ICCJ. Decizia nr. 2580/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2580/2009
Dosar nr. 45079/3/2007
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3766 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâta C.E.C. SA, având ca obiect obligarea la plata sumei de 159.655 lei, ca fiind prescrisă, subsecvent admiterii excepţiei cu acest obiect şi respingerea ca neîntemeiată a excepţiei prematurităţii.
Tribunalul a reţinut că prin convocarea primită de pârâtă la 28 noiembrie 2006 procedura de conciliere s-a realizat, în cuprinsul convocării fiind indicate pretenţiile solicitate şi natura lor juridică.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa de fond a apreciat-o ca întemeiată deoarece reclamantul nu a cerut odată cu despăgubirile şi reactualizarea lor, acestea făcând obiectul altui litigiu soluţionat prin sentinţa comercială 6157 din 11 mai 2004 invocată la 20 septembrie 2005. În speţă fiind vorba de o întrerupere cauzată de recunoaşterea pretenţiilor de către pârâtă, efectul este începerea curgerii unui nou termen de prescripţie de acelaşi fel, nu a dreptului de a cere executarea silită.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr.c481 din 13 noiembrie 2008, a admis apelul declarat de reclamantul B.N., a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Critica apelantului cu privire la natura juridică a pretenţiilor solicitate s-a apreciat ca întemeiată, instanţa de apel reţinând însă că instanţa de fond a fost investită cu o acţiune în pretenţii derivând din actualizarea debitului principal în funcţie de indicele preţului de consum iar nu din dobânda legală aferentă acestui debit, judecătorul fiind obligat conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. să se pronunţe numai asupra obiectului dedus judecăţii.
Ca atare, greşit instanţa de fond s-a considerat investită cu despăgubiri de sine stătătoare, un argument în acest sens fiind şi prevederile art. 3712 C. proc. civ. aşa încât şi prescripţia extinctivă cu privire la acestea urmează aceleaşi reguli ca şi prescripţia dreptului la acţiune pentru realizarea debitului principal.
Cât priveşte cursul prescripţiei, acesta a început la data de 9 noiembrie 2001 şi a fost întrerupt prin introducerea cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 12795/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, conform art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, admisă irevocabil, o nouă prescripţie începând să curgă în condiţiile art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 la 24 februarie 2005 când sentinţa nr. 6157 din 11 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a devenit definitivă.
Cum în raport de data de 24 februarie 2005, acţiunea expediată la 12 decembrie 2007 a fost introdusă în cadrul termenului de prescripţie de 3 ani, apelul declarat a fost admis iar cauza trimisă pentru rejudecare pe fond.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC C.E.C. B. SA pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltare, recurentul invocă greşita apreciere a instanţei de apel cu privire la calificarea despăgubirilor solicitate de reclamant pe care nu le consideră nici de sine stătătoare cum a procedat instanţa de fond, dar nici accesorii unor sume deja câştigate, context în care consideră că prescripţia a fost întreruptă, art. 3712 alin. (3) C. proc. civ. fiind citat trunchiat.
Intimatul B.N. a depus întâmpinare la dosar arătând că dezvoltarea criticilor formulate de recurentă nu se încadrează în temeiul de drept pe care aceasta l-a invocat, anume în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicitând respingerea recursului declarat.
Recursul nu este fondat.
Motivul de recurs pe care recurenta-pârâtă şi-a întemeiat critica hotărârii atacate este cel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi care potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ. atrage modificarea deciziei dată în apel.
Potrivit art. 304 pct. 8, modificarea unei hotărâri se poate cere când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Cum recurenta critică nu interpretarea actului juridic pe care s-ar întemeia eventuale pretenţii ci interpretarea cererii de chemare în judecată, recursul declarat nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Separat de această constatare, cum din dezvoltarea motivului formulat rezultă critica cu privire la cursul prescripţiei pretenţiilor formulate iar aceasta se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la art. 1 din Decretul nr. 167/1958, Înalta Curte examinând-o reţine că:
Acţiunea cu care a fost investită instanţa de fond având un obiect patrimonial este prescriptibilă în termenul general de 3 ani prevăzut de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, care potrivit art. 7 alin. (1), din acelaşi act normativ a început să curgă la data naşterii dreptului la acţiune, în speţă la data de 24 februarie 2005, când hotărârea care constată debitul principal a devenit definitivă, dată în raport de care acţiunea introdusă la 12 decembrie 2007 a fost promovată în cadrul termenului de prescripţie, fiind de observat că reclamantul nu a formulat o cerere în executarea hotărârii menţionate ca titlu executoriu ci o cerere autonomă, de drept comun, în care respectiva hotărâre în raport de momentul la care a devenit irevocabilă reprezintă temeiul actualelor pretenţii deduse judecăţii.
Soluţia instanţei de apel fiind legală, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.E.C. B. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 481 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2577/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2581/2009. Comercial → |
|---|
