fiind aplicabile dispoziţiile OUG nr. 51/1998; că procedura de executare silită demarată de A.V.A.S. a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor OUG nr. 51/1998; că A.V.A.S. a comunicat titlurile executorii prin adresa nr. 15490/1 din 2 iunie 2006 contestatoarei S.I.F. MOLDOVA; că preluarea creanţei de A.V.A.S. s-a făcut în temeiul unui act normativ cu dispoziţii speciale, restrictive, aplicabile doar acelor acte şi fapte juridice ce intră sub incidenţa normelor juridice cuprinse în economia textului de lege indicat anterior; că OUG nr. 51/1998 nu a creat doar simplul cadru legal în contextul căruia A.V.A.S. să preia în calitate de cesionar active ale statului de la cedenţii anume prevăzuţi de lege; legiuitorul a stabilit un regim juridic deosebit atât sub raportul dreptului material, cât şi sub raportul dreptului procesual aplicabil în ce priveşte activele statului preluate în vederea valorificării; că titlurile constatatoare ale creanţei cesionate A.V.A.S. sunt constituite din „biletul la ordin şi convenţia de scontare", iar preluarea acestora de către A.V.A.S. a determinat modificarea naturii juridice a acestor înscrisuri, negotium juris, dobândind calitatea de titlu executoriu cu toate consecinţele şi caracteristicile corespunzătoare; că potrivit art. 44 din OUG coroborat cu art. 45 din acelaşi act competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel.
Recurenta a depus şi concluzii scrise solicitând admiterea recursului.
Analizând Decizia atacată Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sentinţa civilă nr. 7740 din 14 septembrie 2006 Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. BUCUREŞTI în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că titlul care constată creanţa deţinută de A.V.A.S. BUCUREŞTI îl reprezintă biletul la ordin preluat de la creditorul cedent B. SA, comunicat în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 51/1998 şi că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998 şi nu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 58/1934 faţă de obiectul litigiului care poartă asupra unui activ bancar preluat de A.V.A.S. şi de calitatea de parte pe care o are A.V.A.S. Bucureşti.
Această sentinţă a fost recurată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA şi prin Decizia civilă nr. 1091/R din 29 octombrie 2007 Tribunalul Bacău a respins recursul ca nefondat, reţinându-se că dispoziţiile OUG nr. 51/1998 sunt aplicabile cu prioritate chiar dacă în speţă este vorba de un titlu cambial care în lipsa acestor condiţii impuse de OUG nr. 51/1998 cade sub incidenţa Legii nr. 58/1934.
Prin sentinţa comercială nr. 85 din 22 iunie 2009 ce face obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel Bucureşti a pus din nou în discuţie excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea cauzei pentru aceleaşi motive deşi intrase în puterea de lucru judecat rezolvarea acestei excepţii prin sentinţa civilă nr. 7740 din 14 septembrie 2006 a Judecătoriei Bacău, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1091/R din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău.
Ca atare soluţia adoptată de curtea de apel de admitere a excepţiei de necompetenţă materială este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa Decizia şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 85 din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia atacată şi trimite cauza, pentru rejudecare pe fond, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2483/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2490/2009. Comercial → |
|---|
