ICCJ. Decizia nr. 2582/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2582/2009
Dosar nr. 11080/3/2008
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 336 din 13 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 6052 din 6 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC B.E. SRL Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SRL şi a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3793,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj cu nr. 5090/1285 din 15 noiembrie 2005, reclamanta SC B.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SRL şi a solicitat rezoluţiunea parţială a contractului de vânzare-cumpărare comercială încheiat în formă simplificată din culpa pârâtei, ca urmare a nerespectării termenelor de livrare asumate; obligarea pârâtei la plata sumei de 193.047 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, din care suma de 140 lei dobândă legală practicată de BNR aferentă sumei de 12077,96 lei achitată de reclamantă la 13 februarie 2007, cu titlu de avans pentru cele 2 semiremorci livrate la 12 iulie 2007, calculată de la termenul de livrare, 15 mai 2007 şi până la data livrării efective 12 iulie 2007, 55286,04 lei reprezentând daune interese echivalente cu beneficiul nerealizat de reclamantă în perioada de întârziere arătată, 15 mai 2007- 12 iulie 2007, 272,4 lei reprezentând dobânda legală practicată de BNR aferentă sumei de 24153,8 lei achitată de reclamantă la 13 februarie 2007 pentru cele 4 semiremorci nelivrate, calculată de la termenul de livrare, 31 mai 2007 şi până la restituirea acestei sume, 27 iulie 2007, respectiv suma de 134,844 lei reprezentând daune interese echivalente cu beneficiul nerealizat de reclamantă în perioada scursă de la termenul de livrare până la achiziţionarea de către reclamantă a altor 4 semiremorci de la terţi, 31 mai 2007-10 august 2007, suma de 1618,128 lei echivalentul a 480 Euro, reprezentând comisionul bancar de neutilizare a contractului de credit angajat de reclamantă pe baza facturilor proforma emise de pârâtă şi retras ca urmare a neonorării obligaţiilor contractuale de către pârâtă şi, 886,44 lei reprezentând contravaloarea asigurării de avarii a celor 4 semiremorci nelivrate de către pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că cererea a fost motivată în sensul că, la data de 8 februarie 2007, pârâta a transmis reclamantei o ofertă fermă de vânzare a unui număr de 6 semiremorci basculabile marca Meiller, din care 2 cu termen de livrare a doua jumătate a lunii aprilie 2007, iar 4 cu termen de livrare a doua jumătate a lunii mai 2007. Urmare a acceptării ofertei de către reclamantă s-a emis factura proforma nr. 063 din 8 februarie 2007, iar la data de 13 februarie 2007, reclamanta a achitat un avans de 36231,77 Euro, începând demersurile pentru obţinerea unui credit pentru plata restului de preţ. La finalul lunii aprilie primele două semiremorci nu fuseseră încă livrate, dar, în urma presiunilor scrise şi telefonice ale reclamantei, pârâta i-a garantat un nou termen ferm, prima jumătate a lunii mai 2007. Primele două semiremorci au fost livrate la 12 iulie 2007, cu o întârziere de mai bine de două luni faţă de termenul contractual, după plata integrală a preţului conform facturii proforma nr. 243 din 22 iunie 2007 (70686 Euro). La 19 iulie 2007, reclamantei i s-a comunicat că semiremorcile rămase ar fi gata de livrare, dar pârâta i-a condiţionat eliberarea facturilor în original de semnarea unei convenţii prin care pârâta să renunţe la orice pretenţii financiare legate de termenele de livrare, ceea ce a condus la refuzul băncii de a elibera suma corespunzătoare diferenţei de preţ. Cu toate acestea, reclamanta a achitat pârâtei la data de 26 iulie 2007, din surse proprii, suma de 428.521,49 lei reprezentând contravaloarea celor 4 semiremorci rămase. Însă pârâta i-a restituit suma la 27 iulie 2007. Reclamanta a precizat că rezoluţiunea contractului s-a produs din culpa pârâtei prin nerespectarea termenului de livrare asumat, ceea ce atrage răspunderea acesteia pentru întreg prejudiciul cauzat, adică şi pentru beneficiul nerealizat. A solicitat dobânda legală pentru folosirea fără titlu a sumelor de bani, iar în ceea ce priveşte beneficiul nerealizat a arătat că, având în vedere cumpărarea semiremorcilor, a acceptat noi comenzi de transport, încheind acte adiţionale la contractele de transport cu beneficiarii săi, comenzi pe care nu le-a putut onora şi a fost nevoită să achiziţioneze utilaje similare din străinătate. În drept, a invocat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., art. 43 C. com., art. 998-999 C. civ., art. 274 C. proc. civ.
