ICCJ. Decizia nr. 2517/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2517/2009
Dosar nr. 43/104/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii G.C. şi B.I.C., au chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL reprezentată de administratorul F.M.V., solicitând obligarea acesteia să folosească intrarea imobilului şi interzicerea folosirii scării de acces, obligarea pârâtei să deblocheze uşile zidite în zidul comun, să sisteze lucrările pentru modificarea spaţiului şi să lase în deplină proprietate intrarea şi scara de acces.
Prin sentinţa civilă nr. 6789 din 5 decembrie 2007, Judecătoria Slatina, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt considerând că litigiul are caracter comercial în raport de dispoziţiile art. 56 C. com.
Tribunalul, prin sentinţa comercială nr. 273 din 13 mai 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că, reclamantul G.C. în calitate de mandatar al lui I.G., a vândut pârâtei o parte din imobilul situat în oraşul Slatina, respectiv subsol, parter şi etaj, iar aceasta foloseşte de 4 ani scara de acces din str., aceasta fiind singura care îi poate asigura accesul la subsol şi etaj.
Prin Decizia nr. 244 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, a respins apelul reclamanţilor, considerând că pârâta nu a folosit abuziv scara de acces către subsolul şi etajul proprietatea sa, aceasta fiind singura posibilitate de a folosi spaţiile cumpărate de la reclamantul G.C.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanţii au declarat recurs pe care nu l-au motivat în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ.
La data de 22 aprilie 2009 recurenţii depun motive de ordine publică privind necompetenţa materială a tribunalului de a judeca în primă instanţă litigiul ce are caracter civil.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Analizând motivele de ordine publică invocate, se constată că recurenţii confundă caracterul special al legii comerciale cu un aşa numit caracter subsidiar al legii comerciale faţă de legea civilă.
Potrivit art. 1C. com., în comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispune se aplică codul civil.
Prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la 26 octombrie 2005, spaţiile vândute cumpărătorului SC E. SRL au intrat în patrimoniul social al acestei societăţi comerciale iar actele de administrare, folosinţă sau dispoziţie cu privire la acestea sunt socotite a fi săvârşite de un comerciant şi se bucură de prezumţia de comercialitate.
În această măsură, instanţele de fond au considerat judicios, că obiectul asupra căruia poartă litigiul rezultă din prerogativele dreptului de proprietate asupra unui fond de comerţ iar competenţa de soluţionare aparţine instanţelor comerciale.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 244 din 23 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii G.C. şi B.I.C. împotriva deciziei nr. 244 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2510/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2533/2009. Comercial → |
|---|
