ICCJ. Decizia nr. 2495/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2495/2009
Dosar nr. 2235/90/2008
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată înregistrată la data de 17 iulie 2008, reclamanta SC T.E.C. SRL TIMIŞOARA a chemat în judecată pe pârâta SC U.M. SA RÂMNICU VÂLCEA şi a solicitat constatarea inexistenţei dreptului acesteia de a solicita despăgubiri pentru consumul suplimentar de vopsea, urmare a neîndeplinirii obligaţiei de a schimba piesele supuse uzurii datorită funcţionării la termenele de expirare a duratei de exploatare, precum şi folosirii intensive a instalaţiei.
În motivarea acţiunii a susţinut că între părţi au existat mai multe litigii generate de pârâtă care a chemat-o în judecată pe reclamantă pentru a solicita să-i plătească contravaloarea cantităţii de vopsea consumată suplimentar faţă de parametrii tehnici ai instalaţiei livrate.
În această ordine de idei, reclamanta a susţinut că în realitate consumul suplimentar este determinat de acţiunea pârâtei care a exploatat intensiv instalaţia şi nu a schimbat la timp piesele supuse uzurii normale, astfel că se impune ca instanţa să constate că nu are dreptul la despăgubiri.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1355 din 17 noiembrie 2008 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, formulată de pârâtă şi pe fond a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Ca să pronunţe această sentinţă, instanţa a reţinut în esenţă că împotriva reclamantei din cauza pendinte, pârâta a formulat mai multe acţiuni în pretenţii, prin care a solicitat să-i plătească despăgubiri reprezentând contravaloarea consumului sporit de vopsea, faţă de parametrii tehnici proiectaţi.
În raport de petitul acţiunii şi de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., instanţa a apreciat că acţiunea în constatare promovată este inadmisibilă, deoarece reclamanta are în principal posibilitatea realizării dreptului, prin apărările pe care le face în cadrul litigiilor existente, urmărind respingerea susţinerilor pârâtei.
Acţiunea în constatare are numai un caracter subsidiar şi dacă partea poate invoca într-un proces aflat pe rol, prin întâmpinare, o anumită stare de fapt menită să conducă la respingerea pretenţiilor celeilalte părţi, ea nu poate invoca acelaşi fapt pe cale principală, printr-o acţiune distinctă deoarece interesul ei nu poate fi desprins de cererea pe care doreşte să o paralizeze.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Calea de atac a fost calificată apel şi prin Decizia nr. 31/A –C din 27 martie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că din actele şi lucrările dosarului se desprinde că reclamanta are posibilitatea realizării dreptului, tinzând la respingerea pretenţiilor formulate de pârâtă în alte litigii existente între părţi, ce vizează despăgubirile constând în consumul suplimentar de vopsea faţă de prevederile contractuale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC T.E.C. SRL TIMIŞOARA invocând motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre soluţionare pe fond.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut, în esenţă, că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Art. 111 C. proc. civ., derogând de la dreptul comun în materie, adică art. 109 C. proc. civ., care consacră acţiunea în realizare, prevede că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei unui drept, acţiune care însă nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Textul instituie caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, finalitatea urmărită de legiuitor fiind aceea că, în măsura în care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe calea acţiunii în realizare.
În cauză reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 111 C. proc. civ.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut corect că acţiunea în constatare promovată de reclamantă este inadmisibilă, deoarece reclamanta are posibilitatea realizării dreptului, tinzând la respingerea pretenţiilor formulate de pârâtă în alte litigii existente între părţi, ce vizează despăgubirile constând în consumul suplimentar de vopsea faţă de prevederile contractuale.
În acest context, aşa cum corect s-a reţinut de instanţa de apel reclamanta se poate apăra în cadrul acţiunilor respective ori poate promova ea o acţiune prin care să solicite obligarea pârâtei la schimbarea pieselor componente ale instalaţiei în vederea realizării unui consum corect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.E.C. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 31/A-C din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2490/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2509/2009. Comercial → |
|---|