Din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că între reclamantă, în calitate de cumpărător, şi pârâtă, în calitate de vânzător, s-a încheiat un contract comercial de vânzare-cumpărare având ca obiect 6 semiremorci, din care 2 la preţul de 29.700 Euro/bucată, cu termen de livrare a doua jumătate a lunii aprilie şi 4 la preţul de 30.000 Euro/bucată, cu termen de livrare a doua jumătate a lunii mai. Oferta trimisă prin fax de către pârâtă a fost acceptată de către reclamantă, acceptare care rezultă din prezumţia prevăzută de art. 1203 C. civ., respectiv din comportamentul ulterior. Pârâta a trimis prin fax reclamantei factura proforma care să permită acesteia plata avansului, obligaţie pe care reclamanta şi-a îndeplinit-o la data de 13 februarie 2007, plătind suma de 36231,77 Euro.
S-a considerat că nu pot fi primite apărările pârâtei în sensul că între părţi nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, iar înscrisul depus la filele 117-118 în dosarul depus la Tribunalul Cluj nu este opozabil reclamantei întrucât priveşte raporturile pârâtei cu furnizorul său germen şi nu s-a dovedit că a fost comunicat reclamantei o dată cu oferta.
În ceea ce priveşte executarea contractului, s-a reţinut că reclamanta a achitat avansul, iar pârâta a emis facturile nr. 280 şi 281 la data de 27 iunie 2007 reprezentând contravaloarea celor două semiremorci, la aceeaşi dată reclamanta achitându-le cu O.P. nr. 590 emis de C.E.B. SA.
Deoarece livrarea celor două semiremorci s-a realizat la data de 12 iulie 2007, în privinţa lor s-a considerat că nu se poate pune problema rezoluţiunii contractului.
Referitor la celelalte patru semiremorci, tribunalul a reţinut că cererea de rezoluţiune a contractului nu este fondată. Aceasta, deoarece, la datele de 25 şi 26 iulie 2007, pârâta a comunicat reclamantei că semiremorcile se află în stoc putând fi livrate, deci s-a declarat gata să execute contractul. Împrejurarea că pârâta nu i-a comunicat reclamantei facturile pentru a beneficia de credit bancar a fost apreciată că nu are relevanţă, întrucât pârâta nu şi-a asumat o astfel de obligaţie prin contract. Deoarece, deşi termenul de livrare a expirat, chiar înainte de sesizarea instanţei, pârâta s-a declarat gata să execute contractul, tribunalul a constatat că rezoluţiunea nu a operat.
Instanţa a arătat că cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 140 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 12.077,96 lei achitată cu titlu de avans pentru cele două semiremorci este nefondată, deoarece reclamanta a beneficiat de acestea, pârâta executându-şi obligaţia de predare.
De asemenea, s-a reţinut că nu este fondată nici cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 55286,04 lei daune interese constând în beneficiul nerealizat de reclamantă în perioada de întârziere la livrare pentru cele două semiremorci, întrucât beneficiul nerealizat invocat nu este dovedit cu nici un mijloc de probă.
