ICCJ. Decizia nr. 2583/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2583/2009
Dosar nr. 1007/1259/2007
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC G.P.I.C. SRL a chemat în judecată pe pârâtul I.N. şi a solicitat obligarea pârâtului să permită accesul la punctul de lucru al SC S.G. SRL, obligarea pârâtului să predea documentele acelei societăţi comerciale şi la cheltuieli de judecată, motivând că hotărârea A.G.A. pârâtul a fost revocat din funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie iar de la acea dată refuză să permită accesul la punctul de lucru şi nu predă actele firmei.
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa nr. 765 din 6 octombrie 2008, a respins acţiunea, considerând că deşi prin hotărârea A.G.A. din 8 august 2007 pârâtul a fost revocat din funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie, acesta a solicitat instanţei înfiinţarea unui sechestru judiciar în vederea indisponibilizării bunurilor aparţinând SC S.G. SRL, iar prin încheierea din 26 septembrie 2007 s-a încuviinţat punerea sub sechestru judiciar, paza fiind atribuită pârâtului.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 11/ A-C din 16 februarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că numirea pârâtului administrator sechestru al bunurilor mobile şi imobile ale SC S.G. SRL, face ca administratorii societăţii să nu mai aibă acces în incinta acesteia şi nici la documente, scopul instituirii sechestrului fiind păstrarea, paza şi administrarea bunurilor aflate în litigiu.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta, a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine, dincolo de prezentarea situaţiei de fapt, că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile ce reglementează regimul juridic al administratorului sechestru şi dreptul său de a avea acces la punctul de lucru şi la documentele societăţii. Societatea are obligaţia de a permite salariaţilor accesul la locurile de muncă, iar asociatul nu-şi poate aduce la îndeplinire atribuţiile ce-i revin, fiind nejustificat blocată de asociatul minoritar. Calitatea de administrator sechestru nu-i conferă pârâtului dreptul de a face acte de administrare ci numai acte de conservare, neputând priva pe asociatul reclamant de a avea acces în fostul sediu social.
Greşit instanţa a interzis dreptul de control pe care asociatul îl are la registrele contabile şi celelalte documente.
Reclamanta are dreptul la toate documentele fiind interesat direct în controlul îndeplinirii obiectului de activitate, astfel riscând prejudicierea prin posibilitatea sustragerii documentelor financiar contabile, sumelor de bani sau modificării contractelor.
Mai susţine recurenta că nu poate fi primită interpretarea dată de instanţa de apel potrivit căreia accesul administratorilor în societate ar lipsi de eficienţă sechestrul judiciar pentru că de esenţa sechestrului este paza şi conservarea unor bunuri individuale determinate nu conducerea şi controlul decizional al vieţii unei entităţi comerciale. Atribuţiile de conducere şi decizie nu se raportează la bunurile mobile şi imobile ale societăţii ci la derularea unor contracte, evoluţia fluxului de numerar şi strategii de dezvoltare. Un singur gestionar nu poate exercita funcţii de nivel managerial şi nu poate reprezenta în instanţă societatea.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Activitatea desfăşurată de părţi, ca asociaţi ai SC S.G. SRL a determinat neînţelegeri grave între aceştia, ce au condus la adoptarea unor hotărâri A.G.A. de revocare din funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie al pârâtului, urmată de instituirea sechestrului judiciar la data de 18 septembrie 2007 şi numirea acestuia administrator, sechestru asupra bunurilor mobile şi imobile ale societăţii.
Natura juridică a instituţiei sechestrului judiciar a fost greşit înţeleasă de recurentă, care, socoteşte că persoana împuternicită de instanţă are numai paza şi conservarea bunurilor şi nu ar putea sta în instanţă ca reprezentat al societăţii.
Prevederile art. 600 C. proc. civ., atribuie persoanei desemnată administrator sechestru toate actele de conservare şi administrare, dreptul de a încasa orice venituri şi sume datorate şi de a plăti datorii cu caracter curent precum şi cele constatate prin titluri executorii şi de a sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, cu autorizarea instanţei care l-a numit.
Sechestrul judiciar constituie mijlocul procesual pus la îndemâna creditorului pentru a împiedica orice act sau fapt de natură a lipsi de obiect o executare viitoare asupra bunurilor indisponibilizate.
Sechestrul judiciar a fost impus de instanţă în considerarea pericolului ca bunurile sechestrate să nu mai poată fi consemnate; iar în acest sens curtea de apel, judicios a considerat că accesul în societate şi la documentele acesteia ar lipsi de conţinut, sechestrul judiciar care ia din mâinile proprietarului administrarea şi păstrarea bunului pe care le transferă administratorului sechestru.
Este adevărat că orice asociat are dreptul la informare să se asigure dacă mijloacele societăţii sunt corect folosite, însă în situaţia de excepţie impusă de instituirea unui sechestru judiciar, administratorului sechestru îi revine obligaţia întocmirii actelor de conservare şi administrare, ca mandatar judiciar, căruia îi incumbă responsabilităţile mandatului în plus de simpla pază şi conservare a bunului.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 11/ A-C din 16 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.P.I.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 11/ A-C din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2579/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2587/2009. Comercial → |
|---|