Celelalte pretenţii ale reclamantei constând în dobânda legală aferentă sumei de 24.153,81 lei, daune interese constând în beneficiul nerealizat în perioada scursă de la livrare până la achiziţionarea altor patru semiremorci, comisionul bancar de neutilizare a creditului şi contravaloarea asigurării de avarii a celor patru semiremorci au fost apreciate ca nefiind fondate, fiind accesorii capătului de cerere referitor la rezoluţiunea parţială a contractului.
Potrivit art. 1021 C. civ. şi art. 1169 C. civ., acţiunea a fost respinsă ca nefondată, inclusiv cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, accesoriu primelor două capete de cerere.
Având în vedere că, prin respingerea acţiunii, reclamanta a căzut în pretenţii, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., tribunalul a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei cheltuieli de judecată efectuate în cauză.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 6052 din 6 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a declarat apel în termen legal apelanta-reclamantă.
Prin Decizia nr. 533 din 17 noiembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul formulat de pârâtă, a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la 140 lei dobândă legală, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei. A fost obligată intimata-reclamantă la 850 lei cheltuieli de judecată în apel în considerentele căreia a reţinut, în esenţă, că pârâta se face vinovată de nerespectarea obligaţiei contractuale asumate de predare a semiremorcilor la termenul convenit, beneficiul nerealizat pentru livrarea cu întârziere a celor două remorci s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a respins-o întrucât reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit prin nepredarea la termen a semiremorcilor, fapt pentru care nu este antrenată răspunderea contractuală, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1082 C. civ., reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 67 C. com. pentru a opera rezoluţiunea contractului în favoarea sa, apreciindu-se că sunt incidente dispoziţiile art. 59 C. com., respectiv ca predarea să se facă la locul unde vânzătorul îşi are sediul comercial la momentul încheierii contractului; şi, cum reclamanta nu şi-a executat obligaţia contractuală de a prelua bunurile obiect al contractului de vânzare-cumpărare de la sediul societăţii pârâte, iar reclamanta nu s-a prezentat să preia semiremorcile deşi pârâta a restituit suma reprezentând preţul semiremorcilor, atitudine pe care instanţa de apel a calificat-o ca fiind încetarea contractului; prin urmare, conchide instanţa de apel în considerente, contractul de vânzare-cumpărare a încetat prin acordul părţilor şi nu prin rezoluţiunea lui prin neexecutarea culpabilă sau a executării cu întârziere a vreunei obligaţii contractuale de către pârâtă, aceasta nu poate fi obligată la despăgubirile solicitate de partea adversă.
În contra deciziei a declarat recurs reclamanta prin care formulează critici cu privire la stabilirea situaţiei în fapt şi modul eronat de apreciere a probelor administrate în cauză cu privire la contractul de vânzare-cumpărare a celor 2 semiremorci, reiterând critici referitoare al îndeplinirea răspunderii civile contractuale şi a rezoluţiunii contractului părţilor.
La termenul de judecată de astăzi, la cererea Înaltei Curţi, reprezentantul recurentei a arătat că, criticile formulate se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În deliberare, Înalta Curte constată că motivele invocate de recurentă nu sunt motive de nelegalitate în sensul textului de lege evocat, deoarece acestea privesc temeinicia sau netemeinicia cererii, şi nicidecum un control judiciar în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de lege în calea de atac a recursului.
Aşa fiind Înalta Curte va constata nulitatea acesteia în raport de prevederile art. 3021 lit. c) C.proc. civ., faţă de faptul că ea nu conţine motivele de nelegalitate şi dezvoltarea acestora şi nici nu permite încadrarea în vreunul din cazurile de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. text care limitează controlul instanţei de recurs numai la nelegalitatea hotărârii atacate nu şi la netemeinicia acesteia.
Faţă de această împrejurare, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va declara nulă cererea de recurs astfel promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs de recurs formulată de reclamanta SC B.E. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 533 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2581/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2584/2009. Comercial → |
|---|
